ICCJ. Decizia nr. 2104/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1143 din 14 iunie 2004, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității procesuale active; a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SA Valea Mare prin administrator T.O., acționar majoritar, împotriva pârâților L.M., L.D., L.G., T.M., F.E. și L.V.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că potrivit adresei O.R.C. din 3 mai 2004 rezultă că a expirat mandatul administratorilor societății, ori în acest caz lipsa mandatului conduce la lipsa calității procesuale active, excepție asupra căruia s-a oprit instanța de fond, făcând astfel de prisos cercetarea aspectelor de fond invocate în acțiune.
Apelul declarat de T.O. împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost anulată sentința nr. 1143 din 14 iunie 2004 a Tribunalului Dâmbovița și în consecință a fost fixat termen pentru judecata în fond a acțiunii.
în considerentele acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că potrivit certificatului constatator emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița rezultă că administrator al SC A. SA este T.O. astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale active a acestuia și a respins acțiunea pe această excepție.
în rejudecare, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 788 din 9 noiembrie 2004 a respins ca nefondată acțiunea privind anularea hotărârii A.G.A. din 11 ianuarie 2004, formulată de reclamanta SC A. SA Valea Mare, prin administrator T.O., în contradictoriu cu pârâții L.M., L.D., L.G., T.M., F.E. și L.V.
în motivarea acestei soluții, instanța de judecată a reținut că chiar dacă din certificat reiese că numitul T.O. figurează ca administrator al societății, ca urmare a numeroaselor litigii dintre părți, acest certificat este eliberat la data de 2 august 2004, neavând relevanță în cauză, întrucât calitatea de administrator, acționar al societății al acestei persoane trebuia examinată în raport de data adoptării hotărârii A.G.A., a cărei anulare se solicită, respectiv 11 ianuarie 2004.
înscrisurile depuse de pârâți la dosar dovedesc că T.O. nu mai este administrator al SC A. SA, fiind înlăturat din această funcție sentința nr. 655 din 14 martie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2898 din 8 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești (dosar fond), hotărârile fiind înregistrate la O.R.C. Dâmbovița (același dosar) în acest sens fiind formulată și sentința nr. 599/2004 a Tribunalului Dâmbovița.
Prin urmare, rezultă că nu a fost făcută dovada că la data convocării A.G.A. din 11 ianuarie 2004, reclamantul T.O. mai era administrator al SC A. SA, această societate fiind administrată de numitul L.M.
Totodată, instanța de apel a mai reținut că nu au fost probate susținerile reclamantului ce vizează neîntrunirea minimului de capital cerut de lege, 10 % din acțiuni pentru convocarea A.G.A., din actele depuse la dosar nereieșind calitatea de acționar majoritar al numitului T.O.
S-a mai argumentat că potrivit art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată, în cazul acțiunilor nominative este valabilă convocarea acționarilor prin scrisoare recomandată, ceea ce s-a făcut și în speța de față, iar refuzul de primire al plicului, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar fond și dosar apel nu justifică anularea hotărârii A.G.A., care a fost legal convocată și s-a desfășurat tot legal.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.O., administrator al SC A. SA Valea Mare, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica vizează greșita aplicare a legii de către instanța de apel, în sensul că deși a anulat hotărârea pronunțată de tribunal, a judecat cauza pe fond, fără a administra probe.
Pe de altă parte se susține că nu au fost examinate temeiurile de drept cu privire la convocarea și desfășurarea adunării generale, în sensul că nu s-a stabilit cine era administrator la data convocării adunării generale, nu s-au făcut dovezi cu privire la ordinea de zi cât și neregularitatea luării hotărârilor, în cadrul adunării, întrucât susține recurentul procentul deținut de acesta din capitalul social și de ceilalți nu reprezintă cel puțin o treime în favoarea intimaților.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu trimitere spre rejudecare instanței de apel, în vederea administrării de probe.
Recurenta SC A. SA, prin administrator unic L.M. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 686 din 28 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit a fost anulată sentința de fond, admițându-se apelul reclamantului, întrucât T.O. nu este administrator al SC A. SA și în mod corect tribunalul a respins acțiunea acestuia pentru lipsa calității procesuale active.
Curtea, examinând recursul declarat de reclamantul T.O. administrator al SC A. SA Valea Mare constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acțiunea introductivă s-a solicitat anularea hotărârii adunării generale din 11 ianuarie 2004 a SC A. SA, ca urmare a încălcării prevederilor art. 117 alin. (1) și (3) și art. 119 din Legea nr. 31/1990 republicată susținându-se în esență că nu a fost legal convocată, deoarece nici unul dintre semnatari nu avea calitatea de administrator pentru a putea convoca adunarea conform art. 117 alin. (1), acționarii prezenți la ședință nu dețineau 10 % din capitalul social pentru a fi incidente dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990, iar convocarea nu a fost publicată în M. Of.
Prima critică formulată de recurentul T.O. vizează anularea sentinței pronunțate de tribunal, cu rejudecarea fondului fără a se impune administrarea de probe în susținere. Această critică vizează netemeinicia deciziei atacate și nu nelegalitatea acesteia, ori potrivit modificărilor codului de procedură civilă, prevederile art. 304 stipulează că modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută numai pentru motive de nelegalitate.
De altfel, susținerea este nefondată, din actele dosarului, în rejudecare, rezultând că s-au depus înscrisuri lămuritoare cu privire la aspectele criticate în fond și apel.
Cât privește critica constând în neexaminarea temeiurilor de drept cu referire la convocarea și desfășurarea adunării generale a cărei nulitate se solicită, Curtea reține că în mod corect și legal instanța de apel, în rejudecarea fondului a respins acțiunea reclamatului, având în vedere că la data convocării adunării, reclamantul nu avea calitatea de administrator pe de o parte, iar pe de altă parte, că au fost respectare normele prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată, în sensul că refuzul de primire al plicului cu convocarea adunării de către T.O. nu echivalează cu încălcarea unor norme ce ar atrage anularea acesteia.
Prin urmare, Curtea, constatând că motivele de casare invocate de T.O. sunt nefondate în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de acesta ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de SC A. SA Valea Mare, împotriva deciziei nr. 686 din 28 septembrie 2004, Curtea constată că acesta este inadmisibil, având în vedere că hotărârea atacată nu are caracterul prevăzut de art. 299 C. proc. civ. cu referire la art. 377 alin. (1), în sensul că instanța nu s-a desinvestit de judecata căii devolutive fiind o hotărâre parțială care se atacă odată cu fondul.
Drept urmare, Curtea dând eficiență dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. ce a obligat instanța la analiza cu prioritate a excepțiilor ce au făcut de prisos analiza fondului, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ. a respins recursul ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2112/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2108/2006. Comercial → |
|---|
