ICCJ. Decizia nr. 2112/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 88 din 26 ianuarie 2005, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Brașov în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Brașov și în consecință a dispus rezoluțiunea contractului de prestări servicii din 20 octombrie 2004 încheiat între reclamantă, în calitate de beneficiar și pârâtă în calitate de prestator.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut în esență că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 2.2 și art. 5.1 lit. i) din contract, deși a fost notificată prin executorul judecătoresc să se prezinte în data de 4 ianuarie 2005 pentru îndeplinirea susmenționatelor obligații. Ori, potrivit art. 969 C. civ. și art. 970 același cod, contractul are putere de lege între părțile contractante și trebuie executat cu bună-credință.
Atunci când neexecutarea este imputabilă uneia dintre părțile contractante, cealaltă parte poate să fie executarea silită a obligațiilor, fie rezoluțiunea contractului, cu efect retroactiv asupra contractului sinalagmatic.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A. SRL Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivele de apel s-a arătat că la termenul de judecată la care s-a soluționat cererea, procedura de citare cu societatea a fost viciată prin necomunicarea cererii, neindicarea numărului de dosar, a termenului, precum și necompletarea mențiunilor în procesul-verbal.
Pe de altă parte s-a invocat excepția de neexecutare a contractului față de faptul că reclamanta nu a identificat corespunzător echipamentele care făceau obiectul contractului, lipsind anexa prevăzută de art. 15 din contract cât și față de plata prețului. S-a mai susținut că notificarea nu este o punere în întârziere în condițiile prevăzute de lege, iar încheierea de certificare notarială este un fals.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului, arătând că excepția de neexecutare este inadmisibilă, deoarece s-a prevăzut un termen de executare a obligațiilor, iar executarea parțială se datorează culpei pârâtei. Redactarea anexei incumbă ambele părți contractante, iar notificarea din 22 decembrie 2004 a fost emisă pentru că societatea depășise termenul contractual.
în probațiune s-a efectuat procedura înscrierii în fals, potrivit art. 181 C. proc. civ., față de încheierea notarială.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială prin decizia nr. 141 din 22 septembrie 2005 a respins apelul pârâtei ca nefondat.
în considerentele acestei decizii instanța de apel a reținut cu privire la procedura de citare a pârâtei apelante că a fost legal îndeplinită potrivit art. 87 pct. 2 și art. 921C. proc. civ., prin afișare la sediul acesteia, iar dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind cuprinse mențiunile privind comunicarea exemplarului 2 de pe acțiune, a indicării termenului și a numărului de dosar, astfel că susținerile apelantei sunt nefondate.
Cu privire la excepția de neexecutare, s-a reținut că este inadmisibilă, având în vedere că prin fixarea termenului de executare a obligațiilor în cuprinsul contractului, părțile au renunțat la simultaneitatea de executare.
Referitor la lipsa anexei care să cuprindă descrierea echipamentelor, criticile apelantei au fost de asemenea constatate ca nefondate, în raport cu faptul că obiectul contractului cuprinde suficiente elemente pentru identificarea obligației asumate.
Potrivit art. 43 C. civ., debitoarea era de drept în întârziere, mai reține instanța de apel, astfel că deficiențele invocate în legătură cu notificările emise de reclamantă nu au relevanță în cauză.
în privința încheierii notariale de certificare din 4 ianuarie 2005, potrivit adresei, emisă de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a constatat că înscrisul este valabil încheiat, astfel încât constatările consemnate de notar urmează a fi menținute, cu atât mai mult cu cât apelanta nu a dovedit contrariul.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC A. SRL Brașov întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., precizând că înțelege să nu mai susțină pct. 10 în raport de noile modificări ale codului de procedură civilă.
Criticile întemeiate pe prevederile pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., vizează pronunțarea atât a sentinței de fond cât și a deciziei din apel cu încălcarea normelor de procedură de citare, în sensul că aceasta s-a efectuat prin afișare, fără ca dovada de îndeplinire a procedurii să indice comunicarea exemplarului 2 al acțiunii, numărului de dosar, și termenul iar în faza de judecată a apelului, după repunerea pe rol a cauzei citarea societății s-a făcut tot nelegal, prin afișare, astfel încât i s-a produs o vătămare, ce a prejudiciat-o în susținerea apărărilor.
în fondul recursului, critică decizia din apel în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., în sensul că instanța greșit nu a admis excepția de neexecutare a contractului de către reclamantă, având în vedere obligațiile contractuale ce cădeau în sarcina acesteia.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel, cu trimitere instanței de fond pentru nerespectarea formelor procedurale, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la susținerea că pronunțarea hotărârilor de fond și apel, s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură, Curtea constată că este neîntemeiată, în raport de actele existente la dosar, atât la fond cât și în apel, dovezile de citare respectând cerințele art. 87 pct. 2 și art. 321(dosar fond și dosar apel). Citarea s-a făcut la sediul indicat în contract, fiind același cu cel declarat și înregistrat la O.R.C.
Cât privește critica întemeiată pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. nici aceasta nu este fondată. Părțile au convenit un termen de executare al contractului de prestări-servicii din 20 octombrie 2004, renunțând la simultaneitatea de executare, excepția de neexecutare nu poate fi invocată de către pârâtă, aceasta fiind tocmai partea care nu și-a executat obligația asumată. Corect s-a reținut de către instanța de apel că reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a prețului, iar neplata ultimei tranșe din preț nu poate fi considerată o neexecutare, cât timp scadența acesteia era ulterioară termenului de executare a contractului de către pârâtă. Lipsa anexei cu identificarea echipamentelor, invocată în apărare cât și deficiențele legate de notificările emise de către reclamantă nu au relevanță în cauză, cum bine a reținut instanța de apel, în raport de prevederile art. 43 C. com., debitoarea fiind de drept în întârziere.
Prin urmare, constatând că motivele de recurs invocate nu au fost de natură a conduce la casarea deciziei atacate, Curtea, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2138/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2104/2006. Comercial → |
|---|
