ICCJ. Decizia nr. 2110/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 185 din 14 martie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă, iar pe fond a fost respinsă acțiunea A.P.A.P.S. București prin care solicitase obligarea pârâtei SC C.P.M. SRL Șotânga la efectuarea investițiilor în valoare de 2.139.000.000 lei, așa cum s-a stipulat în art. 8.8 alin. (7) din contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 16 iunie 2000.
în esență, s-a apreciat că pârâta nu mai avea obligația efectuării acestor investiții deoarece și-a încetat activitatea din 2000, fiind în conservare, așa încât nu mai avea nici un motiv să depună documentația pentru obținerea avizului de mediu.
Apelul declarat de reclamantă, devenită A.V.A.S., împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 215 din 9 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, iar sentința de fond schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la efectuarea investițiilor asumate prin contract, fiind respinsă cererea pentru acordarea daunelor cominatorii.
S-a argumentat această soluție pe obligațiile asumate prin contract de către pârâtă care vizau realizarea unor investiții menționate în anexa 3 a contractului: reabilitare rețea evacuare, refacere stație apă uzată, a decantorului longitudinal și a instalației hidraulice de evacuare a nămolului, decolmatarea iazurilor biologice, reabilitarea platformei de dezhidratare a nămolurilor.
Prin același contract pârâta și-a asumat obligația să nu dizolve sau să lichideze voluntar societatea SC P.P. SA timp de 5 ani (art. 8 pct. 7 din contract) societate ale cărei acțiuni au făcut obiectul vânzării-cumpărării contractului încheiat între părți, așa încât simplul fapt că din 2000 societatea nu mai funcționează, nu exonerează pârâta de îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract.
S-a reținut, de asemenea, că prin dispozițiile O.G. nr. 40/2003 de modificare și completare a O.G. nr. 25/2002 contractul părților nu a fost modificat, pârâta nesolicitând reclamantei modificarea contractului, chiar dacă ar fi dovedit că ar fi realizat alte investiții decât cele asumate prin contract.
întrucât pârâta nu a dovedit realizarea investițiilor prevăzute în contract, în condițiile și cu respectarea cerințelor art. 11 alin. (1) O.G. nr. 25/2002 (certificat emis de cenzori sau de firma specializată în audit a societății, iar cu privire la investițiile ce vizează mediul să se depună certificat atestator și confirmarea autorității de mediu competente) pârâta a fost obligată să-și respecte obligațiile investiționale asumate prin contract.
Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute în art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea criticilor se arată că greșit a fost obligată să efectueze investițiile în condițiile în care societatea la care a devenit acționar majoritar nu mai funcționează din 2000, fiind conservată, așa încât nu mai este necesară obținerea autorizației de mediu.
Susține, de asemenea, că investițiile nici nu le putea realiza deoarece rețeaua de evacuare și iazurile biologice sunt amplasate pe terenul altor persoane.
Odată cu depunerea taxelor de timbru recurenta a depus și adresa din 17 ianuarie 2006 (dosar recurs) eliberată de A.P.P.M.D., prin care confirmă recurentei, la cererea acesteia, îndeplinirea măsurilor de conformare al avizului de mediu pentru privatizare din 17 februarie 2000, apreciind că cererea reclamantei se impune a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Instanța de apel și-a argumentat soluția pe clauzele convenite de părți în contractul de privatizare, contract în baza căruia pârâta-recurentă a devenit acționar majoritar cu o cotă de 85,94 % din capitalul social al SC P.P. SA și prin care pârâta și-a asumat obligația realizării investițiilor prevăzute în anexa 3 a contractului (art. 8.8 alin. (7)) în valoare de 2.139.000.000 lei.
Instanța de apel a interpretat și aplicat corect contractul, legea părților, în cauză nedovedindu-se efectuarea acestor investiții și pentru care se obținuse avizul de mediu pentru privatizare, la 17 februarie 2000.
împrejurarea că în recurs recurenta depune de la aceeași autoritate adresa din 17 ianuarie 2006, care confirmă îndeplinirea investițiilor, nu probează nelegalitatea și netemeinicia deciziei din apel, această dovadă fiind ulterioară datei soluționării apelului.
Această probă vizează executarea, eventual, a deciziei recurate, constatarea realizării investițiilor urmând a fi verificată în cadrul unei asemenea proceduri.
Mai mult, în cazul în care investițiile la care instanța de apel a obligat pârâta să le realizeze au și fost realizate, confirmă în plus netemeinicia criticilor aduse de pârâtă deciziei din apel prin recursul formulat, aceasta recunoscând implicit că îi incumba o asemenea obligație.
Cum contractul constituie legea părților, curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a clauzelor contractuale, motiv pentru care recursul întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, urmând a fi respins.
Cum din dezvoltarea criticilor nu rezultă și motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, curtea apreciază, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că recursul dezvoltat se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică analizată.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2108/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2105/2006. Comercial → |
|---|
