ICCJ. Decizia nr. 2108/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 74 din 21 ianuarie 2004, Tribunalul Caraș-Severin a admis contestația la executare formulată de contestatoarea F.R.T.D.B.H. împotriva pârâtei A.V.A.B. București și a dispus anularea titlului executoriu din 12 noiembrie 2003 emis de pârâtă pentru suma de 2.978.906.573 lei, precum și a tuturor formelor de executare emise în baza acestui titlu s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 3 milioane lei depusă la C.E.C. pe numele contestatoarei, conform recipisei din 5 decembrie 2003, sumă ce va fi restituită acesteia.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că reclamanta a fost somată de pârâtă să plătească suma de 2.978.906.573 lei, ce reprezintă contribuție restantă față de C.A.S. Caraș-Severin, creanță ce a fost preluată de A.V.A.B. prin protocolul de transfer de creanță din 14 noiembrie 2003.
S-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 3688 din 10 decembrie 2003 a fost admisă contestația F.R.T.D.B.H. și s-a dispus anularea procesului verbal din 15 aprilie 2002 și somația din 23 aprilie 2002, emisă de C.A.S. Caraș-Severin, menținând obligarea F.R.T.D.B.H., doar pentru suma de 5.855.612 lei, astfel că procesul verbal în baza căruia a fost emis titlul executoriu din 12 noiembrie 2003 a fost anulat, tribunalul, pe cale de consecință, admițând contestația la executare.
Recursul declarat de intimata A.V.A.B. București, împotriva sentinței nr. 74 din 21 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 6816/2003 a fost admis și în consecință a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare, în primă instanță la Curtea de Apel București, cu motivarea în esență că în cauză sunt incidente prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 59 din 26 aprilie 2005 a respins excepția tardivității formulării contestației. A respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de debitoare, în contradictoriu cu A.V.A.S. București.
Pe excepția tardivității formulării contestației invocată de către intimata A.V.A.S., Curtea de Apel a apreciat ca neîntemeiate susținerile acesteia, întrucât între data poștei, 24 noiembrie 2003, data la care i s-a comunicat contestatoarei titlu executoriu și data formulării contestației 5 decembrie 2003, nu au trecut mai mult de 15 zile, termenul legal, prevăzut de art. 401 C. proc. civ.
Pe fondul cererii, Curtea de Apel București a reținut că din nici un înscris atașat la dosar nu a reieșit că respectiva creanță nu ar întruni cerințele prevăzute de art. 379 C. proc. civ., cum a susținut contestatoarea ori că actele ce au stat la baza emiterii titlului executoriu au fost anulate prin decizia nr. 681/2004 a Curții de Apel Timișoara. Astfel, Curtea reține că într-adevăr prin decizia amintită au fost anulate în mod irevocabil procesul verbal și somația emise de către C.A.S. Caraș-Severin, însă menționatele acte nu sunt singurele care au stat la baza protocolului, încheiat între C.N.A.S., C.A.S. Caraș Severin și A.V.A.S., prin care ultima a preluat creanțele restante existente în evidențele contabile ale C.A.S. la 30 iunie 2003. în sensul amintit reiese clar că în înștiințarea de plată, titlu executoriu în prezenta cauză, contestatoarea figurează cu restanțe la F.N.U.A.S.S., cu suma de 495.158.486 lei, căreia i se adaugă dobânzi și penalități, în timp ce în procesul verbal din 2002 anulat și în consecință din anul 2002 anulată, F.R.T.D.B.H. figura cu un sold de 2.251.358.760 lei, căreia, i s-au adăugat majorări de întârziere. S-a mai argumentat că din actele aflate la dosar nu reiese că soldul cu care contestatoarea figura la fondul unic de asigurări sociale de sănătate la data de 30 iunie 2003, preluat ulterior de A.V.A.S., este același cu care mai figurase și în anul 2002, în cadrul sumei mult mai mari de 4.053.674.307 lei, amintită în procesul verbal și somația anulate prin decizie irevocabilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea F.R.T.D.B.H., întemeiat pe prevederile pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Criticile invocate de către recurentă vizează greșita aplicare a legii, în sensul că protocolul de preluare a creanței de către A.V.A.S. nu este și nici nu poate constitui act de constatare pentru o creanță, singurul titlu executoriu legal în cauză este procesul verbal de constatare a creanțelor la fondul de sănătate, înregistrat la 20 aprilie, iar înștiințarea de plată reprezintă acte de executare efectuate în baza aceluiași act constatator. Cum de altfel recunoaște și C.A.S. când solicită prin înștiințare achitarea restanțelor ce nu s-au plătit până la 30 iunie 2003.
Recurenta mai susține că în mod greșit s-a constatat că înștiințarea de plată este titlu executoriu valabil, când în realitate acesta a fost anulat, definitiv și irevocabil, prin decizia nr. 681/2004 a Curții de Apel Timișoara.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare și anularea înștiințării de plată din 12 noiembrie 2003.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin protocolul din 14 noiembrie 2003, (dosar recurs) intimata A.V.A.S. București a preluat de la C.N.A.S. și C.A.S. Caraș Severin o creanță asupra debitoarei recurente în sumă de 2.985.541.697 lei (dosar recurs), cu titlu de "obligații de plată restante la 30 iunie 2003" constând în contribuții la F.N.U.A.S.S.
Din actele existente la dosar rezultă că titlu executoriu împotriva căruia recurenta în prezenta cauză a formulat contestație la executare este înștiințarea de plată din 12 noiembrie 2003, comunicat de A.V.A.S. acesteia și care este consecința procesului verbal de 15 aprilie 2002 și a somației de plată din 23 aprilie 2002, întocmite de C.A.S. Caraș-Severin.
Acest proces verbal (15 aprilie 2002) și somația de plată din 23 aprilie 2002 au fost anulate definitiv și irevocabil prin decizia nr. 681 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, constatându-se că debitoarea datorează numai suma de 6.855.612 lei, sumă pe care de altfel a și achitat-o potrivit chitanței aflate la dosar recurs.
Curtea de Apel București, reține în considerente acest aspect, însă apreciază că menționatele acte anulate irevocabil nu sunt singurele care au stat la baza protocolului prin care A.V.A.S. a preluat creanțele existente la data de 30 iunie 2002 motivând că diferă sumele din soldul cu care figurează contestatoarea în titlu executoriu și cele din actele anulate irevocabil.
Din examinarea întregului probatoriu administrat în cauză reiese fără echivoc că restanțele au fost stabilite printr-un singur act de control, că acesta a văzut data de 30 iunie 2003, că în ipoteza existenței unui alt act constatator (pentru aceiași dată de referință 30 iunie 2003 și, aceleași creanțe neîncasate, intimata ar fi trebuit să demonstreze acest fapt, ori acest lucru nu s-a întâmplat.
Potrivit art. 1.2 din protocolul de preluare rezultă că s-a transferat la A.V.A.S. creanțele restante existente în evidențele contabile ale C.A.S. La data de 30 iunie 2003, cu dobânzi și penalități aferente, ori înștiințarea de plată contestată în cauză, este urmare a înregistrării acestor creanțe, în baza singurului act de control depus la dosar și a cărui valabilitate nu a fost contestată de către intimată și care a fost anulat irevocabil, așa cum s-a arătat mai înainte.
Prin urmare, Curtea a constatat că motivele de recurs au fost fondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. a admis recursul, a modificat sentința atacată în sensul că a admis contestația la executare și a anulat formele de executare, dispuse în baza titlului executoriu din 12 noiembrie 2003 emis de intimata A.V.A.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2104/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2110/2006. Comercial → |
|---|
