ICCJ. Decizia nr. 2129/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2129/2006
Dosar nou nr. 12297/1/2005
(dosar vechi nr. 2979/2005)
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea reînregistrată sub nr. 505/2004 la Tribunalul Olt potrivit deciziei nr. 4385 din 10 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, de casare a sentinţei nr. 157 din 27 ianuarie 2003 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 3851/2002 şi a deciziei nr. 590/26 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3586/2003, reclamantul U.M.R. a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3926 din 21 septembrie 2000 şi intabulat la Biroul de Carte Funciară a Judecătoriei Caracal sub nr. 654/2000 încheiat de F. ca vânzătoare şi SC F. SRL Caracal în calitate de cumpărătoare, obligarea pârâtelor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul intravilan în suprafaţă de 251 mp. situat în Caracal, obligarea pârâtului SC F. SRLsă-şi ridice construcţia edificată pe acest teren şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 146 din 11 martie 2005, a admis acţiunea constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3926 din 21 septembrie 2000 încheiat între pârâta F. Olt ca vânzătoare şi pârâta SC F. SRL în calitate de cumpărător.
Obligă pârâta SC F. SRL Caracal să-şi ridice construcţia situată pe terenul reclamantului şi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 203,75 mp. cu vecinătăţile: S. – str. Toma Ruscă; E. – str. Parângului, V. - Primăria Caracal şi N. – S.C. Sincer SRL.
Obligă pârâtele la 8.480.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 21 septembrie 2000, F. Olt a vândut către SC F. SRL suprafaţa de 300 mp. intravilan, situat în municipiul Caracal, str. Toma Ruscă.
Contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 1472 din 27 aprilie 2000 de către Judecătoria Caracal (dosar nr. 3138/1999), prin care pârâţii erau obligaţi să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul intravilan revendicat în suprafaţă de 251 mp., justificând faptul că între părţi exista încheiat contractul de închiriere nr. 1873 din 4 noiembrie 1997 pentru suprafaţa de 35 mp. iar pârâtei SC F. SRL i se recunoscuse calitatea de proprietar al spaţiului comercial amplasat pe terenul F. Olt.
Actele încheiate între părţi nu au relevanţă juridică, întrucât la data încheierii contractului de vânzare cumpărare F. Olt şi SC F. SRL au încălcat prevederile imperative ale art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998, privind circulaţia juridică a terenurilor, care prevăd că „sunt interzise înstrăinările, sub orice formă, a terenurilor cu privire la titlu cărora există litigii la instanţele judecătoreşti, pe tot timpul soluţionării acestor litigii. Înstrăinările încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) sunt nule".
Apelul pârâtelor a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 208 din 15 iunie 2005, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea.
Constată nulitatea absolută parţială a contractului autentificat sub nr. 3926 din 21 septembrie 2000, pentru suprafaţa de 251 mp. teren situat în Slatina, str. Toma Ruşcă, învecinat la S. cu str. Toma Ruscă; la E. cu str. Parângului, la V. cu teren aparţinând Consiliului Local şi la N. cu U.C.
Obligă pe pârâta SC F. SRL Caracal să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie aceeaşi suprafaţă de teren.
Respinge capătul de cerere în revendicare faţă de pârâta F. Olt pe excepţia autorităţii de lucru judecat.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind obligaţia de a ridica lucrările de construcţie şi menţine dispoziţiile referitoare la cheltuielile de judecată.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 251 mp. situat în str. Ruşcă, pe care se află o construcţie edificată de către C.I.L. şi că reclamantul a obţinut un drept exclusiv asupra acestui teren în urma partajului succesoral de pe urma autorilor U.I. şi U.E., aşa cum rezultă din sentinţa nr. 3595/1994, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1203 din 19 iunie 1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1522/1998.
Terenul moştenit face parte din averea dobândită prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 10 februarie 1997 de către autoarea U.E. confiscată de la autorul U.I. prin inventarul din 26 septembrie 1949 şi reintrată în patrimoniul acestuia prin Decizia nr. 157 din 29 ianuarie 1993 pronunţată de Secţia Penală a Curţii Supreme de Justiţie, prin care a fost admis recursul extraordinar declarat de Procurorul General împotriva sentinţei penale nr. 257 din 27 august 1948 a fostului Tribunal Romanaţi, a fost achitat inculpatul U.I. şi s-a înlăturat măsura confiscării totale a averii.
Ca urmare, faţă de F. Olt şi C.I.L. există autoritate de lucru judecat, astfel încât acţiunea în revendicare promovată în speţă se justifică, pentru aceleaşi argumente de fapt şi de drept şi pentru aceeaşi suprafaţă de teren, şi faţă de pârâta SC F. SRL Caracal, care nu a figurat ca parte în primul proces de revendicare.
Pe cale de consecinţă, şi nulitatea absolută a contractului încheiat între pârâte este parţială, pentru aceeaşi suprafaţă de 251 mp. teren situat în Caracal, str. Toma Ruşcă.
Cu privire la construcţiile realizate de SC F. SRL Caracal prin C.I.L., se constată că sentinţa nr. 3300 din 19 octombrie 1998 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 3966/1998, este inopozabilă intimatului reclamant U.M.R., care nu a fost parte în acel proces. Oricum, lucrările sunt edificate pe terenul unei alte persoane, astfel încât sunt supuse regimului accesiunii imobiliare artificiale, conform art. 494 C. civ.
Având în vedere contractul de închiriere încheiat între pârâte şi împrejurarea că SC F. SRL Caracal a avut, anterior procesului de revendicare, reprezentarea faptului că F. Olt este proprietarul terenului, se reţine că această apelantă este un constructor de bună credinţă. Prin urmare, proprietarul pământului nu poate cere ridicarea clădirilor, având doar dreptul de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii sau de a plăti creşterea valorii fondului, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (3) teza a-II a C. civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul U.M.R. în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. şi pârâta SC F. SRL Caracal în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Criticile primului recurs privesc reţinerea eronată a instanţei de apel potrivit căreia referitor la construcţia aflată pe terenul reclamantului, poate fi promovată acţiune în baza art. 494 C. civ.
Se susţine că, fără a fi investită cu o acţiune în temeiul acestui text de lege, Curtea a stabilit că intimata S.C. F. SRL Caracal este constructor de bună credinţă.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea recurs, acesta prezintă întregul istoric al cauzei, susţinând că prevederile art. 15 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor sancţionează înstrăinările terenurilor în situaţia în care există litigii în instanţe cu privire la titluri de proprietate.
În mod nelegal s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului dispunându-se nulitatea pentru 251 mp. în timp ce sentinţa dispusese nulitatea pentru suprafaţa de 203,75 mp., reţinându-se în mod greşit excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de cererea de revendicare a suprafeţei de 251 mp.
Primul recurs este fondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele invocate de recurent, de înscrisurile cauzei şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, întrucât în mod eronat s-a reţinut de către instanţa de apel că S.C. F. SRL Caracal este constructor de bună credinţă. Dimpotrivă, pârâta S.C. F. SRL cunoştea că terenul este proprietatea reclamantului, întrucât anterior cumpărării acestuia la data de 21 septembrie 2000, se judecase cu tatăl reclamantului U.R. şi se pronunţase sentinţa civilă nr. 1472 din 27 aprilie 2000 a Judecătoriei Caracal, prin care s-a stabilit că terenul este proprietatea autorului reclamantului, instanţa obligând totodată pârâţii C.L. şi F. Olt să predea acestuia terenul şi să ridice construcţia din lemn (baracă). Ulterior, S.C. F. SRL a construit un restaurant pe terenul despre care avea cunoştinţă că nu este proprietatea F. Slatina, ci al reclamantului.
S.C. F. SRL Caracal cunoştea sau trebuia să cunoască dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 54/1998 potrivit cărora este nul un act translativ de proprietate privind terenul asupra căruia se purta un litigiu.
În concluzie, S.C. F. SRL încetează de a fi cu bună credinţă din momentul când considerentele expuse i-au fost cunoscute.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul U.M.R., modificând Decizia nr. 208 din 15 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova, în sensul că va respinge apelul pârâtelor S.C. F. SRL Caracal şi F. Olt.
Al doilea recurs este nefondat.
Criticile formulate de pârâtă nu cad sub incidenţa textelor de lege invocate.
Primul motiv de recurs vizează netemeinicia hotărârii, dar nu se poate reţine că instanţa de apel, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Nici critica recurentei, în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, nu poate fi primită, întrucât recurenta nu a precizat concret norma de drept material ce a fost nesocotită.
Având în vedere faptul că în recurs se judecă hotărârea recurată, iar nu pretenţia propriu-zisă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F. SRL Caracal împotriva aceleiaşi decizii.
În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă SC F. SRL Caracal va fi obligată la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către recurentul reclamant, reprezentând onorar avocat, potrivit chitanţei nr. 2511221 din 20 februarie 2006 (fila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul U.M.R.
Modifică Decizia nr. 208 din 15 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova şi respinge apelul pârâtelor SC F. SRL Caracal şi F. Olt.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii de pârâta SC F. SRL Caracal.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către recurentul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2130/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2127/2006. Comercial → |
|---|
