ICCJ. Decizia nr. 2168/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2168/2006
Dosar nr. 2598/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 2 aprilie 2003, înregistrată la nr. 3431, reclamanta, D.S. Suceava a solicitat obligarea pârâtei SC F. SA Rădăuţi la plata sumei de 443.221.856 lei, reprezentând penalităţi de întârziere.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Suceava, prin sentinţa nr. 2168, pronunţată la data de 14 noiembrie 2003, în dosarul nr. 3431/2003, a respins, ca nefondată, menţionata cerere, evocând incidenţa art. 969 C. civ., cu motivarea că reclamanta nu a respectat prevederile art. 35 alin. (2) din contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 13257 din 17 septembrie 2001, în care s-a stipulat obligaţia de a se percepe cu prioritate penalităţile de întârziere şi că reclamanta, în calitate de creditor, a imputat plata mai întâi asupra preţului fără acordul debitorului cu toate că părţile conveniseră că imputarea plăţii să fie efectuată cu prioritate asupra penalităţilor de întârziere contrar prevederilor art. 1110 C. civ.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost înregistrat sub nr. 496/2004 pe rolul Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Suceava, care, prin Încheierea nr. 72, pronunţată la data de 22 aprilie 2004, a trimis dosarul Curţii de Apel Bacău, în considerarea hotărârii de strămutare pronunţată în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 154, pronunţată la data de 24 iunie 2004, în dosarul nr. 2344/2004, secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 443.321.856 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere şi suma de 29.891.610 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2500, pronunţată la data de 8 aprilie 2005, în dosarul nr. 9498/2004, a admis recursul declarat de intimata pârâtă împotriva evocatei decizii pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu indicaţia de a se verifica apărările pârâtei privind incidenţa forţei majore şi a se stabili dacă se datorau penalităţi în condiţiile în care reclamanta şi-a dat acordul pentru eşalonarea plăţilor.
Reinvestită cu soluţionarea apelului, conform deciziei instanţei de trimitere, secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău, prin Decizia nr. 78, pronunţată la data de 8 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3799/2005, a respins, ca nefondat, apelul pe care reclamantal-a formulat împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de rejudecare a apelului a reţinut, în raport de cerinţele art. 315 alin. (1) C. proc. civ. şi de probele administrate că aprobarea eşalonării la plată a debitelor, dovedită în speţă, are drept consecinţă modificarea scadenţei, astfel că nu mai pot fi calculate penalităţi de întârziere în temeiul contractului ci, eventual, majorări de întârziere în cazul nerespectării termenelor de plată stabilite prin eşalonare şi că pârâta este exonerată de plata penalităţilor de întârziere prevăzută în contract, întrucât potrivit art. 6 din contractul nr. 13257 din 17 septembrie 2001, plata valorii masei lemnoase se efectuează după emiterea facturii, anterior predării parchetelor spre exploatare, iar factura nr. 5393/2001 a fost emisă la data de 4 decembrie 2001,dată la care s-a făcut dovada existenţei unei situaţii de forţă majoră, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia de respingere a acţiunii.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat, greşit, art. 6 din contractul părţilor şi a acordat intimatei cheltuielile de judecată efectuate de aceasta în primul ciclu procesual fără ca acestea să fie solicitate, critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., spre a putea fi analizat.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că instanţa de apel cercetând, cu aplicarea art. 977, 892 C. civ., conţinutul clauzelor contractului de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 13257/17 septembrie 2001, enunţate la Capitolele III, V şi VI nu a denaturat voinţa părţilor concretizată în art. 6 din menţionatul contract, în conformitate cu care plata valorii masei lemnoase cumpărate se va efectua după emiterea facturii, anterior predării parchetelor spre exploatare, prin evocarea acestei clauze, pentru a înlătura susţinerea apelantei reclamante că intimata pârâtă a exploatat şi şi-a însuşit materialul lemnos anterior onorării plăţilor, respectând principiul statornicit de art. 969 C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, aşa încât critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Cum principiul care rezultă din dispoziţiile înscrise în art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la baza căruia stă culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii, precum şi unicitatea procesului civil impun acordarea cheltuielilor ocazionate de judecata procesului, în toate fazele sale, în situaţia în care partea care l-a câştigat le cere şi dovedeşte că le-a făcut şi cum intimata-pârâtă, partea câştigătoare, în speţă, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe care le-a făcut pe parcursul procesului conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, se constată că, prin acordarea lor, astfel cum au fost dovedite, instanţa de apel a respectat cerinţele precitatului text legal, aspect ce înlătură incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză şi, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs şi culpa procesuală a recurentei, va dispune obligarea acesteia să plătească intimatei suma de 7.140 lei, cu acest titlu, reprezentând onorariul plătit avocatului ales, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.N.P. – R. – D.S. Suceava, împotriva deciziei nr. 78 din 8 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 7140 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC F. SA Rădăuţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1781/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2184/2006. Comercial → |
|---|
