ICCJ. Decizia nr. 2184/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2184/2006
Dosar nou nr. 31592/1/2004
(dosar vechi nr.10230/2004)
Şedinţa publică din 15 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 4 august 2003, reclamanta Primăria Municipiului Focşani prin primar a chemat în judecată pârâta SC N.I. SRL Focşani solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a facturilor nr. 11077 din 13 septembrie 1994 şi nr. 11078 din 1 octombrie 1994, respectiv a operaţiunii juridice privind transmiterea dreptului de proprietate asupra construcţiei staţie de autobuz – Confecţia, situată în Focşani; să fie obligată pârâta să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 120 mp. împreună cu construcţia, staţie de autobuz, Confecţia.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 1993, Consiliul local al municipiului Focşani a încheiat cu SC V. SRL contractul de concesiune nr. 16411 din 15 octombrie 1993, în baza Legii nr. 50/1991, a terenului amplasat la adresa sus indicată în vederea realizării obiectivului staţie de autobuz multifuncţională, durata contractului fiind de 10 ani, până la 20 martie 2002.
A mai susţinut că potrivit art. 10 alin. (1) din contract la termenul de încetare a concesiunii concesionarul are obligaţia de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului de concesiune şi cele ce au rezultat în urma eventualelor investiţii făcute de el gratuit şi libere de orice sarcini, dar că după ce a realizat obiectivul de investiţie propus, a vândut construcţia către pârâtă cu facturile în litigiu.
Art. 12 din contractul de concesiune stipulează în mod imperativ obligaţia concesionarului respectiv SC V. SA să prevadă în actele juridice pe care le încheie şi prin care-şi asumă obligaţii faţă de terţ, o clauză specială prin care concedentul se substituie concesionarului în toate drepturile prevăzute.
Cum o asemenea clauză nu a fost menţionată în facturi şi nici în alt contract de vânzare cumpărare, reclamanta consideră că operaţiunea juridică prin care SC V. a transmis dreptul de proprietate asupra construcţiei este lovită de nulitate absolută.
Considerând că durata contractului de concesiune a expirat se impune ca pârâta, să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul şi construcţia.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii motivând că prin sentinţa nr. 7779 din 21 noiembrie 1995 a Judecătoriei Focşani i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra construcţiei, staţia de autobuz – Confecţia în Focşani, în temeiul art. 1073 C. civ.
S-a mai susţinut că faţă de contractul de concesiune încheiat cu SC V. SRL, este terţă persoană şi nu-i este opozabil, iar pe de altă parte a plătit chirie reclamanta pentru terenul în suprafaţă de 120 mp. prin ordinele de plată depuse la dosar.
Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 35 din 21 ianuarie 2004, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a încheiat cu SC V. SRL contractul de concesiune pentru concesionarea terenului situat în Focşani, str. Cuza Vodă în suprafaţă de 120 mp. în vederea realizării unei staţii de autobuz multifuncţionale.
Concesiunea a fost încredinţată pe o durată de 10 ani, începând cu data autorizării construcţiei respectiv 20 martie 1992.
Pârâta SC V. SRL a înstrăinat construcţiile edificate pârâtei SC N.I. SRL încheindu-se contractul de vânzare cumpărare la data de 13 decembrie 1994 în valoare totală de 30.060.500 lei.
Cum vânzătoarea nu şi-a respectat obligaţia de a încheia şi un contract de vânzare cumpărare în formă autentică, s-a formulat o acţiune în constatare şi prin sentinţa nr. 7779 din 21 noiembrie 1997 s-a constatat că SC N.I. SRL este proprietara construcţiilor situate în staţiile de autobuz Confecţia, Sud şi Comisariat situate în municipiul Focşani.
Această sentinţă a intrat în puterea lucrului judecat, constituind titlu de proprietate neputându-se anula facturile ce au stat la baza vânzării. Instanţa de fond a reţinut buna credinţă a pârâtei care a achitat contravaloarea concesiunii către reclamantă.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta care apreciază că cele două părţi au dovedit rea credinţă prin eludarea clauzelor contractului de concesiune încheiat cu SC V. SRL, neavând cunoştinţă asupra operaţiunii de înstrăinare a obiectului concesionat, considerând că cererea privind constatarea nulităţii absolute a operaţiunii de înstrăinare efectuată cu cele două facturi este perfect legală.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, durata concesiunii de 10 ani fiind împlinită la data de 25 august 2002, apelanta susţine că era îndreptăţită să primească înapoi terenul împreună cu construcţia ridicată pe acesta conform art. 10 alin. (1) din contractul de concesiune.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 90 din 26 mai 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa criticată şi pe fond a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a operaţiunilor juridice privind vânzarea cumpărarea cu facturile nr. 11077 din 13 septembrie 1994 şi respectiv 11078 din 1 octombrie 1994 cu obligarea pârâtei SC N.I. SRL să lase în deplină proprietate şi paşnică posesie terenul în suprafaţă de 120 mp. împreună cu construcţia situată în Focşani, str. Cuza Vodă.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că terenul aferent construcţiei proaspăt edificate este constituit de un trotuar la un drum public intens circulat iar construcţia în sine este o staţie de autobuz multifuncţională cu spaţii comerciale fiind evidentă apartenenţa la domeniul public al terenului.
Prin consecinţă titlul celui ce exploatează la un moment dat construcţia cu destinaţie comercială dintr-un asemenea imobil poate primi în mod mai mult decât normal, folosinţa pe o anumită perioadă de timp a terenului şi construcţiei de pe acesta, inclusiv sub forma de notorietate a concesiunii asupra terenului.
Pretinsul drept de proprietate constatat prin sentinţa arătată este opozabil exclusiv concesionarei care răspunde pentru evicţiune de ce a înstrăinat, nefiind şi autoritate de lucru judecat pentru reclamantă.
S-a reţinut că reaua credinţă a dobânditoarei menţionate în cele două facturi, alături de cea a concesionarei vânzătoare atrage pe lângă nulitatea titlului conform dispoziţiilor art. 966 C. civ. şi posibilitatea deplină a repunerii în situaţia anterioară în privinţa dreptului.
S-a concluzionat că pretinsele drepturi de proprietate asupra construcţiei şi respectiv de folosinţă asupra terenului, este fără eficienţă faţă de reclamanta-apelantă situaţie în care în baza art. 480 C. civ., se justifică şi cererea de a se lăsa în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 120 mp.
La data de 27 iulie 2004, pârâta SC N.I. SRL a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel considerând-o nelegală întrucât prin sentinţa civilă nr. 7779/1997 pronunţată de Judecătoria Focşani s-a constatat dreptul său de proprietate asupra construcţiei, respectiv staţia de autobuz Confecţia.
Consideră că s-au încălcat principiile consacrate de dispoziţiile art. 1291 C. civ., ştirbindu-i dreptul de proprietate prin soluţia pronunţată instanţa de apel realizând o expropriere abuzivă şi ilegală.
Se invocă dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Terenurile ocupate, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel sunt terenuri ce aparţin proprietăţii private a municipiului Focşani, terenuri cu utilitate publică bine conturate al căror concesionare s-a făcut în baza unui contract cu clauze bine determinate.
Faţă de aceste clauze, titlul celui ce exploatează construcţia cu destinaţie comercială dintr-un asemenea imobil poate primi folosinţa pe o anumită perioadă de timp în speţă 10 ani.
Nu se poate reţine buna credinţă a dobânditorului proprietăţii asupra construcţiei întrucât dreptul ce s-a transmis nu a avut o suficientă aparenţă de realitate şi legalitate, aceasta cu atât mai mult cu cât operaţiunea de transmitere din cauză este de natură comercială şi efectuată de comercianţi eroarea neputând produce efecte juridice în cazul comercianţilor neasigurând validitatea actelor juridice sub influenţa căreia au fost încheiate, chiar dacă în cauză aparenţa dreptului putea fi consolidată prin existenţa unei hotărâri irevocabile.
Principiul relativităţii nu are efecte decât între părţile ce se judecă nefiind opozabilă reclamantei intimate.
În aceste condiţii pretinsul drept de proprietate constatat printr-o hotărâre irevocabilă este opozabil exclusiv concesionarei care răspunde pentru evicţiune de ce a înstrăinat nefiind şi autoritate de lucru judecat pentru reclamanta intimată.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte consideră soluţia instanţei de apel legală, reaua credinţă şi a dobânditoarei recurente menţionate în cele două facturi alături de cea a concesionarei vânzătoare atrăgând pe lângă nulitatea titlului conform art. 966 C. civ. şi posibilitatea deplină a repunerii în situaţia anterioară în privinţa dreptului.
Considerând că nu au fost încălcate principiile consacrate de dispoziţiile art. 1291 C. civ. şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC N.I. SRL Focşani împotriva deciziei nr. 90 A din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2168/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2186/2006. Comercial → |
|---|
