ICCJ. Decizia nr. 218/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.218/2006
Dosar nou nr. 1373/1/2005
Dosar vechi nr. 263/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 5022 din 22 iunie 2004 la Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta S.I.F. O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Sinaia, solicitând instanţei să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 22 iunie 2004, deoarece hotărârea s-a luat fără îndeplinirea cvorumului de validitate stabilit de art. 115 din Legea nr. 31/1990, republicată iar contractul de împrumut care s-a aprobat, dezavantajează în mod vădit societatea.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, deoarece hotărârea s-a luat cu respectarea condiţiilor impuse de art. 115 din Legea nr. 31/1990, contractul de împrumut a fost aprobat pentru că era necesar desfăşurării activităţii societăţii, iar creditorul nu a solicitat constituirea vreunei garanţii; pârâta mai arată că a contractat credite bancare pentru care a constituit ipoteci, iar dobânda a fost de 30 % pe an şi că încearcă să ramburseze aceste credite.
Prin sentinţa civilă nr. 1659 din 13 septembrie 2004 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea.
Împotriva sentinţei civile nr. 1659/2004 au declarat apel ambele părţi şi în consecinţă s-a pronunţat Decizia nr. 822 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal prin care:
- s-a admis apelul declarat de pârâtă, s-a schimbat sentinţa, în parte, în sensul că s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
- s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate;
- s-a respins apelul declarat de reclamantă;
- a fost obligată pârâta la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea a constatat că instanţa de fond a respins acţiunea dar nu a acordat pârâtei cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.
Referitor la apelul reclamantei, Curtea a constatat că hotărârea A.G.E.A. a respectat dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 31/1990, privind prezenţa acţionarilor.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1659/2004 şi deciziei civile nr. 822/2004, criticându-le pentru nelegalitate şi arătând, în esenţă că „instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 114 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. cu consecinţa încălcării dreptului la apărare şi nerespectării principiului contradictorialităţii" şi că instanţa a aplicat greşit legea în ceea ce priveşte fondul cauzei şi anume cvorumul de adoptare a unei hotărâri A.G.E.A., în condiţiile unei prezenţe de 93,7 %.
Referitor la primul motiv de recurs reclamanta susţine că apelul formulat de pârâtă a fost introdus tardiv, a fost soluţionat fără achitarea taxelor judiciare de timbru, şi că cererea şi motivele de apel nu i-au fost comunicate şi, de asemenea nu i-a fost comunicată nici întâmpinarea formulată de reclamantă în apel.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, pe fondul cauzei, reclamanta arată că instanţa de fond şi de apel au aplicat greşit Legea nr. 31/1990 în ceea ce priveşte adoptarea hotărârilor de către adunările generale extraordinare ale societăţilor pe acţiuni, deoarece cvorumul de 1/3 din capitalul social este suficient pentru adoptarea hotărârilor A.G.E.A., întrunite la a doua convocare, doar în condiţiile prezenţei minime de 50 % din capitalul social şi deci este evident că în situaţia prezenţei acţionarilor reprezentând 93,4 % nu putea opera acest cvorum pentru adoptarea valabilă a hotărârii, având în vedere că 57,1815 % au fost voturi împotrivă şi abţineri, cu 36,3288 voturi „pentru" nu s-a realizat principiul majorităţii raportate la 93,4 % capital prezent pentru adoptarea valabilă a hotărârii.
Reclamanta mai susţine că prin aprobarea unui împrumut de către A.G.E.A. se elimină răspunderea reprezentanţilor legali ai societăţii cu privire la operaţiune, iar societatea este dezavantajată deoarece:
- cel care împrumută este un asociat şi perioada de valabilitate a contractului este de 3 ani;
- dobânda are caracter linear (28 %) pe toată durata contractului, în timp ce unele bănci acordă credite cu dobânzi mai mici şi cu tendinţe de scădere pe măsura achitării debitului;
- sancţiunile pentru întârzierea plăţii de către debitor (majorarea cu 5 % a dobânzii peste data scadentă şi scadenţa integrală a sumei împrumutate pentru întârzierea cu mai mult de 15 zile de la oricare termen scadent) sunt foarte grele pentru împrumutat;
- împrumutul este garantat printr-un bilet la ordin ce va fi folosit ca titlu executoriu pentru sumele acordate conform contractului.
În raport de aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinţei civile nr. 1659/2004 şi a deciziei nr. 822/2004 şi pe fond anularea hotărârii A.G.E.A. de la SC P. SA Sinaia din data de 22 iunie 2004 sau casarea deciziei nr. 822/2004 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece apelul a fost declarat în termen de SC P. SA Sinaia şi a avut ca obiect doar cheltuielile de judecată care nu s-au acordat de instanţa de fond; referitor la fondul cauzei pârâta arată, în esenţă că hotărârea A.G.E.A. s-a luat cu respectarea dispoziţiilor art. 115 din Legea nr. 31/1990, privind prezenţa acţionarilor şi votul.
La data de 11 mai 2005 a fost depusă la dosar cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentei, de către B.I.L., prin care se solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei nr. 822/2004, admiterea apelului şi pe fondul cauzei anularea hotărârii A.G.E.A. de la SC P. SA Sinaia, din data de 22 iunie 2004.
În motivarea cererii, intervenienta arată, în esenţă că este acţionar semnificativ al intimatei pârâte, deţinând un număr de 8.084.064 acţiuni, reprezentând 21,38 % din capitalul social şi că la A.G.E.A. din data de 22 iunie 2004 a votat împotriva hotărârii care face obiectul prezentei cauze.
Având în vedere că, potrivit procesului verbal al A.G.E.A., necontestat de părţi, la adunare au fost prezenţi acţionari deţinând 93,4 % din capitalul social, au fost exprimate voturi „împotriva" hotărârii, 27,10 %, au fost „abţineri" 30,07 % şi voturi „pentru" 36,32 %, rezultă că instanţa de fond şi apel au aplicat greşit dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 31/1990, apreciind că hotărârea a fost adoptată în mod legal.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi susţinerile din întâmpinare şi cererea de intervenţie, constată că A.G.E.A. de la SC P. SA Sinaia a adoptat hotărârea din 22 iunie 2004, prin care a aprobat încheierea contractului de împrumut, prin care H.D. împrumută pe pârâtă cu suma de 7 miliarde lei pentru o perioadă de 3 ani, cu o dobândă de 28 % pe an şi a mandatat pe preşedintele consiliului de administraţie şi pe directorul economic să semneze contractul şi să întocmească documentele aferente.
Potrivit art. 115 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societăţile comerciale, pentru validitatea deliberării adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare la convocările următoare (ca în cazul de faţă) prezenţa acţionarilor reprezentând jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin o treime din capitalul social.
Din procesul verbal din 22 iunie 2004, rezultă că la A.G.E.A., ţinută la a doua convocare, au participat un număr de 12 acţionari sau reprezentanţi ai acestora care deţin un număr de 35.347.822 acţiuni reprezentând 93,5104 % din capitalul social care însumează 37.800.947 de acţiuni. După votare s-a constatat că au votat „pentru adoptarea hotărârii privind încheierea contractului de împrumut acţionarii care deţin un număr de 13.732.631 acţiuni, reprezentând 36,3288 % din capitalul social.
Valabilitatea acestui proces verbal a fost recunoscută de toate părţile, cum se menţionează expres în motivele de recurs, în întâmpinare şi în cererea de intervenţie.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că au fost îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 31/1990 precizat, referitor la legalitatea hotărârii luată la convocarea următoare unde au fost prezenţi acţionarii reprezentând mai mult jumătate din capitalul social din care au votat „pentru" un număr de acţionari care au reprezentat mai mult de o treime din capitalul social şi în consecinţă hotărârea A.G.E.A. din 22 iunie 2004 a SC P. SA Sinaia este legală, cum de altfel au constatat atât instanţa de fond cât şi cea de apel şi în consecinţă motivele de recurs şi cele din cererea de intervenţie referitoare la nelegalitatea hotărârii A.G.E.A. din 22 iunie 2004 sunt nefondate.
Referitor la motivele de recurs privind apelul declarat de pârâtă, Înalta Curte constată că acest apel viza un singur motiv şi anume omisiunea instanţei de fond de a acorda cheltuieli de judecată pârâtei, în condiţiile art. 274 C. proc. civ.
Potrivit art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin O.M.J. nr. 760/ C din 22 aprilie 1999 cererile pentru exercitarea căilor de atac având ca obiect plata cheltuielilor de judecată nu se timbrează, cum în mod legal se menţionează şi în practicaua deciziei recurate şi în consecinţă critica reclamantei privind judecarea apelului pârâtei de către curtea de apel, fără ca să se fi achitat taxa judiciară de timbru este nefondată.
Din examinarea dosarului nr. 9187/2004 al Curţii de Apel Ploieşti, în care s-a pronunţat Decizia recurată, se constată că s-au acordat două termene, la 9 noiembrie 2004 şi apoi la 29 noiembrie 2004 când s-a pronunţat Decizia nr. 822/2004.
Deşi procedura de citare a fost legal îndeplinită la ambele termene, citaţiile fiind semnate de funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei care a şi aplicat ştampila S.I.F. O. SA, reclamanta nu s-a prezentat la nici unul din cele două termene, nu a învederat instanţei de apel că nu i s-au comunicat apelul şi întâmpinarea formulată de pârâtă şi nici nu a solicitat să i se comunice aceste înscrisuri şi în consecinţă, criticile privind încălcarea dreptului la apărare şi nerespectarea principiului contradictorialităţii sunt nefondate.
De asemenea şi critica privind nesemnarea apelului pârâtei de către reprezentantul legal al acesteia, ci doar de către avocat, este nefondată, deoarece la dosar se află delegaţia avocatului care a reprezentat pe pârâtă în apel şi a pus concluzii cu ocazia judecării apelului, cum se menţionează în practicaua deciziei nr. 822/2004.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei-recurente sunt nefondate şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. O. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 822 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 217/2006. Comercial → |
|---|
