ICCJ. Decizia nr. 2186/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2186/2006
Dosar vechi nr. 638/2005
(Dosar nou nr. 2981/1/2005)
Şedinţa publică din 15 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, reclamanta D.G.F.P. Călăraşi – A.F.P. Olteniţa a solicitat constatarea nulităţii menţiunilor de radiere a unui număr de 16 societăţi comerciale, cerere promovată în temeiul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 314/2001 alineat introdus prin Legea nr. 428/2002.
Acţiunea reclamantei a fost precizată la data de 6 februarie 2004 şi, respectiv 27 februarie 2004, în sensul că obiectul acţiunii este constatarea nulităţii radierii din registrul comerţului a societăţilor pârâte i-a chemat în judecată şi administratorii persoane fizice ai acestor societăţi.
Prin sentinţa civilă nr. 363 din 30 martie 2004, Tribunalul Călăraşi a respins acţiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosinţă pentru persoanele juridice şi lipsa calităţii procesuale pasive a persoanelor fizice.
Instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii astfel pronunţată că potrivit încheierii judecătorului delegat al Oficiului Registrului comerţului de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Călăraşi nr. 850 din 21 decembrie 2001, societăţile comerciale pârâte au fost radiate din Registrul Comerţului, astfel încât la data promovării acţiunii reclamantei, persoanele juridice nu mai aveau capacitate de folosinţă, condiţie esenţială, ce ţine de însăşi existenţa acestora.
Pornind de la acest raţionament, instanţa fondului a apreciat că administratorii persoane fizice nu pot avea calitate procesuală pasivă în condiţiile în care ei nu mai pot reprezenta societăţi comerciale inexistente, aceştia pierzându-şi calitatea deţinută ca efect al radierii societăţilor pe care le administrau.
În fine, s-a reţinut că legea nu prevede vreo obligaţie în sarcina foştilor administratori ai societăţilor radiate, obligaţie ce ar avea legătură cu prezenta cauză.
Împotriva sentinţei de fond a declarat apel reclamanta D.G.F.P.S. – A.F.P. Olteniţa, criticile vizând greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001.
Prin Decizia comercială nr. 652 din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a pârâtelor, a constatat nule menţiunile privind radierea din Registrul Comerţului a pârâtelor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţiile privind calitatea procesuală a pârâtelor raportat la dispoziţiile Legii nr. 428 din 27 iunie 2002 pentru aprobarea OUG nr. 181/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi.
Se reţine că deşi societăţile pârâte au fost radiate potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 314/2001, instanţa de fond urma să facă aplicarea în cauză a dispoziţiilor legii nou intervenite, cu referire la art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 astfel cum fusese modificată, potrivit căruia „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat".
În temeiul textului normativ sus indicat, instanţa de apel a reţinut existenţa calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi examinând cauza în fond, a reţinut că, potrivit probatoriului administrat în cauză, cu referire la somaţiile şi titlurile executorii emise conform art. 47 alin. (1) din OG nr. 61/2001, reclamanta a făcut dovada că societăţile pârâte aveau datorii către bugetul de stat.
Aşa fiind, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 428/2002 privind sancţiunea nulităţii de drept şi a constatat nule menţiunile privind radierea din Registrul Comerţului a pârâtelor.
Împotriva deciziei din apel au declarat recurs pârâtele SC G. SRL Olteniţa prin administrator C.V., SC G.M. SRL Olteniţa şi SC C. SRL Olteniţa.
Recursul SC G. SRL Olteniţa declarat de C.V. fostul administrator al societăţii, vizează netemeinicia deciziei atacate şi, implicit nelegalitatea acesteia.
Recurentul pârât susţine că în mod greşit instanţa de apel a apreciat asupra dovezilor produse de reclamantă în condiţiile în care nu există întocmit un bilanţ, semnat sau înaintat de către societate din care să rezulte profituri sau pierderi.
În lipsa acestei dovezi, instanţa de apel nu putea face aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 314/2001 modificată, nefiind îndeplinite condiţiile expres prevăzute de acest act normativ pentru constatarea nulităţii radierii.
Recursul pârâtei SC G.M. SRL Olteniţa a fost promovat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii, cu referire la dispoziţiile art. 60 şi următoarele din Legea nr. 31/1990 Republicată, privind societăţile comerciale.
Se apreciază astfel că instanţa de apel a nesocotit caracterul irevocabil al încheierii nr. 850 din 21 decembrie 2001 pronunţată Judecătorul delegat al Oficiului Registrului Comerţului precum şi autoritatea de lucru judecat conferit de aceasta.
Aşadar, în opinia recurentei, instanţa de apel nu putea printr-o acţiune în constatare să modifice o hotărâre irevocabilă, aceasta putând fi desfiinţată, în cel mai bun caz, printr-o contestaţie în anulare sau revizuire, deci supusă controlului judiciar specific căilor de retractare.
Mai mult, hotărârea atacată reprezintă o încălcare a principiului neretroactivităţii legilor. Dispoziţiile Legii nr. 428/2002 nu puteau produce efecte asupra unei încheieri executorii, pronunţată la 21 decembrie 2001, întrucât ar fi contrar ordinii de drept stabilite prin principiile legii procesual civile.
Dispoziţiile normei legale invocate nu puteau produce efecte decât după data publicării acesteia în M. Of. şi, în nici un caz, nu priveau hotărârile pronunţate înainte de această dată.
Recursul pârâtei SC C. SRL Olteniţa.
Recurenta pârâtă critică Decizia atacată sub aspectul nelegalităţii, din dezvoltarea criticilor rezultând greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 314/2001.
Recurentele pârâte au solicitat casarea deciziei atacate şi, pe fond, menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează:
Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, prin prisma criticilor formulate, considerentele vor fi comune celor 3 recursuri declarate în cauză.
Criticile vor fi abordate atât sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor, dar şi asupra fondului cauzei.
Argumentul principal al instanţei de apel l-a constituit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 introdus prin Legea nr. 428/2002.
În mod cert este vorba de o greşită interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de apel, pentru următoarele considerente:
Potrivit textului de lege sus invocat „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat".
Din economia textului rezultă că legiuitorul, pe lângă procedura reglementată în Legea nr. 314/2001, cu referire la dizolvarea de drept, lichidarea şi radierea societăţilor comerciale care nu şi-au majorat capitalul social, a introdus, în plus, o sancţiune, nulitatea absolută pentru situaţiile expres prevăzute în text.
Este adevărat că ar. 5 alin. (4) din norma invocată nu conţine nici o precizare cu privire la aplicarea sa în timp şi nici cu privire la efectele acestei sancţiuni care s-au urmărit prin modificarea legii amintite. În această situaţie, aplicarea dispoziţiilor trebuie să se bazeze pe principiile generale ce guvernează procesul civil.
Analizând instituţia nulităţii absolute, în speţă a pronunţării încheierii de radiere, se constată că aceasta intervine numai pentru sancţionarea încălcării unor condiţii legale imperative existente la momentul încheierii actului.
Din acest punct de vedere, instanţa de apel nu a analizat condiţiile cerute de lege, cu referire la momentul radierii din 21 decembrie 2001, raportat la textul de lege privind nulitatea acesteia şi momentul intervenţiei legii noi, 27 iunie 2002. O altă interpretare ar conduce la o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii.
Pentru a face aplicarea instituţiei nulităţii conferită creditorilor enumeraţi în art. 5 alin. (4) din Legea nr. 428/2002, aceştia trebuie să demonstreze că la pronunţarea încheierii de radiere s-au încălcat condiţiile legale imperative şi nu ulterior acestei date. Ori, tocmai această dovadă nu a fost făcută, cât timp nu rezultă din lucrările dosarului că s-a pronunţat radierea, deşi debitele era în fiinţă la acea dată.
Dacă s-ar admite ipoteza că prin reglementarea adoptată s-a intenţionat o readucere în fiinţă a societăţii comerciale radiate, care astfel dobândeşte calitatea de subiect de drept, tot nu s-ar putea reţine că nulitatea de drept operează independent de condiţiile cerute de articolul respectiv şi de contextul Legii nr. 314/2001.
Prin textul normativ indicat s-au stabilit reglementări cu caracter de constrângere, sancţionate cu radiere societăţii care nu şi-a majorat capitalul social, dar din punct de vedere procedural, astfel cum a stabilit şi practica judiciară în materie, nu derogă de la reglementările generale privind căile de atac ce pot fi utilizate împotriva dizolvării şi lichidării societăţii comerciale.
În consecinţă, pentru cele ce preced, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., va admite recursurile şi va modifica Decizia atacată, în sensul respingerii apelului reclamantei D.G.F.P.S. – A.F.P. Olteniţa, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele SC G. SRL Olteniţa prin administrator C.V., SC G.M. SRL Olteniţa şi SC C. SRL Olteniţa, împotriva deciziei nr. 652 din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia şi respinge apelul declarat de reclamanta D.G.F.P. Călăraşi prin A.F.P. Olteniţa împotriva sentinţei nr. 363/30 martie 2004 a Tribunalului Călăraşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2184/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2431/2006. Comercial → |
|---|
