ICCJ. Decizia nr. 2196/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2002 reclamantul M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B.T. SA ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor de la societatea pârâtă din data de 25 noiembrie 2002.
în motivare s-a arătat că hotărârea atacată se referă la necesitatea închiderii unităților productive ale societății deoarece M.T. a decis declasificarea H.B. fiind necesare ample renovări. Această afirmație este nereală întrucât H.B. este cel mai modern hotel din România împlinind 20 de ani de la darea în funcțiune.
Declasificarea acestuia de la 4 la 3 stele se datorează închirierii de către unul din directorii generali a spațiului de mic dejun.
Sursa investițiilor pentru renovarea /modernizarea unităților C.H.B. o reprezintă majorarea capitalului social stabilită prin hotărârea A.G.E.A. din 9 februarie 2002 cu încălcarea legii. S-a susținut de asemenea, că nu s-au prezentat A.G.E.A. obiecțiile depuse de S.L.S. față de justificarea tehnico-economică a disponibilizării personalului salariat, condiție legal imperativă.
La data de 11 aprilie 2003 A.A.M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. din 25 noiembrie 2002, cerere respinsă în principiu prin încheierea ședinței publice de la 7 mai 2004 pentru lipsa calității procesuale active.
La data de 18 aprilie 2003 P.C.Ș. a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului M.G. invocând excepția nulității hotărârii A.G.E.A. întrucât nu a fost cuprins în tabelul ce conținea lista acționarilor fiind împiedicat să participe la ședință.
Tribunalul București, prin sentința nr. 21 mai 2004 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului precum și cererea de intervenție formulată în interesul acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a invocat dispozițiile exprese de legii sau actelor constitutive care au fost încălcate la adoptarea hotărârii A.G.E.A. din 25 noiembrie 2002, a SC B.T. SA. Astfel, închiderea unităților productive ale societății este o decizie de oportunitate adoptată de majoritatea acționarilor nefiind încălcată nici o dispoziție legală imperativă. împrejurarea că această decizie nu ar corespunde întocmai intereselor societății nu dă posibilitatea instanței să o cenzureze atâta vreme cât a fost luată de majoritatea acționarilor, care au considerat că această decizie este oportună.
Cât privește neprezentarea adunării generale a acționarilor a obiecțiilor depuse de S.L.S. față de justificarea tehnico-economică a disponibilizării personalului salariat instanța a reținut că, aceasta nu reprezintă o măsură obligatorie, având în vedere că potrivit art. 19 pct. 1 lit. i) din actele constitutive administratorul unic al societății este cel care aprobă organigrama acesteia, prin urmare decide asupra reducerilor de personal, iar decizia adoptată de A.G.E.A. în sensul reducerii de personal este, de asemenea, o decizie de oportunitate nefiind invocate aspecte de nelegalitate ale acestuia.
Ulterior pronunțării sentinței, pârâta SC B.T. SA a formulat cerere de completare a hotărârii întrucât instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare și concluziile orale, cerere admisă prin sentința nr. 9758 din 29 iulie 2004, prin care reclamantul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
împotriva celor două sentințe a formulat apel reclamantul nemotivând în fapt nici în drept.
Prin decizia nr. 176 din 11 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a respins apelul ca nefondat.
în motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut în raport de probele dosarului și susținerile părților la instanța de fond că nu sunt întrunite dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 întrucât apelantul nu a indicat nici o dispoziție a legii speciale sau a actului constitutiv care să fi fost încălcat la momentul adoptării hotărârii A.G.E.A. din 25 noiembrie 2002 referindu-se doar la aspecte de oportunitate care au fost luate în considerare de către adunarea generală.
La rândul său sentința nr. 9758 din 29 iulie 2004 de completare a dispozitivului sentinței nr. 6766/2004 este pronunțată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 2812C. proc. civ.
S-a mai reținut de către instanța de apel că și A.A.M. de la SC B.T. SA a formulat apel pe care l-a depus însă direct la instanța de apel și nu la instanța a cărui hotărâre se atacă, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 288 alin. (2) C. proc. civ. a constatat nulitatea acestuia.
La data de 7 iunie 2006 reclamantul M.G. a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel arătând că hotărârea adoptată de A.G.E.A. din 25 noiembrie 2002 a fost luată cu încălcarea drepturilor acționarilor care au condus la disponibilizarea în mod abuziv a peste 800 de angajați.
Consideră că a fost încălcat flagrant dreptul la vot conform acțiunilor deținute de acționari prin ignorarea dispozițiilor art. 120 și art. 122 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin neînregistrarea acțiunilor dobândite la R. fapt demonstrat prin înscrisurile aflate la dosar, făcând și obiectul unei plângeri penale.
Se mai susține că motivele invocate de pârâta-intimată privind necesitatea închiderii unor unități și declasificarea hotelului nu sunt dovedite cu documente.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
în speță criticile formulate de recurent se referă la modul de interpretare a probatoriilor administrate acestea constituind motive de netemeinicie, ori recursul nu este o cale devolutivă de atac.
Așa cum a reținut instanța de apel potrivit art. 131 din Legea nr. 31/1990 în forma dinainte de modificarea prin Legea nr. 161/2003 hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Potrivit alin. (2) al acestui articol hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție.
Ori, în speță recursul nu indică nici o dispoziție a legii speciale sau a actului constitutiv care să fi fost încălcată la momentul adoptării hotărârii A.G.E.A. din 25 noiembrie 2002, referindu-se doar la aspecte de oportunitate care au fost luate în considerare de către adunarea generală.
Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. s-au văzut și art. 274 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2193/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2192/2006. Comercial → |
|---|
