ICCJ. Decizia nr. 2199/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 ianuarie 2004 reclamanta SC L. SRL în calitate de lichidator al SC P.A. SRL în faliment a chemat în judecată pe pârâții G.I. și N.V. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare intervenit între părți cu privire la imobilul de natură apartament situat în Baia Mare, B-dul Republicii.
în susținerea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1282 din 15 mai 2003 a Tribunalului Maramureș, pârâtul G.I. a fost obligat să suporte cu bunurile proprii pasivul SC P.A. SRL aflată în faliment. După ce, în mai 2003 i s-a angajat răspunderea pentru pasivul societății, pârâtul a înstrăinat acest apartament în iulie 2003 cu scopul vădit de a-l sustrage de la urmărire diminuându-și astfel patrimoniul în dauna creditorilor.
Judecătoria Baia Mare prin sentința nr. 2512 din 23 aprilie 2004 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Prin decizia nr. 1859 din 30 august 2004, Curtea de Apel Cluj, secția civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâți.
Pentru a dispune astfel instanța de apel a reținut că, pârâtul G.I. a cărui răspundere personală a fost angajată a vândut apartamentul obiect al litigiului pentru prețul de 365.000.000 lei. Drept urmare s-a conchis că pârâtul N.V. este de rea credință la data încheierii contractului de vânzare cumpărare achitând un preț sub valoarea de circulație a apartamentului înstrăinat printr-o înțelegere frauduloasă cu vânzătorul a cărei răspundere a fost stabilită printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G.I., fiind înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție care în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1)-(4) din Legea nr. 219/2005 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia spre soluționare Curții de Apel Cluj.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă a fost investită cu soluționarea acestui recurs însă prin încheierea ședinței publice din 17 octombrie 2005 s-a dispus transpunerea cauzei de pe rolul secției civile a Curții de Apel Cluj pe rolul secției comerciale avându-se în vedere obiectul litigiului ca fiind unul comercial.
Investită astfel cu soluționarea recursului, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj în ședința publică din 6 decembrie 2005 a ridicat din oficiu excepția de necompetență materială în soluționarea recursului raportat la prevederile art. 3 pct. 3 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a recursului la înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând obiectul cauzei dedus judecății în raport de dispozițiile art. 4 și 56 C. com., rezultă că litigiul este de natură comercială, situație în care s-a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a judecătoriei în judecarea pricinii în raport de dispozițiile art. 2.1 lit. a) C. proc. civ.
în aceste condiții apreciind că potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ. hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, recursul a fost admis și s-au văzut și dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2198/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2193/2006. Comercial → |
|---|
