ICCJ. Decizia nr. 2202/2006. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 12 ianuarie 2005 reclamanta SC O. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA Galați, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: încetarea prin rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare din 8 septembrie 2004, obligarea pârâtei la plata dublului sumei de 1.161.352.000 lei, reprezentând avans plătit de reclamantă, precum și obligarea acesteia la plata de daune interese în valoare de 11.158 euro pentru neexecutarea obligației principale și anume nerespectarea promisiunii de vânzare.
Motivându-și, în fapt, cererea de chemare în judecată, reclamanta a învederat instanței, în esență, că la data de 6 septembrie 2004, în calitate de promitent - cumpărător, reclamanta a încheiat cu pârâta, în calitate de promitent - vânzător antecontractul de vânzare-cumpărare din 8 septembrie 2004. Antecontractul a avut ca obiect obligația pentru părți de a încheia până cel mai târziu la 15 octombrie 2004 un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul teren în suprafață de 4.959,19 m.p., proprietatea SC S. SA. Prețul pe m.p. a fost stabilit la 22,5 euro, deci valoarea totală a contractului de vânzare-cumpărare care ar fi trebuit încheiat în formă autentică era de 111.580.875 euro.
La data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare, reclamanta a achitat pârâtei echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro, pentru ca, ulterior, la solicitările administratorului pârâtei, să-i achite, cu titlu de avans, peste 500 milioane lei, convenindu-se ca diferența până la 111.580.870 euro să fie achitată de reclamantă în momentul încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.
Conform clauzelor antecontractului de vânzare-cumpărare, termenul limită pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare era 15 octombrie 2004, însă reclamanta avea dreptul să ceară oricând până la 15 octombrie 2004 încheierea în formă autentică a convenției, iar pârâta avea obligația corelativă de a da curs acestei cereri. Prin adresa din 12 octombrie 2004, reclamanta a comunicat pârâtei că dorește încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare la 14 octombrie 2004.
întrucât pârâta nu și-a respectat promisiunea de vânzare, reclamanta a optat pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 8 septembrie 2004.
Prin sentința comercială nr. 196 din 24 martie 2005 Tribunalul Galați a admis, în parte, acțiunea, dispunându-se pe cale de consecință, rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 8 septembrie 2004 și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumelor de 1.161.352.000 lei, reprezentând avans, echivalentul în lei a sumei de 11.158 euro, reprezentând daune interese și 44.573.505 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, faptul că neîncheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare pentru activul menționat constituie o neexecutare a obligației asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 8 septembrie 2004 (art. IV alin. (2)), împrejurare ce relevă admisibilitatea cererii reclamantei.
Cât privește solicitarea reclamantei de a i se plăti dublul sumei achitate cu titlu de avans, prima instanță a calificat-o neîntemeiată, apreciind că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1297 alin. (2) și art. 1298 C. civ. și că, prin urmare, reclamanta este îndreptățită doar la suma de 1.161.352.000 lei reprezentând avans.
împotriva sentinței comerciale nr. 196/2005, în termen legal, a declarat apel pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Dând curs solicitării reclamantei conținute în adresa din 12 octombrie 2004, SC S. SA s-a prezentat în data de 14 octombrie 2004 la B.N.P. F.U., însă intimata nu a făcut dovada achitării diferenței de preț.
Rezoluțiunea pentru neexecutarea obligației asumate prin antecontract trebuia să aibă în vedere și prevederile art. 1082 C. civ., potrivit căruia "debitorul este osândit la plata de daune interese pentru neexecutarea unei obligații .. afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză ce nu-i poate fi imputată ..".
în speță, dovezile administrate relevă buna-credință și intenția certă a SC S. SA de a încheia contractul în formă autentică. Actele nu au putut fi prezentate în timp util la B.N.P. F.U., pentru apelantă fiind numai o chestiune de timp scurt pentru perfectarea documentației.
Edificatoare în acest sens este adresa din 19 octombrie 2004 a D.G.F.P. Galați, care este de acord cu vânzarea suprafeței de 4959,19 m.p. urmând a se întocmi raport de evaluare.
Rezultă din toată corespondența purtată cu ocazia concilierii intenția SC S. SA de îndeplinire a obligației, chestiune care nu mai depindea de voința acesteia, ci de întocmirea unor acte conform Codului de procedură fiscală.
Instanța de fond nu a analizat acest aspect esențial pentru a avea în vedere art. 1082 C. civ., obligând pe SC S. SA și la daune interese.
Considerând că nu se poate reține culpa exclusivă a SC S. SA, cât timp raportul final de evaluare i-a fost comunicat de creditorul bugetar abia la 18 noiembrie 2004, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul exonerării de plata daunelor interese.
Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, prin decizia nr. 128/ A din 16 noiembrie 2005 admite apelul declarat de pârâta SC S. SA Galați.
Schimbă în parte sentința comercială nr. 196/2005, pronunțată de Tribunalul Galați în sensul că:
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC O. SRL București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, că actul dedus judecății avea un înțeles lămurit și vădit neîndoielnic pe care instanța de apel l-a schimbat prin aplicarea greșită a legii respectiv a prevederilor art. 1082 C. civ. și prin faptul că instanța de apel a soluționat cauza fără a analiza atent, sub toate aspectele fondul pricinii, acceptând cu ușurință, afirmația debitoarei SC S. SA cum că raportul de evaluare a fost comunicat cu întârziere de către D.G.F.P. Galați respectiv la 18 octombrie 2004 fără a-i solicita debitoarei să arate data când a solicitat întocmirea acestuia.
în consecință, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză.
Astfel, hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, așa cum susține recurenta referindu-se la dispozițiile art. 1082 C. civ., incidente în cauză, instanța de apel constatând, după o judicioasă apreciere a probelor administrate în cauză, că nu se confirmă reaua credință a recurentei de a încheia contractul în formă autentică pentru a se justifica obligarea acesteia la plata de daune interese.
Faptul că evaluarea activului de către D.G.F.P. s-a făcut după data de 14 octombrie 2004, prin experți proprii, ducând la tergiversarea acestei operațiuni, nu poate atrage răspunderea pârâtei pentru daunele interese solicitate de reclamantă.
Pentru cele ce preced, înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. a respins, ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2213/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2198/2006. Comercial → |
|---|
