ICCJ. Decizia nr. 22/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 22/2006
Dosar nr. 1384/2003
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă;
Reclamanta SC G.S. SA a solicitat ca pârâţii V.C.I., S.E., S.S.A. cât şi SC U. SA Bucureşti să fie obligaţi la plata sumei de 650.000.000 lei daune produse de defunctul S.G. în urma accidentului de circulaţie din data de 16 iunie 1999.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că, defunctul S.G. a produs, la data de 16 iunie 1999, circulând cu autoturismul, proprietatea pârâtului V.C.I., un accident de circulaţie avariind autocamionul proprietatea reclamantei şi cauzând vătămarea gravă a salariatului T.L. Împreună valoarea reparaţiilor şi cheltuielile ocazionate cu însănătoşirea lui T.L. fac suma pretinsă prin acţiune.
Se susţine că pârâţii răspund solidar pentru pagubele produse.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 155 din 2 martie 2001 a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâţii S.E. şi S.S. la plata sumei de 650.000.000 lei despăgubiri. A fost respinsă acţiunea împotriva pârâţilor V.I. şi SC U. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că vinovat de producerea accidentului de circulaţie este S.G., decedat, în urma sa rămânând că suporte paguba moştenitorii, în măsura acceptării moştenirii. În ceea ce îl priveşte pe V.C., acesta a vândut autoturismul înainte de accident fără forme legale iar S. nu era asigurat la SC U. SA.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii S.E. şi S.A., pe de o parte cât şi reclamanta pe de altă parte.
Reclamanta susţine că în mod greşit a fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii V.C.I. şi SC U. SA întrucât a fost depusă la dosar doar o chitanţă de mână care nu dovedeşte vânzarea autoturismului către SC E.Q. SRL Bucureşti. Pe de altă parte autoturismul era asigurat, la dataproducerii accidentului, la SC U. SA.
Pârâţii S.E. şi S.A. susţin că, în mod greşit a fost obligat curatorul să răspundă în solidar cu minorul deoarece, în calitatea pe care o are, apără doar interesele minorului, iar în perioada 12 septembrie 2000 – 9 ianuarie 2001 minorul nu a fost reprezentat în instanţă de curator. Se mai arată că, în mod greşit s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a SC U. SA şi a lui V.C.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 205 din 7 aprilie 2003 a admis apelul pârâţilor S.E. şi S.A. şi a respins ca nefondat apelul reclamantei.
A fost schimbată, în parte, sentinţa de fond şi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor S.E. şi S.A. A fost respinsă acţiunea faţă de aceştia pentru lipsa calităţii procesuale reţinându-se că nu s-a făcut dovada acceptării moştenirii. Pe de altă parte, pârâtul fiind minor nu putea accepta moştenirea decât sub beneficiu de inventar.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că autoturismul era asigurat motiv pentru care trebuia antrenată răspunderea firmei SC U. SA Bucureşti având în vedere că accidentul s-a produs din culpa lui S.G. şi contractul de asigurare din 1 ianuarie 1999 reprezenta legea părţilor.
Recurenta consideră că, în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC U. SA Bucureşti fiind vorba de o asigurare obligatorie pentru răspundere civilă.
Actul pe care s-a întemeiat excepţia îl reprezenta vânzarea care s-a încercat a fi dovedită cu chitanţa din 15 septembrie 1998 şi recurenta consideră că aceasta nu reprezintă un contract de vânzare-cumpărare.
Se mai arată că nu s-au făcut formele de radiere în 30 de zile cum prevede legea nici de V.C. şi nici de firma SC E.Q. SRL Bucureşti.
Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată că instanţa de apel a aplicat corect legea în ceea ce priveşte neantrenarea răspunderii moştenitorilor persoanei vinovate de producerea accidentului pentru lipsa calităţii procesuale pasive având în vedere că nu s-a dovedit acceptarea moştenirii şi ţinând cont că fiind vorba de un minor acesta este considerat că acceptă numai sub beneficiu de inventar moştenirea.
În ce priveşte cererea de obligare a SC E.Q. SRL Bucureşti la despăgubiri întemeiate pe dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ., în cauză nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii comitentului pentru fapta prepusului şi nici raportul de prepuşenie ci doar faptul că autoturismul era proprietatea SC E.Q. SRL Bucureşti.
Referitor la soluţionarea cererii de despăgubiri faţă de societatea de asigurări SC U. SA instanţa de apel reţine că nici S.G. şi nici SC E.Q. SRL Bucureşti nu au contract de asigurare cu această societate neputându-se invoca un contract de asigurare încheiat cu o altă persoană faţă de care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
În aceste limite ale speţei, fără a statua asupra răspunderii pe fond a SC U. SA, în raport de contractul de asigurare, soluţia instanţei de apel este corectă şi va fi menţinută.
În ceea ce priveşte aplicarea legii referitor la valoarea actului de vânzare-cumpărare încheiat între V.C.I. şi SC E.Q. SRL Bucureşti se constată că acest act de transmitere a proprietăţii autoturismului nu necesită o formă autentică ci este suficientă forma scrisă a contractului autoturismului fiind un bun mobil.
Nici faptul că nu s-au îndeplinit formele de radiere şi reînmatriculare, chiar dacă reprezintă o neîndeplinire culpabilă a unor obligaţii legale, aceasta nu echivalează însă cu o culpă pentru paguba produsă prin accidentul de circulaţie astfel că în mod corect a fost respinsă acţiunea faţă de V.C.I. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs formulate de reclamantă, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.S. SA, prin administrator judiciar SC F.C. SA Timişoara, împotriva deciziei nr. 205 din 7 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 222/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2162/2006. Comercial → |
|---|
