ICCJ. Decizia nr. 166/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.166/2006
Dosar nr. 1820/1/2005
Dosar vechi nr. 353/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1650 din 3 noiembrie 2003, Tribunalul Vaslui a respins acţiunea în anulare, introdusă de reclamantul M.I., privind hotărârea nr. 3 A.G.E.A. luată la data de 7 septembrie 2003 de acţionarii din cadrul SC L. SA Bârlad.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, în raport de probele administrate, a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor pe care şi-a întemeiat acţiunea.
În privinţa convocării A.G.A. s-a apreciat că aceasta s-a făcut, cu respectarea cerinţelor impuse pentru publicitate, reclamantul având cunoştinţă de ordinea de zi a acesteia şi de locul unde a avut loc.
Adunarea a fost statutară participând 90 de acţionari, ceea ce reprezintă 3/4 din nr. acestora.
Împotriva sentinţei reclamantul a introdus apel în termen legal, invocând netemeinicia şi nelegalitatea deciziei.
Critica de netemeinicie, a vizat reţinerea greşită a stării de fapt, în ceea ce priveşte modul în care au fost îndeplinite formalităţile de convocare a adunării generale.
Nelegalitatea, a fost invocată prin prisma aplicării greşite a dispoziţiilor legale reţinute.
Analizând sentinţa în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 124 pronunţată la 24 mai 2004, în dosarul nr. 1692/2004, a admis apelul ca fondat, a schimbat sentinţa admiţând acţiunea în anulare a hotărârii din 7 septembrie 2003 adoptată de A.G.E.A. a acţionarilor SC L. SA Bârlad.
În esenţă instanţa a apreciat că adunarea generală a acţionarilor s-a ţinut cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 115 şi 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Astfel, contrar a ceea ce a apreciat instanţa de fond, la această adunare nu au participat un număr de acţionari care să reprezinte 3/4 din capitalul social, deoarece aceştia nu deţineau 49.104 acţiuni, din totalul de 57.472 acţiuni, pentru ca astfel, să poată exercita dreptul consacrat de art. 131 din Legea nr. 31/1990.
Instanţa de apel a mai concluzionat că, însăşi convocarea adunării generale s-a făcut nelegal, nefiind anunţată decât într-un ziar, de largă răspândire, din localitatea în care se află sediul societăţii nu şi în M. Of. al României, Partea a IV-a.
Punctual s-a apreciat că la A.G.A. din 10 august 2003 nu s-a stabilit expres şi fără echivoc că, următoarea A.G.E.A. va avea loc pe data de 7 septembrie 2003, astfel că nu se poate reţine că această adunare, reprezintă continuarea adunării din 10 august 2003.
Recursul declarat de pârâta intimată împotriva acestei decizii, nu a fost motivat în drept, nefiind precizat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În fapt, recurenta a formulat critici ce ţin de netemeinicia acestei hotărâri.
Astfel, în esenţă, se invocă reţinerea greşită a stării de fapt sub două aspecte legate de : modul în care s-a făcut convocarea pentru adunarea generală din 7 septembrie şi modul eronat în care s-a stabilit numărul de acţiuni pe care le-au deţinut acţionarii prezenţi la adunare şi care a permis luarea hotărârilor cu această ocazie.
Analizând recursul aşa cum a fost formulat urmează a se reţine:
Prin faptul că, aşa cum este reglementat, recursul este o cale de atac extraordinară şi nu are un caracter devolutiv, împiedică instanţa să procedeze la o rejudecare pe fond a cauzei, în raport de criticile de netemeinicie invocate.
Din lucrările cauzei rezultă că instanţa de apel, a reţinut în raport de probele administrate în cauză, o altă stare de fapt decât aceea care a stat la baza sentinţei.
În timp ce prima instanţă a apreciat că pentru adunarea generală a acţionarilor, din 7 septembrie 2003 s-a realizat cerinţa de publicitate prevăzută de art. 117 alin. (3), deoarece adunarea reprezintă o continuare a aceleia din 10 august 2003, instanţa de apel a statuat că nu există suport faptic pentru a se reţine această situaţie, prin primirea probelor administrate şi ca atare pentru cea de-a doua adunare generală extraordinară nu s-au analizat cerinţele legale de publicitate.
Prin prisma cadrului legal stabilit de art. 304 C. proc. civ., în cauza supusă recursului, instanţa nu poate analiza această critică ca de altfel şi critica legată de greşita stabilire a ponderii pe care acţionarii prezenţi la adunare o aveau din capitalul social, deoarece se referă la stabilirea unor situaţii de fapt.
Legiuitorul, prin suprimarea ultimului motiv de recurs pe care-l prevedea art. 304 C. proc. civ. anterior modificării Codului de procedură civilă, a avut în vedere că părţile au dispus de posibilitatea de a se judeca în fond, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de apel, prin prisma caracterului devolutiv al cărei căii de atac al apelului, situaţie în care o examinare a temeiniciei hotărârii atacate în faza recursului nu se mai justifică.
Aşa fiind pentru cele ce preced recursul urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L. SA Bârlad, prin lichidator C.E. împotriva deciziei nr. 124 din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 256/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1715/2006. Comercial → |
|---|
