ICCJ. Decizia nr. 230/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.230/2006
Dosar nou nr. 15227/1/2005
Dosar vechi nr. 3713/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 1 iulie 2004, reclamanta SC I.T.C. SA Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC E.I. SRL Cluj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să predea utilajul denumit „schimbător de căldură treapta I cu tuburi termice" şi să-i plătească cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul 2002 a încheiat cu SC A. SA un contract prin care aceasta s-a obligat să-i livreze pârâtei utilajul menţionat. Pentru realizarea obiectivului convenţiei, reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de subantrepriză. Utilajul trebuia să fie montat şi recepţionat la sediul reclamantei, care după verificarea funcţionării urma să îl trimită şi să îl monteze cu celelalte subansamble la locaţia finală la sediul SC A. SA. Termenul de executare al contractului de subantrepriză era 15 decembrie 2002, el nefiind realizat până la data promovării acţiunii. Contravaloarea prestaţiilor pârâtei în sumă de 2.976.000 lei a fost achitată în procent de două treimi conform celor stabilite de părţi.
Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională depuse la dosar la data de 30 iulie 2004 (dosar nr. 6461/2004 al Tribunalului Cluj), pârâta a cerut respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, şi a solicitat obligarea reclamantei la plata sumelor de 1.000.000.000 lei preţ neachitat şi 2.000.000.000 lei penalităţi de întârziere calculate pentru perioada decembrie 2002-septembrie 2004.
S-a mai solicitat şi constituirea în favoarea pârâtei a unui drept de retenţie asupra schimbătorului de căldură până la data când debitul va fi achitat integral. Pârâta a solicitat şi cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării şi cererii reconvenţionale pârâta a arătat că utilajul nu a fost predat reclamantei, deoarece ea nu şi-a executat obligaţia de plată a preţului, deşi a fost fabricat în termenul stabilit de părţi fiind recepţionat atât de reclamantă cât şi de beneficiara SC A. SA. Între părţi există un proces verbal încheiat de către reprezentanţii societăţilor menţionate în care se constată că produsele sunt conforme cu cerinţele contractuale, fiind declarate recepţionate.
Penalităţile de întârziere au fost calculate conform art. 9 litera b. din Capitolul VII al contractului de subantrepriză, în data de 18 decembrie 2002 fiind încasată ultima rată de preţ.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 328 din 7 martie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC I.T.C. SA Cluj Napoca împotriva pârâtei SC E.I. SRL Cluj Napoca având ca obiect obligarea acesteia la predarea utilajului denumit „schimbător de căldură treapta I cu tuburi termice" conform contractului de subantrepriză din 18 septembrie 2002.
A admis cererea reconvenţională formulată de către pârâta SC E.I. SRL Cluj Napoca, împotriva reclamantei SC I.T.C. SA Cluj Napoca. A obligat pe reclamantă să plătească pârâtei 1.000.000.000 lei cu titlu de preţ neachitat, 2.000.000.000 lei penalităţi de întârziere calculate până în luna septembrie 2004 şi 61.245.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanta SC I.T.C. SA Cluj Napoca, împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia civilă nr. 189 din 20 iunie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut că:
Probele administrate în cauză atestă fără nici un fel de dubiu executarea integrală şi cu bună credinţă de către pârâtă a obligaţiei asumate prin contract, concluzia primei instanţe fiind pe deplin justificată.
La data de 13 noiembrie 2002 a fost încheiat procesul-verbal de recepţie finală care poartă semnăturile a trei reprezentanţi ai apelantei şi a reprezentantului beneficiarului şi constată o realitate existentă la acea dată, respectiv că schimbătorul de căldură în discuţie este executat conform cerinţelor contractuale, fiind declarat recepţionat.
Contestarea în continuare de către apelantă a existenţei acestui proces verbal şi a realităţii constatărilor respective nu au nici o justificare în condiţiile în care unul dintre semnatarii lui, audiat fiind ca martor, şi-a recunoscut semnătura, confirmându-le şi pe celelalte două, nejustificată fiind numai referirea acestuia la o pretinsă recepţionare a unei documentaţii întocmite pentru a se obţine un accept al beneficiarului, contrar celor înscrise în cuprinsul actului care nu face referire la recepţionarea vreunei documentaţii tehnice ci la lucrarea însăşi, tema de proiectare constituind de altfel o anexă la contract, fiind acceptată de ambele părţi anterior semnării acestuia.
Menţiunile acestui proces verbal se coroborează perfect cu relatările martorului D.I. fost director de calitate al beneficiarului final SC A. SA, care a declarat că a constatat efectuarea lucrării, a fost de acord cu produsele pe care le-a văzut în Cluj Napoca în condiţiile arătate detaliat în motivarea primei instanţe cu referire expresă că tuburile termice se aflau la sediul reclamantei unde pârâta avea închiriată o hală, astfel că a semnat acest act, dorind însă ca schimbătorul de căldură să fie montat la Cluj, pentru a se face o verificare a modului de funcţionare.
Din coroborarea probelor administrate rezultă indubitabil că subantreprenorul a executat utilajul contractat, iar la data recepţiei a fost de acord să-l predea fie reclamantei, fie beneficiarului, direct, motivele pentru care această operaţiune nu s-a realizat nefiindu-i imputabile.
Actele dosarului atestă că reclamanta a încasat cu titlu de preţ suma de 3.568.000.000 lei, ultimul ordin de plată datând din 18 decembrie 2002 sumă care asigură realizarea propriei sale obligaţii privind plata la scadenţă a preţului datorat executantului respectiv la 23 decembrie 2002 în modalitatea convenită, motivele pentru care beneficiarul nu a achitat şi suma aferentă T.V.A. neputând forma obiectul vreunei analize în acest dosar.
Reclamanta a onorat doar parţial, prin plata sumei de 750.000.000 lei, factura emisă la 18 decembrie 2002 pentru suma aferentă ultimei tranşe, respectiv 1.733.200.000 lei, prima instanţă reţinând în mod corect temeinicia pretenţiilor pecuniare ale pârâtei, atât în privinţa diferenţei de preţ neachitată cât şi a penalităţilor datorate în conformitate cu dispoziţiile art. 8 pct. b din contract.
Poziţia adoptată ulterior de pârâtă, constând în refuzul de a mai preda utilajul şi invocarea excepţiei de neexecutare sunt justificate deoarece excepţia de neexecutare este o consecinţă nemijlocită a principiului interdependenţei obligaţiilor reciproce ale părţilor în contractele sinalagmatice, concretizată în facultatea recunoscută oricăreia dintre acestea de a refuza executarea propriei obligaţii câtă vreme cealaltă parte nu-şi execută obligaţia corelativă.
Reclamanta a dat dovadă de rea-credinţă, neachitând integral suma datorată cu titlu de preţ, deşi a fost încasată de beneficiar, astfel că în mod corect acţiunea sa având ca obiect predarea utilajului anterior onorării integrale a obligaţiei de plată, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Pasivitatea de care a dat dovadă reclamanta, până la finele anului 2003 în efectuarea demersurilor necesare pentru a intra în posesia utilajului pentru a-şi onora propria obligaţie faţă de beneficiarul care a achitat preţul şi a clarifica aspectele legate de neplata sumei aferente T.V.A. reprezintă o dovadă în plus a realităţii stării de fapt reţinută de prima instanţă.
Instanţa de apel nu a analizat greşita calculare a penalităţilor de întârziere invocată de reclamantă prin concluziile scrise depuse ulterior dezbaterii apelului la dosar deoarece în considerarea dispoziţiilor art. 292 alin. (1) C. proc. civ. şi în condiţiile în care astfel de motive, mijloace de apărări şi dovezi nu au fost invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului, nu fac parte din categoria motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta SC I.T.C. SA Cluj Napoca criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că:
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivarea contradictorie a celor două hotărâri judecătoreşti se relevă sub două aspecte:
a) fabricarea şi predarea obiectului material care ar fi justificat plata pretinsă de pârâtă şi ar fi calificat ca nejustificată pretenţia reclamantei de predare a obiectului.
b) respingerea dreptului de retenţie în considerente şi admiterea în dispozitiv în contradicţie flagrantă cu respingerea cererii de predare.
2. Instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
- instanţa a interpretat greşit convenţia părţilor cu privire la data exigibilităţii plăţii în favoarea pârâtei (art. 4 din contract).
- instanţa a interpretat greşit natura ultimei tranşe pe care beneficiarul o datorează reclamantei.
- instanţa a interpretat greşit actul de recepţie şi neobservarea inexistenţei recepţiei între subantreprenor (pârâta) şi antreprenorul general (reclamanta), contract art. 5.
În consecinţă, în temeiul art. 304, punctele 7 şi 8 C. proc. civ., reclamanta SC I.T.C. SA Cluj Napoca a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea deciziei atacate, respingerea cererii reconvenţionale a pârâtei SC E.I. SRL Cluj Napoca şi admiterea cererii de chemare în judecată cu cheltuieli de judecată.
2. Pârâta SC E.I. SRL Cluj Napoca a declarat recurs în termen legal, motivat împotriva încheierii de şedinţă din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că: Motivarea acestei încheieri este contradictorie: pe de o parte, instanţa de apel admite (alin. final pag. 1 din încheiere) că îndreptarea solicitată nu este posibilă deoarece excede cadrului procesual existent, ceea ce are semnificaţia unei recunoaşteri implicite că prin cererea de îndreptare formulată de pârâtă au fost relevate aspecte reale legate de declararea şi motivarea apelului iar pe de altă parte se invocă faptul că din certificatul O.R.C. depus la dosar rezultă că SC I.T.C. SA este o societate în divizare. Faptul că SC I.T.C. SA care este persoană juridică ce a declarat şi motivat apelul s-a desprins în procedura divizării şi s-a constituit ca subiect de drept distinct de SC I.T.C. SA, constituie o realitate de vreme ce această societate comercială a fost înregistrată la O.R.C. Cluj pe 13 aprilie 2004 cu atribute de identificare noi, privind alţi administratori, alt obiect de activitate şi capital social distinct faţă de SC I.T.C. SA (care este noua denumire sub care funcţionează SC I.T.C. SA, adică societatea originară începând cu data de 25 martie 1991) constituie o realitate incontestabilă confirmată prin probele dosarului.
În consecinţă, pârâta SC E.I. SRL Cluj Napoca a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea încheierii atacate şi admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul deciziei civile nr. 189/2005 a Curţii de Apel Cluj.
Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că subantreprenorul a executat utilajul contractat, care a fost recepţionat de beneficiar conform procesului verbal de recepţie finală din 13 noiembrie 2002 semnat de reprezentanţii reclamantei şi ai beneficiarului.
Reclamanta a onorat doar parţial factura emisă la 18 decembrie 2002 prin plata sumei de 750.000.000 lei pentru suma aferentă ultimei tranşe respectiv 1.733.200.000 lei, prima instanţă şi instanţa de apel reţinând în mod corect temeinicia pretenţiilor pecuniare ale pârâtei, atât în privinţa diferenţei de preţ neachitată cât şi a penalităţilor datorate în conformitate cu dispoziţiile art. 8 pct. b din contract.
Reclamanta a refuzat nejustificat să achite integral suma datorată cu titlu preţ deşi a fost încasată de la beneficiar astfel încât în mod corect acţiunea sa având ca obiect predarea utilajului anterior onorării integrale a obligaţiei de plată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente: Îndreptarea erorii materiale în modalitatea solicitată de pârâtă nu este legalmente posibilă, întrucât aspectele invocate exced cadrul procesual instituit deoarece s-a solicitat a se constata că apelul nu ar fi fost declarat de către reclamanta SC I.T.C. SA ci de o altă societate, respectiv SC T. SA care nu a avut calitate în proces, aspect de natură a impune evident, în ipoteza realităţii lui o cu totul altă soluţie în condiţiile în care ar fi fost invocat şi analizat anterior soluţionării apelului.
Cum o atare chestiune nu a format obiectul analizei instanţei de apel la redactarea hotărârii s-a menţionat în mod corect denumirea părţilor rezultată din actele dosarului instanţei de fond cea a reclamantei fiind consemnată, de altfel ca atare şi în concluziile scrise depuse în apel, certificatul constatator eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj la 4 iulie 2005 depus la dosar la termenul din 7 septembrie 2005, atestă la rândul său faptul că sub nr. de ordine este înregistrată societatea pe acţiuni de tip deschis SC I.T.C. SA cu denumirea veche SC T. SA, până la 25 martie 2004 şi conţine menţiunea „firmă în divizare" fără a se face dovada finalizării acestei operaţiuni.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de fond şi instanţa de apel în mod corect au interpretat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză şi în consecinţă, Înalta Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate, menţinând ca legală Decizia atacată şi încheierea din şedinţa de la 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.T.C. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 189 din 20 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal şi recursul declarat de pârâta SC E.I. SRL Cluj Napoca, împotriva încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. 6226/2005, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 234/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 227/2006. Comercial → |
|---|
