ICCJ. Decizia nr. 226/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.226/2006
Dosar nou nr. 12294/1/2005
Dosar vechi nr. 2978/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 14 mai 2003 reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâţii A.C.Ş. şi P.I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se dispună excluderea din SC D.P.S. SRL Ocna Mureş a pârâţilor asociaţi;
- să oblige pârâţii la plata despăgubirilor rezultate în urma fraudării societăţii şi a reclamantului.
În motivare reclamantul a arătat că nu mai este posibilă continuarea activităţii societăţii datorită conduitei abuzive a pârâţilor. Pârâţii l-au agresat fizic, au condus societatea în mod abuziv, ilegal prin ameninţare cu forţa, au fraudat societatea şi au săvârşit infracţiuni de evaziune fiscală, fals, uz de fals, de violare şi reţinere a corespondenţei reclamantului.
Prin precizările de acţiune, reclamantul a solicitat în contradictoriu şi cu pârâta SC D.P.S. SRL Ocna Mureş să fie numit în calitate de administrator al societăţii până la soluţionarea cauzei şi să fie despăgubit cu suma de 54.571.860 lei.
În motivare a arătat reclamantul că despăgubirile solicitate reprezintă încasări necontabilizate de pe biletele în sumă de 33.750.000 lei, sumă ridicată de pârâtul A.C.Ş. prin borderoul de achiziţii din 20 noiembrie 2002, iar restul de 5.801.860 lei consumuri nejustificate în luna decembrie 2002.
Prin acţiunea comercială înregistrată sub nr. 3390/2003 la Tribunalul Alba, reclamanţii A.C.Ş. şi P.I. au chemat în judecată pe pârâţii B.M. şi SC D.P.S. SRL Ocna Mureş solicitând instanţei să dispună excluderea asociatului B.M. din societatea pârâtă.
În motivare reclamanţii au susţinut că neînţelegerile grave între asociaţi se datorează comportamentului abuziv al pârâtului, care a exercitat violenţe fizice asupra lor. De asemenea pârâtul a ridicat de la punctele de colectare în datele de 19 aprilie 2003 şi 10 aprilie 2003 sumele de bani cuvenite societăţii, însuşindu-i. Acţiunile au fost conexate.
Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 636/ CA din 9 noiembrie 2004 a admis în parte acţiunea comercială formulată de reclamantul B.M. împotriva pârâţilor A.C.Ş., P.I. şi SC D.P.S. SRL Ocna Mureş şi a dispus excluderea pârâtului A.C.Ş. din SC D.P.S. SRL şi modificarea participării asociaţilor B.N. şi P.I. la capitalul social al SC D.P.S. SRL în sensul majorării cotei de participare a fiecăruia dintre aceştia la procentul de câte 50 %, respingându-se în rest acţiunea.
A fost respinsă acţiunea reconvenţională formulată de reclamanţii reconvenţionali împotriva pârâţilor reconvenţionali B.M. şi SC D.P.S. SRL având ca obiect excludere asociat şi a obligat pe pârâtul A.C.Ş. la 174.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului B.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că există o stare conflictuală între reclamantul B.M. şi pârâtul A.C.Ş. care rezultă din plângerile penale reciproce pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe ce au făcut obiectul unor dosare pe rolul Judecătoriei Aiud.
Instanţa de fond a analizat rezultatele controalelor efectuate de comisarii G.F.A. şi S.C.F.A. materializate în nota de constatare din 8 aprilie 2003 şi procesul verbal din 6 noiembrie 2003 reţinând că pârâtul A.C.Ş. a ridicat suma de 15.200.000 lei pentru o uşă capitonată şi una de intrare fără a fi confirmată predarea contravalorii bunurilor şi nu au fost evidenţiate în contabilitatea societăţii venituri în sumă de 33.750.000 lei.
S-a mai constatat că prin dispoziţia de plată din 18 martie 2003, societatea a restituit pârâtului A.C.Ş. suma de 14.000.000 lei cu titlu de creditare firmă deşi acesta nu şi-a adus aportul constatând în aparatură audio până la concurenţa sumei de 59.000.000 lei, iar Decizia de a-şi retrage aportul nu a fost aprobată de ceilalţi asociaţi.
Faţă de aceste aspecte, s-au constatat îndeplinite condiţiile art. 217 lit. a) şi d) din Legea nr. 31/1990 faţă de pârâtul A.C.Ş. care nu şi-a adus aportul stabilit prin hotărârea A.G.A. din 30 mai 2002 şi nu a justificat sumele ridicate din contul societăţii.
În ceea ce priveşte pe pârâtul P.I. s-a constatat că retragerea sumei de 11.000.000 lei din aportul adus societăţii s-a făcut cu acordul celorlalţi asociaţi şi nu s-a dovedit participarea acestuia la fraudarea societăţii.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a apreciat că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990 în cazul pârâtului reconvenţional B.M. întrucât din probele dosarului reiese că acesta nu şi-a însuşit sumele de bani reprezentând contravaloarea unor dedicaţii muzicale, sumele ridicate de B.C. regăsindu-se în registrul de casă din 19 aprilie 2003.
Întrucât reclamantul B.M. nu a dovedit măsura în care a suferit un prejudiciu cauzat de pârât a fost respins acest capăt de cerere, iar în temeiul art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 a fost respinsă şi cererea acestuia de a fi numit administrator până la soluţionarea cauzei.
Apelurile declarate de reclamantul B.M. şi pârâţii A.C.Ş. şi P.I. au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 95/ A din 28 aprilie 2005.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod temeinic şi în baza probelor administrate instanţa de fond a reţinut că nu rezultă participarea pârâtului P.I. la fraudarea societăţii. Susţinerea reclamantului B.M. că P.I. a ridicat fără acordul asociaţilor suma de 12.000.000 lei, fapt ce rezultă din procesul verbal al A.G.A. din 30 mai 2002 este nefondată întrucât în procesul verbal încheiat cu această ocazie A.G.A. la 1 iunie 2002 pct. 6 se arată că „Domnul B.M. este de acord ca dl. P.I. să-şi retragă banii personali până la limita domnului B.M.". Împrejurarea susţinută de reclamant că pârâtul P.I. s-a folosit de semnătura socială pentru a încheia contractul individual de muncă din 21 noiembrie 2001, nu constituie un motiv care să conducă la excluderea asociatului, cu atât mai mult cu cât în aceeaşi zi prin hotărârea A.G.A. s-a dispus schimbarea administratorului social.
Din procesul verbal de control întocmit de I.P.S. Alba la 13 octombrie 2004 invocat de reclamant, rezultă că asociatul P.I. şi-ar fi reparat maşina personală contra serviciilor de publicitate prestate de societate, aşa cum susţine reclamantul şi acest motiv invocat în apel nu a fost susţinut la instanţa de fond care a pronunţat hotărârea în data de 9 noiembrie 2004. În ceea ce priveşte redistribuirea cotei asociatului exclus, tribunalul a procedat temeinic la majorarea cotei de participare a ambilor asociaţi rămaşi în societate, reclamantul nefiind îndreptăţit la preluarea întregii cote de 33,33 %.
Sesizarea organelor de control privitor la anumite nereguli nu constituie un temei pentru excluderea reclamantului B.M. în sensul dispoziţiilor art. 217 în forma de la data sesizării instanţei din Lega nr. 31/1990 la fel cum nici sancţionarea pentru săvârşirea de agresiuni fizice nu este prevăzută de lege.
Cedarea de către B.M. a 33,33 % din părţile sociale către P.I. nu reprezintă faptul generator al neînţelegerilor aşa cum invocă părţii apelanţi tensiunile dintre asociaţi fiind generale de modul de administrare al societăţii.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul B.M. în termen legal, timbrat dar nemotivat.
pârâtul A.C.Ş. a declarat recurs, în termen legal timbrat şi motivat, împotriva sentinţei civile nr. 636/2004, precum şi a deciziei nr. 95/2005, criticându-le pentru următoarele motive şi susţinând în esenţă că:
1. Instanţa de fond a interpretat în mod eronat mijlocul de apărare al pârâtului şi nu a interpretat în mod corect dovada administrării societăţii, conform procesului verbal A.G.A. din 22 noiembrie 2001, certificatului constatator eliberat de O.R.C. şi sentinţei irevocabile nr. 1272 din 18 iunie 2003 pronunţată în dosarul nr. 3580/2003 al Curţii de Apel Alba.
Instanţa de fond a interpretat în mod eronat valoarea capitalului social al SC D.P.S. SRL în sumă de 2.100.000 lei ce nu a fost modificat de asociaţi după cum rezultă din actele adiţionale şi certificatul eliberat de O.R.C. Alba.
Instanţa de fond şi instanţa de apel nu au verificat evidenţa contabilă a societăţii.
Instanţa de fond şi apel au interpretat în mod eronat acuzaţiile aduse administrării societăţii.
Referitor la acuzaţii, invocă raportul final de control fiscal, fără drept de contestaţie, efectuat în urma desfiinţării proceselor verbale de control anterioare, raport ce a fost întocmit de către D.G.F.P. Alba, înregistrat la 29 aprilie 2005, prin care dovedeşte că aspectele care au stat la baza excluderii sale din societate conform art. 217 lit. a) şi d) din Legea nr. 31/1990 republicată nu sunt fondate şi întemeiate.
În consecinţă, în temeiul art. 304 alin. (5) C. proc. civ., art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 304 alin. (1) C. proc. civ. pârâtul A.C.Ş. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea sentinţei nr. 636/ CA din 9 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba şi a deciziei atacate.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate constată că:
Recursul reclamantului urmează a se constata nul pentru că potrivit art. 3021 lit. c) „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau după caz, susţinerea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
În speţă, din recursul aflat la dosar rezultă că recurentul nu a respectat cerinţele stipulate în art. 3021 lit. c) C. proc. civ., în recursul său nefiind invocate motivele de nelegalitate ale deciziei atacate.
Recursul pârâtului A.C.Ş. este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 217 lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, poate fi exclus asociatul, care pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat iar conform lit. d) din acelaşi text de lege asociatul administrator care comite fraude în dauna societăţii sau se serveşte de capitalul social în folosul său.
Având în vedere probatoriile administrate în cauză instanţa de fond şi instanţa de apel au apreciat în mod corect să sunt îndeplinite condiţiile art. 217 lit. a) şi d) din Legea nr. 31/1990 republicată, deoarece pârâtul A.C.Ş. nu şi-a adus aportul stabilit prin hotărârea A.G.A. din 30 mai 2002 şi nu a justificat sumele ridicate din contul societăţii.
Raportat la ansamblul probatoriilor se consideră că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990 republicată în cazul pârâtului reconvenţional B.M.
Sesizarea organelor de control privitor la anumite nereguli nu constituie un temei pentru excluderea reclamantului B.M. în sensul dispoziţiilor art. 217, în forma de la data sesizării instanţei, din Legea nr. 31/1990, la fel cum nici sancţionarea pentru săvârşirea de agresiuni fizice nu este prevăzută de lege.
Cedarea de către B.M. a 33,33 % din părţile sociale către P.I. nu reprezintă faptul generator al neînţelegerilor aşa cum invocă pârâţii, tensiunile dintre asociaţi fiind generate de modul de administrare al societăţii.
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au interpretat în mod corect actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză şi în consecinţă recursul reclamantului urmează a se constata nul în temeiul dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. şi să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A.C.Ş., în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei civile nr. 95/ A din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A.C.Ş. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 222/2006. Comercial → |
|---|
