ICCJ. Decizia nr. 2209/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 30 iunie 2003 reclamanta B.I.L. București în calitate de acționar al SC K.R. SA Alexandria, a chemat în judecată pe această pârâtă pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii adunării generale a acționarilor SC K.R. SA din data de 6 iunie 2003 pe motiv că a hotărât majorarea capitalului social fără reevaluarea prealabilă a acestuia încălcând astfel dispozițiile art. 3 și art. 9 din actele constitutive ale societății.
Tribunalul Teleorman, prin sentința C.C. nr. 861 din 13 decembrie 2004 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit rezoluției din 28 ianuarie 2003 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Teleorman, pârâta este o persoană juridică de drept român, organizată ca o societate comercială pe acțiuni de tip închis, a cărei funcționare este guvernată de legea română.
Majorarea capitalului social hotărâtă în A.G.E.A. in 6 iunie 2003 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și prevederile actului constitutiv.
împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta arătând că în mod nelegal prima instanță a repus cauza pe rol apreciind că nu mai subzistă temeiul suspendării cu toate că pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție se află, dosarul ce are ca obiect recursul declarat împotriva sentinței nr. 606 din 29 martie 2004, prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect anularea deciziei nr. 2086 din 18 noiembrie 2002, prin care C.N.V.M. a autorizat oferta publică de preluare a SC K.R. SA de către K.S.C.L., dar și a deciziilor subsecvente.
Pe fond, apelanta susține că instanța nu s-a pronunțat pe motivele de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 49 din 2 februarie 2006 a respins apelul ca nefondat.
în motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că după cum rezultă din rezoluția din 28 ianuarie 2003 a directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Teleorman în registrul comerțului s-a înscris mențiunea privind modificarea art. 3 din capitolul I din contractul de societate al SC K.R. SA potrivit căreia societatea intimată este o persoană juridică de drept român organizată ca o societate comercială pe acțiuni de tip închis a cărei funcționare este guvernată de legislația română.
în acest sens C.N.V.M. a emis atestatul din 6 martie 2003 prin care a confirmat transformarea intimatei din societate deținută public în societate de tip închis ca urmare a hotărârii A.G.E.A. din data de 23 ianuarie 2003.
în temeiul acestui atestat, C.N.V.M. a emis decizia nr. 774 din 6 martie 2003, prin care au fost retrase de la tranzacționare pe piață acțiunile emise de intimată, începând cu data de 11 martie 2003, ca urmare a transformării societății din societate deținută public în societate de tip închis.
Față de această situație, instanța de apel a înlăturat susținerile cu privire la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor speciale referitoare la societățile deținute public întrucât la data adoptării hotărârii a cărei anulare se cere intimata era deja o societate de tip închis.
S-au înlăturat și criticile privind încălcarea dispozițiilor actului constitutiv și ale legii privind majorarea capitalului social motivat de faptul că dimensiunea contribuției de capital social al fiecărui acționar determină și numărul voturilor și mărimea beneficiilor la care sunt îndreptățiți să le primească acționarii din profitul societății. De altfel reclamanta nu a indicat un text de lege care să interzică majorarea de capital social în forma adoptată prin hotărârea din 6 iunie 2003.
La data de 10 martie 2006 reclamanta a declarat recurs în termen și legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Astfel se susține că potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 cererea privind anularea unei hotărâri A.G.A. se judecă în C.C., norma de procedură fiind una de excepție și neputând fi aplicată prin analogie la judecata în apel, în lipsă de normă specială judecata urmând a se face în ședință publică.
Pe de altă parte se arată că adunarea generală a cărei anulare se solicită a hotărât majorarea capitalului social fără reevaluarea prealabilă a valorii acestui capital astfel încât au fost încălcate dispozițiile art. 9 din contractul de societate și art. 3 din statutul intimatei, știut fiind că potrivit art. 970 C. civ. convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut întrânsele, dar și la toate urmările ce echitatea obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.
Recurenta consideră că au fost încălcate dispozițiile H.G. nr. 403/2000, care obliga la reevaluarea patrimonială pentru exprimarea reală și unitară a valorii patrimoniului, considerând și că majorarea de capital social nu poate subzista independent de înlăturarea efectelor majorării anterioare, fiind un act subsecvent.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că potrivit art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 stabilește că cererea privind anularea A.G.A. se va judeca în C.C., fără să facă precizarea și pentru judecata în apel, însă recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv că i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura, nedemonstrând prejudiciul creat prin judecarea apelului în C.C.
în recurs nu s-au mai făcut critici privind forma societății, instanța de apel stabilind că este o societate de tip închis căreia î-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 31/1990.
Așa cum a reținut și instanța de apel, recurenta nu a indicat un text de lege expres care să impună obligația reevaluării contribuțiilor anterioare, înainte de orice altă contribuție să fie adăugată celor precedente susținând doar că echitatea impunea respectarea unui asemenea principiu invocând dispozițiile art. 970 C. civ.
încălcarea unor norme de echitate nu înseamnă încălcarea legii, sub acest aspect urmând a fi înlăturate criticile referitoare la încălcarea clauzelor cuprinse în actele constitutive ale societății, din lecturarea acestora rezultând că s-a consfințit principiul potrivit căruia dimensiunea contribuției la capitalul social al fiecărui acționar determină și numărul voturilor din profitul societății.
Recurenta nu a indicat nici un text de lege sau din actul constitutiv care să interzică majorarea de capital în forma adoptată prin hotărârea din 6 iunie 2003, respectiv prin emisiunea unui număr de 7.600.000 acțiuni nominative noi cu aport în numerar sau suma aferentă acțiunilor subscrise și vărsate.
Singura obiecție, considerată motiv de nulitate a fost lipsa prealabilă a reevaluării patrimoniului critică ce urmează a fi înlăturată având în vedere că art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede în mod expres că diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve fără a majora capitalul social.
Chiar dacă intimata ar fi procedat la o reevaluare, iar diferențele ar fi fost pozitive, aceasta nu putea sta la baza unei majorări a capitalului social fiind interzisă prin lege.
în aceste condiții, s-au văzut și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2212/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2213/2006. Comercial → |
|---|
