ICCJ. Decizia nr. 221/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.221/2006
Dosar nou nr. 9728/1/2005
Dosar vechi nr. 2336/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2505 din 19 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a admis în parte, cererea reclamantului M.B. în contradictoriu cu pârâta SC T.T.C. SRL, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 996 dolari S.U.A., reprezentând chirie perioada 1 februarie 2001 – 28 martie 2003, 88.000 lei cheltuieli de judecată şi a dispus totodată evacuarea pârâtei din spaţiul comercial situat în Bucureşti. S-a respins capătul de cerere privind majorările de întârziere, ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei a reţinut că pârâta ocupa pe bază de convenţie spaţiul în litigiu pentru care nu a achitat chiria pentru perioada precizată în acţiune fapt pentru care datorează majorări de întârziere şi a fost notificată că se va solicita evacuarea sa pe cale judecătorească dacă nu achită debitele restante în termen de 5 zile de la data primirii notificării (dosar fond).
Apelul declarat de pârâta SC T.T.C. SRL împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 262 din 31 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 770/2004.
A declarat apel şi reclamanta care a fost admis prin aceeaşi decizie şi schimbându-se, în parte, sentinţa Tribunalului a fost obligată pârâta şi la plata către reclamantă a majorărilor de întârziere în sumă de 379,60 dolari S.U.A.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs apelanta - pârâtă SC T.T.C. SRL.
Prin motivele scrise sunt invocate cazurile de modificare a deciziei prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Prima critică se referă la faptul că reclamanta - intimată nu a făcut dovada că s-ar deţine un titlu legal spaţiul pentru care pretinde chirie. De asemenea se susţine că au fost calculate greşit atât chiria cât şi majorările de întârziere, în fine că suprafaţa care o deţine recurenta cu destinaţie comercială este mai redusă decât cea pentru care se plătea chiria.
Curtea reţine că nici una din criticile formulate nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 care se referă la nemotivarea hotărârii sau hotărâri care cuprind motive contradictorii. Prin urmare cum criticile vizează situaţia de fapt care nu se constituie în cazul de modificare invocat şi se dovedesc neîntemeiate.
În ce priveşte cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 prin motivele de recurs se susţine că s-a dispus greşit evacuarea câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că deţine spaţiul în litigiu cu titlu legal şi că a îndeplinit cerinţele art. 1436 C. civ. de a i se notifica evacuarea.
Critica este neîntemeiată, raporturile contractuale dintre părţi s-au bazat pe convenţia despre care recurenta cunoştea şi a acceptat condiţiile (vezi declaraţia reprezentantului său legal de la dosar fond). Totodată prin corespondenţa ataşată (dosar fond) intimata reclamantă a făcut dovada notificării evacuării în cazul neachitării dobânzilor restante.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.T.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 262 din 31 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 223/2006. Comercial → |
|---|
