ICCJ. Decizia nr. 23/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 23/2006
Dosar nr. 7683/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.P. SA a chemat în judecată pe pârâţii D.G., B.C.I., SC C., solicitând dizolvarea SC C.A.A. SRL pentru imposiblitatea realizării obiectului său de activitate, publicarea şedinţei în M. Of., obligarea SC C.A.A. SRL Bucureşti şi a asociaţilor D.G. şi B.C.I. la plata dividendelor şi a celorlalte drepturi băneşti care se cuvin în calitate de asociat principal al societăţii, anularea contractului de livrare cu plata în rate, încheiat la 13 iulie 2005, obligarea pârâtului D.G. să restituie autoturismul şi toate documentele şi a făcut şi patru cereri precizatoare. La 4 decembrie 1996, pârâtul D.G. a formulat cerere reconvenţională solicitând excluderea asociatului SC M.P. SA.
Prin sentinţa nr. 3834 din 8 iulie 1994, Tribunalul Bucureşti a respins excepţia insuficientei timbrări a acţiunii principale, a admis în parte acţiunea precizată a reclamantei SC M.P. SA, a dispus dizolvarea SC C.A.A. SRL şi a numit lichidator, a obligat pe pârâtul D.G. la restituirea avansului nejustificat în sumă de 59.156.400 lei, a constatat că valoarea dividendelor şi a celorlalte drepturi băneşti cuvenite reclamantei sunt în sumă de 57.920.640 lei, iar aportul acesteia la capitalul social este de 18.709 dolari S.U.A., a obligat pârâtul să pună la dispoziţia reclamantei actele societăţii, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului D.G. la plata sumei de 75.391.000 lei şi a capetelor de cerere privind penalităţile şi daunele.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că între asociaţi au intervenit grave neînţelegeri în legătură cu administrarea patrimoniului societăţii şi activitatea comercială desfăşurată.
S-a mai reţinut că din raportul de expertiză rezultă că din trezoreria societăţii pârâte au sustras fără drept sume pe care nu le-au restituit, s-au efectuat compensări ilegale cu pretinse creanţe ale unor terţi, faţă de societate, că societatea nu mai desfăşoară activităţi comerciale din anul 1995, şi că este o operaţiune legală contractul de vânzare cu plata în rate. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel SC M.P. SA, D.G., B.C.I.
În apelul său, SC M.P. SA a criticat soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie susţinând că în mod nejustificat s-a reţinut caracterul licit al contractului de livrare cu plata în rate, încheiat la 13 iulie 1995, de către D.G. cu SC C.
De asemenea, reclamanta a reluat argumentele din cererea introductivă precizată: caracterul ilicit şi fraudulos al contractului, conform art. 12 lit. i) din statutul societăţii era necesară hotărârea A.G.A. pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate, s-a respins nelegal capătul de cerere privind suma de 2.421.325 lei dobânzi, deoarece există documente contabile şi expertiză.
Pârâţii D.G. şi B.C.I. au criticat pentru netemeinicie soluţia instanţei de fond, a fost reiterată excepţia insuficientei timbrări în mod greşit calificându-se cererea în raport cu dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., ca fiind acţiune în constatare, atâta timp cât există posibilitatea realizării dreptului.
S-a mai criticat soluţia instanţei de fond şi pentru înlăturarea contraexpertizei care a fost considerată probă extrajudiciară deoarece nu a fost vizată de B.E.T.C., pentru greşita şi selectiva apreciere a probelor administrate, pentru interpretarea eronată a principiului neretroactivităţii legii şi obligarea nejustificată a pârâtului D.G. să predea documentele societăţii către C.I.
Pin Decizia nr. 26 din 9 februarie 1004, Curtea de apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins ca nefondate apelurile.
În ceea ce priveşte apelul formulat de către SC M.P. SA instanţa a reţinut că instanţa de fond a reţinut caracterul licit al contractului de vânzare – cumpărare al autoturismului prin raportarea la cele cuprinse în actul constitutiv al societăţii.
Achiziţionarea şi ulterior înstrăinarea unui autovehicul nu sunt asimilate unei investiţii importante de natură a fi cenzurată de adunarea generală a acţionarilor, obiectul de activitate al societăţii comerciale nu exclude posibilitatea încheierii unor acte juridice civile, înscrierea clauzei penale este la latitudinea părţilor.
Dobânzile solicitate pentru plata cu întârziere a ultimei rate din preţul autoturismului sunt cuvenite SC C.A.A. SRL în calitate de vânzător şi nu apelantului în calitate de asociat, cererea nefiind formulată în numele acestuia ci în nume propriu, iar suma de 57.920.640 lei la care a fost obligat D.G. reprezintă avans nejustificat.
Apelurile formulate de D.G. şi B.C.I. au fost respinse pentru următoarele considerente: acţiunea pin care s-a solicitat constatarea dividendelor şi a cotei părţi aferente participării la capitalul social este o cerere în realizarea dreptului, o obligaţie de a face întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., deoarece între acţiunea în constatare şi constarea dividendelor în sensul de stabilire, nu există identitate.
Instanţa a apreciat corect probatoriul reţinând că pârâţii s-au făcut vinovaţi de administrarea necorespunzătoare a societăţii, au ridicat nejustificat avansuri fără a le restitui, au diminuat capitalul social, s-au făcut modificări ale actului constitutiv cu încălcarea prevederilor legale şi statutare, toţi asociaţii au înfiinţat societăţi comerciale cu obiecte de activitate similare, practicând o concurenţă neloială, în mod corect, conform art. 222 lit. c) din Legea nr. 31/1990 s-a dispus dizolvarea societăţii şi a fost obligat pârâtul D.G. să predea documentele.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a reţinut că soluţia respingerii este întemeiată deoarece toţi asociaţii au săvârşit fapte păgubitoare pentru societate.
Pârâţii D.G. şi B.C.I. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 26 din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Recurenţii au susţinut în esenţă următoarele: hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea legii, deoarece prin Decizia nr. 26 din 9 februarie 2004, hotărârea devine opozabilă unei societăţi comerciale SC T.A.B., care a fost scoasă din cauză pin Încheierea de la 4 decembrie 1996 de către instanţa de fond, instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi anume raportul de audit pe anul 1995, procesul verbal de control al D.G.F.P.C.F.S., expertiza contabilă efectuată de expertul desemnat de instanţă, dl. R., contraexpertiza efectuată de experţii A. şi E., hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, cererea de dizolvare este nedovedită, din nici o probă a dosarului nu reiese că la data intentării acţiunii, SC C.A.A. SRL Bucureşti era în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea, recurenţii şi-au manifestat permanent intenţia de a continua activitatea SC C. dar fără asociatul M., au depus la zi bilanţurile, au conservat bunurile mobile şi altele, şi-au îndeplinit obligaţiile fiscale faţă de stat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: menţionarea intimatei SC T.A.B. în dispozitivul deciziei nr. 26 din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, deşi prin încheierea din dosarul nr. 4657/1996 al Tribunalului Bucureşti, pârâta SC T.A.B. a solicitat scoaterea din cauză, nu are consecinţă asupra soluţiei pronunţată de instanţă. Instanţa de fond s-a pronunţat asupra dovezilor administrate, pârâţii s-au făcut vinovaţi de administrarea necorespunzătoare a societăţii, au ridicat nejustificat avansuri fără a le restitui şi au diminuat capitalul social.
În aceste condiţii, corect s-a dispus dizolvarea societăţii în temeiul art. 222 lit. c) din legea nr. 31/1990, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii D.G. şi B.C.I., împotriva deciziei nr. 26 din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 233/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 225/2006. Comercial → |
|---|
