ICCJ. Decizia nr. 2231/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2231/2006
Dosar nou nr. 11791/1/2005
( dosar vechi nr. 2852/2005)
Şedinţa publică din 16 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 noiembrie 2003 reclamanta SC B.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC I.C. SRL, la plata unei sume care să-i acopere prejudiciul pe care i l-a cauzat, pe care provizoriu îl evaluează la suma de 50.000.000 lei.
Ulterior, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la suma de 888.674.666 lei astfel cum a rezultat din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul asistent M.L.P.A.T. propus de aceasta.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 407 din 2 martie 2004, a admis acţiunea reclamantei aşa cum a fost precizată, la 17 februarie 2004, şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 888.674.666 lei pretenţii către reclamantă şi la 43.875.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta în calitate de antreprenor răspunde pentru calitatea necorespunzătoare a construcţiei, pentru viciile de construcţie care fac imposibilă folosirea casei de vacanţă potrivit destinaţiei. Că reclamanta a plătit pârâtei suma de 960.000.00 lei, iar valoarea construcţiei efectuate de pârâtă conform raportului de expertiză este de 723.314.082 lei, aşa încât reclamanta a plătit în plus suma de 236.685.918 lei, pe care pârâta trebuie să o restituie, ca fiind plată nedatorată.
S-a stabilit că pentru corectarea greşelilor de construcţie constând în demolarea mansardei, supraînălţarea parterului şi refacerea parterului este necesară suma de 651.988.748 lei, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expertul asistent propus de reclamantă, expert M.L.P.A.T.
Prin Decizia nr. 140 din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis în parte acţiunea reclamantei şi pârâta SC I.C. SRL Braşov a fost obligată la plata sumei de 109.937.350 lei despăgubiri reprezentând valoarea lucrărilor de remediere a greşelilor de construcţie.
Pârâta a fost obligată la 22.291.123 lei cheltuieli de judecată parţiale la instanţa de fond şi la 13.284.873 lei cheltuieli de judecată parţiale în apel.
S-a reţinut, în considerentele deciziei, că potrivit înţelegerii din luna iunie 2002, pârâta s-a obligat să execute pentru reclamantă o casă de vacanţă în localitatea Pârâul Rece Predeal, a cărei valoare conform proiectului de execuţie a fost estimată la suma de 44.974 dolari S.U.A., sumă ce include lucrările de construire şi instalaţii. Că, faţă de prevederile contractuale şi de voinţa exprimată prin acceptarea efectuării lucrărilor şi plata eşalonată, pe măsura executării, încheierea unui act care să ateste voinţa, în ceea ce priveşte executarea lucrărilor suplimentare nu era necesară.
În ceea ce priveşte deficienţele constatate la lucrările executate, acestea sunt în sumă de 109.937.350 lei, aşa cum rezultă din raportul de expertiză însuşit de instanţă.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC B.C. SRL a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., şi a solicitat modificarea acesteia, respingerea apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond şi menţinerea acesteia.
S-a susţinut că în mod greşit, instanţa de apel a luat cauza în pronunţare, deşi exista la dosar o cerere de amânare motivată, iar prin întâmpinarea depusă a solicitat probe asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat. Că instanţa de apel a avut în vedere numai raportul de expertiză întocmit de U.C., şi nu s-a pronunţat asupra raportului de expertiză întocmit de expert C.J., expertiză care este hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recurenta a precizat că între părţi nu s-a încheiat un contract scris de antrepriză întrucât înscrisul depus de intimată nu este semnat de reclamantă. Că a existat numai o înţelegere verbală prin care nu s-a stabilit un preţ global pentru toată lucrarea şi nici un preţ ferm aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
A invocat recurenta că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât nu a solicitat reducerea preţului stabilit printr-un contract şi nu a încercat o modificare unilaterală a unui eventual contract.
S-a susţinut că a plătit pârâtei pentru construcţia respectivă suma de 960.000.000 lei recunoscută de pârâtă, iar expertul desemnat de instanţă, a considerat că valoarea lucrărilor executate este de 723.314.082 lei.
Astfel, pârâta trebuie să-i restituie suma de 236.685.918 lei, la care trebuie adăugată suma de 651.988.748 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare remedierii deficienţelor constatate de expertul asistent atestat M.L.P.A.T. J.C. numit la propunerea acesteia.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât valoarea remedierilor necesar a fi efectuate este de 109.937.350 ROL, aşa cum în mod corect a stabilit instanţa de apel. Că deşi contractul de antrepriză nu este semnat şi ştampilat de beneficiara recurentă ci doar de antreprenor, acesta şi-a produs efecte şi a fost parţial executat.
Recursul nu este fondat.
Susţinerea recurentei că instanţa de apel nu i-a admis cererea de amânare a cauzei, nu este fondată cât timp, instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., a amânat pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Între părţi s-a încheiat, în luna iunie 2002, o convenţie prin care intimata pârâtă s-a obligat să execute pentru recurenta reclamantă o casă de vacanţă în localitatea Pârâul Rece (Predeal), în valoare estimată la suma de 44.974 dolari S.U.A.
Plata urma să se facă eşalonat, pe faze de execuţie, conform înţelegerii părţilor.
Chiar dacă nu s-a încheiat un contract scris de antrepriză aşa cum a susţinut recurenta, obligaţiile părţilor au rezultat din probele dosarului, respectiv actele de livrare, facturile emise şi dispoziţiile de plată.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că părţile de comun acord cu respectarea art. 969 C. civ., au stabilit pentru lucrările de construcţie şi instalaţii un preţ ferm de 44.979 dolari S.U.A. (art. 4) că s-au făcut lucrări pe faze de execuţie, au fost emise facturi ce au fost acceptate la plată şi achitate conform ordinelor de plată depuse la dosar. Că, recurenta a achitat pentru această construcţie, suma totală de 960.000.000 lei, recunoscută de intimată.
Referitor la deficienţele contestate la lucrările executate, instanţa de apel şi-a însuşit punctul de vedere al expertului desemnat de instanţă, U.C. şi a stabilit că acestea sunt în valoare de 109.937.350 lei.
Împrejurarea că instanţa de apel şi-a însuşit punctul de vedere al expertului desemnat de instanţă, şi nu pe cel al expertului asistent propus de recurentă, C.J., nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aşa încât nu se impune a fi analizate aceste critici.
Pentru considerentele reţinute, urmează a constata că Decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea dispoziţiilor legale.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la 7.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 140 din 20 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 119/2005, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 7.000.000 lei vechi, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2233/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2211/2006. Comercial → |
|---|
