ICCJ. Decizia nr. 2233/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2233/2006
Dosar nr. 14732/1/2005
(dosar nr. 3589/2005)
Şedinţa publică din 16 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 27/ MF din 25 februarie 2005, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.B.T.C., a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC Ş.N. SA CONSTANŢA, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, a respins acţiunea formulată de reclamanta O.D.E.S. în contradictoriu cu pârâta SC Ş.N. SA CONSTANŢA, a luat act de renunţarea reclamantei O.D.E.S. la pretenţia în sumă de 25.000 dolari S.U.A., reprezentând daune interese conform art. 4 pct. 1 din contractul încheiat de părţi la 16 iulie 2002, a obligat reclamanta O.D.E.S. la plata către pârâtă a sumei de 15.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta S.B.T.C. este terţ faţă de contractul de reparaţii, astfel că nu există identitate între persoana ei şi cea care se pretinde a fi titulara unor drepturi izvorâte din contract.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că pretenţia reclamantei O.D.E.S. în sumă de 25.000 dolari S.U.A., reprezentând daune interese pe o perioadă pe 5 zile, conform art. 4 pct. 3 din contract nu este întemeiată întârzierea fiind determinată de lucrările suplimentare comandate de reclamanta.
Pentru suma de 3313 dolari S.U.A. pretinsă de reclamantă pentru dispariţia mai multor aparate de la bordul navei în timpul reparaţiilor, instanţa a reţinut că potrivit clauzei de la lit. c) pct. 7 din actul de intrare a navei în Ş.N. CONSTANŢA nu poate fi angajată răspunderea pârâtei.
În referire la suma de 12.976 dolari S.U.A. ca reprezentând servicii de remorcaj, ieşirea navei de pe doc etc., instanţa a reţinut că în conformitate cu art. 22 din contractul de reparaţii a navei, aceste cheltuieli sunt în contul clientului, respectiv al reclamantei.
În ceea ce priveşte suma de 2.042 dolari S.U.A. reprezentând contravaloarea reparaţiei la braţul macaralei navei P., instanţa a reţinut că nu este datorată de pârâtă cât timp nu a fost parcursă procedura acordării garanţiei stabilită în art. 7 pct. 1 din contractul de reparaţii.
Referitor la suma de 25.000 dolari S.U.A. reprezentând daune interese instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la această pretenţie.
Apelul reclamantelor S.B.T.C. şi O.D.E.S. a fost respins, ca nefondat şi a fost obligată apelanta la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată, prin Decizia nr. 27 din 24 iunie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut că reclamanta S.B.T.C. nu a încheiat actele în nume propriu ci pe seama armatorului încât în mod corect instanţa de fond a reţinut că această reclamantă nu are calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut în ce priveşte suma de 25.000 dolari S.U.A. pretinsă ca daune interese că lucrările din factura nr. 2 reprezintă lucrări suplimentare faţă de cele recepţionate la 9 iulie 2002 şi din acest motiv a fost întârziată finalizarea lucrării.
S-a mai reţinut că suma de 12.976 dolari S.U.A. nu este datorată de pârâtă conform documentelor existente la dosar şi concluziilor expertizei şi că suma de 2.042 dolari S.U.A. reprezentând contravaloarea reparaţiilor la macara nu a fost dovedită de către reclamantă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele S.B.T.C. şi O.D.E.S. invocând în condiţiile art. 304 pct. 8 şi 9 nelegalitatea soluţiei.
În motivarea recursului s-a susţinut în esenţă că în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.B.T.C., întrucât din contractul intitulat „contract de prestări servicii pentru operarea navei S.V. „rezultă că această parte are drepturi şi obligaţii cu privire la această navă ce aparţine societăţii O.D.E.S. existând o coparticipare procesuală activă.
În legătură cu fondul cauzei s-a arătat că suma de 12.976 dolari S.U.A. şi respectiv suma de 2.342 dolari S.U.A. au fost introduse cu rea credinţă în factură; că andocarea a fost făcută în favoarea pârâtei în scopul sablajului, aşa cum aceasta a precizat prin faxul nr. 9107 din 12 iulie 2005; că susţinerea instanţei de judecată în sensul că reclamantele au solicitat efectuarea de lucrări suplimentare este nejustificată, deoarece la dosar nu există dovezi în acest sens; că actul la care s-a referit pârâta nu face nici o menţiune cu privire la data când au fost comandate lucrările respective.
De asemenea, concluzia instanţei de judecată este eronată în condiţiile în care nu s-a făcut dovada unei convenţii a părţilor din care să rezulte renunţarea reclamantelor la plata daunelor interese pentru cele 5 zile.
Totodată, instanţa a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.313 dolari S.U.A. motivând respingerea pe prevederile actului de intrare a navei în şantier, fără a avea în vedere că în perioada în care se executau lucrări de reparaţii aparatele au fost sustrase de la bordul navei de către personalul pârâtei.
S-a invocat că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 246 alin. (4) C. proc. civ., art. 129 alin. (2) C. proc. civ., când a luat act de renunţarea reclamantelor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 dolari S.U.A. fără a pune această problemă în discuţia părţilor.
În aceste condiţii se impune desfiinţarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.
S-a mai arătat că această soluţie se impune şi pentru administrarea corectă a probei cu expertiză tehnică în condiţiile în care prima expertiză a fost anulată de către instanţă, iar refacerea acesteia a fost efectuată de acelaşi expert prin copierea primului raport de expertiză.
Recursul nu este fondat şi se va respinge pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Motivul de ordin procedural este neîntemeiat.
Reclamanta S.B.T.C. nu are calitate procesuală activă în promovarea acţiunii întrucât contractul de reparaţii a fost semnat în numele şi pe seama armatorului.
Calitatea de a exercita acţiune în justiţie trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută.
În cauză reclamanta fiind terţ faţă de contract nu se identifică ca titular al dreptului ce se discută încât motivul de recurs invocat nu este de natură a atrage casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei la instanţa de fond.
Această soluţie nu se impune nici pentru cel de al doilea motiv invocat întrucât instanţa de fond a respectat normele procedurale de efectuare a expertizei, refacerea lucrării fiind făcută cu convocarea părţilor şi a expertului care a fost încuviinţat reclamantei şi cu verificarea înscrisurilor aflate la dosar şi prezentate de părţi.
Critica că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 246 alin. (4) şi art. 129 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi primită întrucât învoiala pârâtei este evidentă din moment ce nu a apelat hotărârea iar reclamantele nu pot invoca o vătămare care să justifice casarea hotărârilor pronunţate cu trimitere la instanţa de fond.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că acesta nu are corespondenţă în dezvoltarea în fapt a criticii invocate pentru a face posibil controlul judiciar.
De altfel, atâta vreme cât obiectul acţiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a contractului de reparaţii încheiat, la data de 16 iunie 2002, iar instanţa s-a pronunţat în raport de acesta când a respins pretenţiile reclamantei, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este incident în cauză.
Nici motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.
În raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs se reţine că instanţele au interpretat corect clauzele contractului de reparaţii încheiat la 16 iulie 2002.
Restul criticilor se referă la modul de apreciere a probelor administrate în cauză încât nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aceste critici vizează aspecte legate de netemeinicie hotărârii recurate.
Or, în condiţiile abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., nu mai există temei legal pentru cenzurarea în recurs a aspectelor menţionate, situaţie în care hotărârile anterioare nu pot fi supuse controlului judiciar din acest punct de vedere.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantele S.B.T.C. şi O.D.E.S. urmează a fi respins ca nefondat.
Reţinând culpa procesuală a recurentelor, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., vor fi obligate la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.B.T.C. şi O.D.E.S., împotriva deciziei nr. 27 din 24 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2255/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2231/2006. Comercial → |
|---|
