ICCJ. Decizia nr. 234/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.234/2006
Dosar nou nr. 15654/1/2005
Dosar vechi nr. 3821/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2005 sub nr. 3821/2005 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, SC L.I.P.C. SA Bucureşti a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 4721 din 13 octombrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul comercial nr. 553/2005 solicitând anularea deciziei şi rejudecarea recursului în raport de motivele de casare formulate.
În motivarea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. s-a susţinut că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de casare invocate respectiv faptul că:
1. Potrivit art. 52 alin. (1) C. proc. civ., dacă în cauză s-a formulat o cerere de intervenţie, instanţa după ascultarea părţilor şi a celei care intervine, va hotărî asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei. Această reglementare trebuie înţeleasă că atunci când se formulează o cerere de intervenţie, instanţa mai întâi de toate se pronunţă asupra cererii de intervenţie în principiu în sensul că fie o admite în principiu, fie o respinge în principiu şi numai după aceea trece la rezolvarea celorlalte probleme ale procesului.
În speţă instanţa nu s-a pronunţat în principiu asupra cererii de intervenţie, ocazionând motivul de contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate, conform art. 318 C. proc. civ.
2. Instanţa în mod eronat a respins recursul în urma retragerii acestuia de către lidera de sindicat C.G. pentru următoarele considerente:
Retragerea recursului este un act de dispoziţie. Pentru efectuarea oricăror acte de dispoziţie mandatarul trebuie să facă dovada unei procuri speciale. În speţă doamna C.G. în calitate de lider al S.S. trebuia împuternicită în mod special de către adunarea generală a membrilor de sindicat în vederea retragerii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 69 C. proc. civ.
3. Instanţa în mod eronat a apreciat că retragerea recursului s-a făcut de către o persoană împuternicită în acest sens deoarece procesul verbal depus la dosarul cauzei în vederea justificării calităţii liderului de sindicat doamna C.G. precum şi a întinderii prerogativelor acesteia nu poate ţine loc de hotărâre a adunării generale extraordinare. Astfel instanţa în mod greşit a apreciat procesul verbal depus la dosar ca fiind o hotărâre a adunării generale extraordinare întrunită în data de 21 septembrie 2005.
4. S-a comis o greşeală materială evidentă în legătură cu un aspect formal al judecării recursului, greşeală materială avută în vedere de art. 318 Teza 1 C. proc. civ.
5. Prin retragerea recursului doamna C.G. a acţionat în contra intereselor sindicatului şi a membrilor săi încălcând dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, prin care se prevede că „organizaţia sindicală apără drepturile membrilor săi în faţa instanţelor judecătoreşti".
Intimata A.V.A.S. a depus prin serviciul registratură întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes a contestatoarei în formularea contestaţiei în anulare şi inadmisibilitatea acesteia.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei SC L.I.P.C. SA, A.V.A.S. a solicitat admiterea acesteia deoarece deşi contestatoarea a formulat cerere de intervenţie accesorie, potrivit art. 51 C. proc. civ. în dezbaterea publică s-a pus în discuţie numai nulitatea recursului, în consecinţă anularea cererii de recurs a împiedicat dezbaterea cererii privind intervenţia accesorie.
Referitor la excepţia lipsei de interes, A.V.A.S. a solicitat admiterea acesteia având în vedere faptul că executarea silită anulată era efectuată de către intimata S.S. şi nu de către contestatoarea SC L.I.P.C. SA. În consecinţă, contestatoarea nu este motivată de nici o prevedere legală care să o îndrituiască să solicite anularea deciziei atacate, şi nici susţinerea contestaţiei în anulare nu îi profită în nici un fel.
În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, A.V.A.S. a arătat că temeinicia acesteia decurge din îndeplinirea condiţiilor de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, condiţii prevăzute de art. 318 Teza a II-a C. proc. civ.
Înalta Curte analizând excepţiile invocate constată că intervenienta a formulat cerere de intervenţie în interesul recurentei, în dosarul nr. 553/2002 deci a fost parte în proces şi în consecinţă poate uza de căile de atac ca oricare parte (recurent, intimat, intervenient).
Admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie nu a fost discutată deoarece, în mod legal, în raport de excepţia nulităţii recursului declarat de persoane fără calitate de reprezentant al recurentei, Înalta Curte a apreciat că nu se impune pronunţarea asupra admisibilităţii în principiu a unei cereri accesorii atâta timp cât cererea principală (recursul) a fost formulată de persoane fără calitate de reprezentant legal.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că excepţiile invocate de intimata A.V.A.S. sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse.
Pe fond, contestaţia în anulare este nefondată pentru considerentele ce urmează:
Prin Decizia nr. 4721 pronunţată la 13 octombrie 2005 în dosarul nr. 553/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia lipsei legitimităţii procesuale active în declararea recursului de către pârâtul S.S. Călăraşi invocată de intimaţii A.V.A.S. Bucureşti şi SC S. SA Călăraşi prin lichidator SC V. SA.
A anulat recursul declarat de S.S. Călăraşi împotriva sentinţei nr. 188 din 11 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca fiind promovat de persoane fără calitate de reprezentanţi ai părţii în litigiu în baza art. 161 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în considerentele deciziei nr. 4721 din 13 octombrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 553/2005 că:
La dosarul cauzei s-a depus acte şi trei cereri de intervenţie în interesul S.S. Călăraşi de către SC L.I.P.C. SA Bucureşti de 37 membri şi separat de 95 membri ai S.S.
La termenul din 30 septembrie 2005 faţă de declaraţia numitei C.G., Preşedintele S.S. care a arătat că nu-şi însuşeşte recursul pentru că a fost semnat de persoane care nu au avut mandat pentru a efectua acest act de dispoziţie, intimatele A.V.A.S. Bucureşti şi SC S. SA Călăraşi au invocat excepţia lipsei legitimităţii procesuale în declararea recursului de către S.S. Călăraşi.
Excepţia invocată este întemeiată pentru următoarele considerentele:
Acţiunea în justiţie este exercitată de reprezentantul aceluia care este titularul dreptului, iar titular al recursului este acela care are vocaţia să exercite această cale de atac.
În speţă, reprezentant al sindicatului era C.G. în calitate de preşedinte aşa cum rezultă din întreaga documentaţie aflată la dosarul cauzei, or recursul a fost declarat de alte persoane.
C.G. era preşedintele S.S. din data de 21 mai 2003 şi a fost reconfirmată şi această funcţie la data de 30 septembrie 2005 cu ocazia adunării generale extraordinare a membrilor de sindicat din SC S. SA Călăraşi.
Cererea de recurs a fost semnată de avocat fără delegaţie de reprezentare, împuternicirea aflată la dosar fiindu-i dată de SC L.I.P.C. SA, iar din partea recurentei a semnat numitul M.T.
În aceste condiţii cu adresa din 3 mai 2005, preşedintele şi vicepreşedintele S.S. C.G. respectiv S.I. au adus la cunoştinţa instanţei că începând de la acea dată încetează orice mandat acordat vreunului împuternicit în vederea reprezentării în faţa instanţelor judecătoreşti sau oricăror autorităţi iar împuterniciţii, inclusiv avocaţii, nu au dreptul să exercite în numele S.S. nici o cale de atac, să redacteze sesizări, memorii sau informări, fără ca documentul respectiv să poarte semnăturile celor 2 reprezentanţi şi ştampila sindicatului.
În ceea ce priveşte pe M.T., semnatarul cererii de recurs acesta a fost desemnat de adunarea generală a membrilor de sindicat din data de 19 mai 2005 ca preşedinte al comitetului de reprezentare a acţionarilor în contractul de asociere cu SC L.I.P.C. SA Bucureşti, iar nu ca reprezentant al S.S. la instanţele judecătoreşti.
Recursul semnat de avocatul B.D. şi M.T. care nu erau împuterniciţi de S.S. a fost formulat de persoane fără calitate de reprezentant al recurentei şi potrivit dispoziţiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi anulat.
Rezultă că instanţa de recurs a examinat şi analizat motivele de critică invocate, răspunzând punctual argumentelor formulate de recurent.
Excepţiile invocate de intimata A.V.A.S. Bucureşti sunt neîntemeiate şi pentru următoarele considerente.
Instanţa de recurs a trecut la soluţionarea cauzei fără a se pronunţa asupra admiterii sau respingerii în principiu a cererii de intervenţie.
Atâta timp cât legea îi dă dreptul titularului cererii de intervenţie să-şi susţină cererea în faţa instanţei, aceasta are posibilitatea de a uza şi de căile de atac deschise celorlalte părţi.
Dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pe care se întemeiază contestatoarea sunt de strictă interpretare şi astfel în conformitate cu textul legal mai sus menţionat, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare.
Din examinarea cererii formulate de contestatoare se reţine că aceasta nu a formulat nici unul din motivele de mai sus menţionate de natură să conducă la anularea deciziei atacate.
Faţă de cele arătate mai sus, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC L.I.P.C. SA Bucureşti va fi respinsă, ca nefondată, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate de intimata A.V.A.S. Bucureşti, ca neîntemeiate.
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC L.I.P.C. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 4721 din 13 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 553/2005, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 230/2006. Comercial → |
|---|
