ICCJ. Decizia nr. 242/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.242/2006
Dosar nou nr. 32505/1/2004
Dosar vechi nr. 10698/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 266, pronunţată la data de 19 februarie 2004, în dosarul nr. 7010/2005, secţia comercială a Tribunalului Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC V. SA; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a SC C. SA de a formula cererea de chemare în garanţie a S.I.F. T. SA şi A.P.A.P.S.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematelor în garanţie şi a respins menţionata cerere ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală; a respins acţiunea precizată, rejudecată după casare, formulată de reclamanta, B.M.R.S. în contradictoriu cu pârâtele, SC C. SA şi SC V. SA; a admis cererea de intervenţie formulată de A.C.P.A.S., calificată ca fiind în interesul pârâtei SC C. SA şi a obligat reclamanta să plătească acestei pârâte suma de 20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, luând act că intervenienta şi pârâta, SC V. SA nu au solicitat aceste cheltuieli.
Spre a hotărî astfel, în fond după casare, prima instanţă a reţinut, în soluţionarea excepţiilor, că faţă de considerentele deciziei nr. 1492, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, la data de 11 aprilie 2002 şi dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC V. SA este întemeiată; că prevederile art. 60 C. proc. civ. conferă legitimare procesuală pârâtei SC C. SA de a formula cerere de chemare în garanţie a S.I.F. T. şi A.P.A.P.S. dar calitatea acestora de acţionari în cadrul SC C. SA nu le justifică calitatea de chemate în garanţie în litigii având ca obiect bunuri aparţinând acestei societăţi, iar, pe fond, că, în cauză, nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii vânzătorului pentru evicţiune deoarece, conform probelor administrate, reclamanta în calitate de cumpărător a acceptat să fie evinsă, deşi cunoştea caracterul litigios al bunurilor ce au făcut obiectul vânzării, atât anterior organizării licitaţiei cât şi pe parcursul desfăşurării acesteia şi a considerat că, faţă de soluţia pronunţată în soluţionarea acţiunii principale, se impune admiterea cererii de intervenţie formulată de A.P.A.S. în interesul pârâtei SC C. SA, prin care s-a sprijinit apărarea acestei părţi şi a aplicat prevederile art. 274 C. proc. civ.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 648, pronunţată la data de 13 septembrie 2004, în dosarul nr. 3039/2004, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva menţionatei sentinţe pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis, în parte, acţiunea reclamantei şi a dispus ca, pârâta, SC C. SA să-i plătească suma de 131.424.190 lei, cu titlu de despăgubiri, iar pârâta, SC V. SA să-i plătească suma de 19.986.167 lei, cu acelaşi titlu, înlăturând obligaţia reclamantei de a plăti pârâtei SC C. SA cheltuielile de judecată în cuantum de 20.000.000 lei iar după compensarea, în parte, a acestora, a obligat pe intimata-pârâtă, SC C. SA să plătească apelantei reclamante suma de 22.230.676 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la toate instanţele iar pe intimata-pârâtă, SC V. SA să-i plătească, cu acelaşi titlu, suma de 6.055.439 lei, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a considerat că, urmare a constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta este îndreptăţită, în schimbul bunurilor a căror proprietate a pierdut-o, la restituirea preţului plătit pentru acestea la valoarea nominală care a intrat în fondul de dezvoltare a SC C. SA, din care, în urma divizării, un procent de 13,2 % a revenit SC V. SA, astfel că în conformitate cu art. 245 din Legea nr. 31/1990, republicată, intimatele pârâte datorează apelantei reclamante despăgubiri reprezentând valoarea preţului imobilelor în litigiu, în proporţiile în care l-au încasat şi a făcut aplicarea art. 276 C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă decizii au formulat recurs atât apelanta reclamantă, B.M.R.S. cât şi intimatele pârâte, SC C. SA şi SC V. SA.
Recurenta reclamantă a invocat în susţinerea cererii sale de recurs motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., solicitând modificarea, în parte, a deciziei atacate şi admiterii, în tot, a acţiunii sale, astfel cum a fost precizată, arătând, în principal, că motivarea deciziei, cu referire la neacordarea, în totalitate, a pretenţiilor solicitate, este contradictorie; că această hotărâre este dată cu greşita aplicare şi interpretare a art. 315, art. 115 şi art. 48 C. proc. civ. şi cu ignorarea conţinutului întâmpinării şi cererii de chemare în garanţie formulată de SC C. SA, minutelor încheiate în faţa expertului şi înscrisului intitulat „Declaraţie" din care rezultă recunoaşterea pretenţiilor sale de către această societate.
Recurenta pârâtă, SC C. SA a criticat soluţia admiterii acţiunii reclamantei şi cuantumul sumei la plata căreia a fost obligată în considerarea raportului de expertiză întocmit în cauză, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea în tot, a deciziei atacate şi respingerea apelului reclamantei.
Este de remarcat că în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., sus numita recurentă se referă la motivarea deciziei atacate, evocând pasaje desprinse din considerentele acesteia spre a evidenţia neconcordanţa dintre premisele raţionamentului instanţei de apel cu privire la daunele reprezentând „preţul actualizat cu rata inflaţiei" şi concluzia acestuia, concretizată în soluţia admiterii, în parte, a pretenţiilor reclamantei, aspecte care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ. pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. iar în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-au evocat critici referitoare la modul în care instanţa de apel a valorificat, în stabilirea cuantumului sumei la plata căreia această parte a fost obligată, concluziile raportului de expertiză cu privire la împărţirea răspunderii societăţilor divizate, împotriva cărora a formulat obiecţiuni ce au fost respinse, critici care nu se încadrează în evocatul motiv de recurs şi care nu mai pot fi valorificate, pe această cale, după modificarea adusă art. 304 C. proc. civ. prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Recurenta pârâtă, SC V. SA a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., modificarea, în tot, a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei, arătând, în principal, că prin soluţia adoptată, instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând, astfel, principiul disponibilităţii şi schimbând „natura cererii de chemare în judecată" şi că hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii, critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 şi pct. 7, recurenta neindicând aspecte de natură a justifica invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Intimata, S.I.F. T. SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului reclamantei, apreciind, neîntemeiate criticile privind soluţionarea cererii de chemare în garanţie şi admiterea recursului pârâtei SC C. SA, cu consecinţa păstrării dispoziţiilor sentinţei atacate cu referire la cererea de chemare în garanţie a acestei societăţi.
SC C. SA a solicitat, deopotrivă, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului reclamantei, apreciind, nefondate, criticile pe care aceasta le-a adus deciziei atacate ca şi susţinerile referitoare la recunoaşterea pretenţiilor sale şi admiterea recursului pârâtei SC V. SA, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind legală şi temeinică.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, este de observat că în justificarea calificării atribuite motivării deciziei atacate de a fi „contradictorie" recurenta reclamantă s-a referit la refuzul instanţei de apel de a da eficienţă „tuturor dispoziţiilor contractuale" cu toate că din considerentele acesteia rezultă, cu claritate, că admiterea, în parte, a acţiunii nu a avut temei contractual, aşa încât critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 nu poate fi primită.
În ce priveşte reiterarea criticilor formulate în apel de această parte referitoare la greşita aplicare a legii de drept procesual, concretizată în dispoziţiile art. 315, art. 115 şi art. 48 C. proc. civ. şi la nereţinerea solidarităţii obligaţiei de plată a pârâtelor de către instanţa fondului după casare, nu se justifică, întrucât instanţa de control judiciar, a considerat, cu justeţe, că faţă de dispoziţiile art. 311 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de fond nu putea fi ţinută să reitereze soluţia pronunţată, anterior, în baza unei clauze a contractului din 18 martie 1994 a cărui nulitate s-a constatat, ulterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fără ca prin aceasta să încalce prevederile art. 315 C. proc. civ., că, prin faptul de a fi ţinut seama de apărările formulate prin întâmpinare, în termen legal, de pârâta, SC V. SA, introdusă în cauză în acest ciclu procesual în considerarea deciziei instanţei de trimitere şi de a le extinde şi asupra pârâtei SC C. SA, a dat o corectă interpretare art. 115 şi art. 48 alin. (2) C. proc. civ. şi că soluţia dată cererii reclamantei de obligare, în solidar, a pârâtelor la plata reactualizată a preţului achitat pentru cumpărarea activelor de care a fost deposedată, formulată prin precizarea adusă acţiunii introductive la data de 27 noiembrie 2003, este conformă cu dispoziţiile art. 1041 C. civ. raportate la cele ale art. 245 din Legea nr. 31/1990, republicată şi cu prevederile protocolului de divizare încheiat de pârâte, din care nu rezultă că s-a stipulat solidaritatea, aspecte ce relevă ca fiind nefondate, criticile ce vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nici critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, nu poate fi primită, ştiut fiind că pentru a putea obţine modificarea unei hotărâri judecătoreşti în temeiul acestui text legal trebuie îndeplinită atât condiţia nepronunţării instanţei asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate cât şi condiţia ca acestea să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiţii prevăzute a fi întrunite cumulativ, pe care „cuprinsul", de altfel neprecizat, al cererilor formulate de o parte potrivnică sau al minutelor încheiate de expert ca şi înscrisul intitulat „Declaraţie", irelevant în probaţiune, nu le îndeplinesc spre a putea induce incidenţa precizatului text legal.
Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că aceasta cuprinde motivele care au format convingerea instanţei de control judiciar, conform cerinţelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, aşa încât aspectele evocate de recurenta-pârâtă, SC C. SA nu sunt de natură a impune aplicarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ., evocarea caracterului delictual al abuzului contractual săvârşit cu intenţie făcându-se cu scopul de a justifica admiterea, în parte, a acţiunii.
Având în vedere că pretenţiile reclamantei solicitate prin acţiunea introductivă în cuantum de 5.549.008.228 lei, ulterior majorate la 5.775.852.875 lei, reprezintă „preţul actualizat în raport cu rata inflaţiei" al bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 12 martie 1994, respectiv C.C.A. şi r.C. şi că, obligând pârâtele să plătească reclamantei suma de 151.420.377 lei, reprezentând preţul la valoarea nominală achitat pentru cumpărarea menţionatelor active în baza evocatului act juridic a cărui nulitate a fost constatată prin hotărâre judecătorească, irevocabilă se constată că instanţa de apel a soluţionat pricina în limitele stabilite de reclamantă în exerciţiul dreptului său de dispoziţie, cu privire la obiect, deci cu respectarea principiului disponibilităţii, aşa încât critica recurentei pârâte SC V. SA, fundamentată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu se justifică cum nici critica vizând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru considerentele deja arătate cu privire la motivarea deciziei atacate.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta B.M.R.S. şi pârâtele SC V. SA Buşteni şi SC C. SA Buşteni, împotriva deciziei nr. 648 din 13 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 243/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 234/2006. Comercial → |
|---|
