ICCJ. Decizia nr. 241/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.241/2006
Dosar nr. 29987/1/2004
Dosar vechi nr. 9425/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1422/COM/2004, Tribunalul Constanţa, Tribunalul Constanţa, secţia comercială a respins cererea de revizuire formulată de SC V. SA Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 1472/ COM din 26 mai 2000 a Tribunalului Constanţa ca inadmisibilă şi a dispus restituirea către revizuientă a cauţiunii în valoare de 316.720.000 lei, consemnată la dispoziţia Tribunalului Constanţa.
Împotriva acestei sentinţe, revizuienta a formulat apel solicitând anularea hotărârii apelate, soluţionarea în principiu a cererii de revizuire, retractarea hotărârii nr. 1472/ COM din 26 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. 2434/COM/1998 şi respingerea acţiunii formulată de C.N.M. P. SA Constanţa împotriva acesteia.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială a pronunţat Decizia civilă nr. 190/ COM din 31 mai 2004, prin care a apreciat că, în mod corect, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea cerinţelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta nefăcând dovada că nu a avut cunoştinţă de existenţa înscrisurilor deoarece au fost reţinute de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, iar faptul că înregistrările contabile nu s-au efectuat cu respectarea legii, evidenţiindu-se operaţiuni ilegale în conturi, nu prezintă relevanţă în cauză atât timp cât înscrisurile au şi fost avute în vedere la momentul judecăţii, pe baza expertizei contabile efectuată.
Cât priveşte susţinerea că instanţa de fond nu putea să se pronunţe fără ataşarea dosarului de fond, s-a reţinut că, instanţa de fond a procedat corect în lipsa dosarului dispărut, pronunţându-se pe baza înscrisurilor depuse şi de care părţile s-au folosit în faţa primei instanţe, încât, pentru toate aceste considerente, a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, revizuienta a formulat recurs întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., a arătat că instanţele nu se puteau pronunţa în cererea de revizuire fără a dispune motivarea hotărârii de către judecătorul fondului şi fără ataşarea dosarului de fond (dispărut) pentru că, numai în prezenţa acestor două condiţii îndeplinite se putea examina admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire pe condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a se stabili dacă actul nou este în sensul legii.
Cu referire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanţele au interpretat greşit obligaţiile de finanţare ale intimatei şi durata contractului de asociere, care este încă în vigoare, respingându-se prin hotărâre irevocabilă acţiunea în reziliere, iar pe de altă parte, obligaţia de finanţare este asumată şi pentru programe viitoare de construcţii de blocuri şi spaţii cu altă destinaţie.
Cu privire la temeiul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., a invocat în apel ca probe esenţiale, ignorate, conţinutul notei de constatare din 11 decembrie 2002, întocmită de M.F. şi expertiza extrajudiciară care o explică cifric şi prin care se subliniază date contrare preexistente ascunse expertului contabil desemnat în cauză constituie plăţi ale intimatei către constructor, în scopul construirii bazei sale analitice şi reparării sediului său administrativ şi nu în scopul asocierii.
Actul nou relevă că folosind acelaşi constructor intimata l-a plătit şi pentru obiectivele sale şi pentru contractul de asociere încheiat cu revizuienta, plăţi nediferenţiate clar la sumele totale la care aceasta a fost obligată prin hotărârea ce se solicită a fi revizuită.
De asemenea, expertul juridic, aşa cum atestă nota de control nu a verificat nici contul analitic unde imobilizările corporale legate de contractul de asociere sunt greşit reevaluate, majorate artificial în baza HG nr. 938/1998 şi HG nr. 95/1999.
Totodată, nu se poate stabili ce reprezintă suma la care revizuienta a fost obligată, expertul contabil extrajudiciar, pe baza notei de constatare şi a evidenţelor contabile de la intimată constatând că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia de finanţare pentru finalizarea celor 51 de apartamente ce au făcut obiectul asocierii, încât obligarea recurentei la plata sumei de 1.500.000 dolari S.U.A., este fără suport contractual.
Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat că fără motivarea hotărârii pentru a se şti ce reprezintă suma la care a fost obligată nu se putea examina nici măcar în principiu cererea de revizuire.
În legătură cu condiţia cerută de lege să existe un înscris nou a arătat că nu a cunoscut conţinutul notei de constatare, înscrisul depus de intimată, în acest scop fiind o copie necertificată şi pe care nu l-a primit, decât ca urmare a solicitării acesteia de la M.F. încât, chiar dacă el este ulterior întrucât, intră în înţelesul dat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece, el constată operaţiunile contabile ilegale din conturile contabile preexistente la intimată.
Şi a doua condiţie este îndeplinită, întrucât, înscrisurile la care face trimitere nota de constatare au fost deţinute de partea potrivnică şi nu le-a putut procura, conform contractului de asociere evidenţa contabilă fiind ţinută de intimată.
A treia condiţie, a importanţei înscrisurilor a arătat că acestea sunt esenţiale pentru judecarea cauzei întrucât atestă că deşi operaţiunile contabile legate de asociere trebuiau evidenţiate numai la SC V. SA Constanţa, ele s-au ţinut nelegal cont greşit, la intimată, iar sumele au fost reevaluate greşit, obligarea sa la plata sumei de 1.500.000 dolari S.U.A., fiind nelegală.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se constată că nu se motivează care este norma legală de procedură încălcată şi faţă de care vătămarea să fie prezumată, hotărârea atacată prin revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nefiind criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acesteia ci pe baza unor împrejurări noi necunoscute de instanţă la data la care a fost soluţionată cauza şi care au fost analizate de instanţa de revizuire în raport de condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire aşa cum sunt ele expres şi limitativ stabilite chiar de lege.
De altfel aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, părţile au depus toate actele din dosarul de fond, care se confirmă că sunt aceleaşi cu cele existente în dosarul, între timp, ataşat cauzei încât, motivul de casare nu este fondat.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ. se constată că, partea invocă apărări de fond vizând interpretarea convenţiei şi nepronunţarea asupra probelor ori cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, iar instanţa de apel a analizat legalitatea hotărârii instanţei de fond în aceste limite astfel că, nici aceste motive de recurs nu pot fi primite.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi legat de încălcarea dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se constată că, de asemenea, este nefondat, instanţa de apel interpretând şi aplicând corespunzător aceste dispoziţii legale.
Trebuie precizat, în prealabil, analizării condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. că în raport de actele dosarului cererea a fost formulată în termen, excepţia tardivităţii cererii ridicată de intimată nefiind fondată.
În privinţa elementelor de admisibilitate a cererii de revizuire, art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă la îndeplinirea de către actul nou a mai multor condiţii care sunt cumulative respectiv, existenţa înscrisului la momentul judecăţii, necunoaşterea acestuia de către revizuient şi de instanţă, împiedicarea părţii de a-l prezenta şi înscrisul să fie determinant pentru soluţia în litigiu.
În cauză, rezultă, într-adevăr, că actele contabile la care se referă nota de constatare întocmită de M.F. erau emise la data pronunţării hotărârii încât, din acest punct de vedere condiţia legală este îndeplinită.
În schimb, aşa cum s-a arătat această condiţie nu este suficientă, partea nefăcând dovada împrejurării mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat să le procure.
Prin împrejurare mai presus de voinţa părţii trebuie înţeles, forţă majoră, un fapt neobişnuit care a împiedicat-o, ori, verificând situaţia de fapt, în mod corect faţă de rigorile legii, instanţa de apel a apreciat că evidenţierea greşită a unor operaţiuni dintr-un cont contabil în altul în documentele contabile ale intimatei nu poate fi asimilată forţei majore.
Veniturile şi cheltuielile rezultate din asocierea în participaţiune se contabilizează distinct de unul din asociaţi potrivit convenţiei dar, celălalt, are dreptul la verificarea înregistrărilor.
Prin urmare, simpla împrejurare că partea a descoperit ulterior aceste înscrisuri, chiar au un caracter determinant, pe altă cale, nu legitimează calea procedurală a revizuirii şi cu atât mai mult contestarea conţinutului expertizei judiciare sub acest aspect.
Faţă de cele arătate soluţia dată de instanţa de apel de confirmare a soluţiei de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă este legală şi motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuienta SC V. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 190 din 31 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 24/2006. Comercial → |
|---|
