ICCJ. Decizia nr. 233/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.233/2006
Dosar nou nr. 9409/1/2005
Dosar vechi nr. 2256/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 iunie 2003 la Tribunalul Bacău, reclamanta SC T. SA, sucursala E.B., a chemat în judecată pârâtele C.L.O. şi SC E. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele la plata în solidar a sumei de 6.145.305.890 lei, costuri aferente ratelor de capital la creditele angajate pentru finanţarea achiziţionării de combustibil, anterior datei de 31 mai 2002.
În susţinerea cererii sale reclamanta a arătat că în baza HG nr. 104 din 7 februarie 2002 s-au transmis aparate de măsură din patrimoniul său în cel al unităţilor administrative locale şi proprietatea privată a statului.
Prin consecinţă, în temeiul OUG nr. 78 din 13 iunie 2002 art. 4 alin. (1) pârâtele datorează ratele de capital şi costurile aferente.
Prin sentinţa nr. 2729 din 29 octombrie 2003, Tribunalul a respins acţiunea cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 4 alin. (1) din OUG nr. 78 din 13 iunie 2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 643/2002. S-a mai reţinut şi că din înscrisurile depuse rezultă achiziţionarea combustibilului anterior datei de 31 mai 2001 şi lipsa dovezilor că l-ar fi predat pârâtelor.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, apel pe care prin Decizia nr. 168 din 28 iulie 2004, pronunţată în dosarul nr. 594/2004, Curtea de Apel Bacău l-a admis în parte şi a schimbat sentinţa în sensul că a obligat pârâtele să plătească reclamantei sumele reprezentând costuri ale creditelor angajate pentru procurarea combustibilului, dar în limita sumei de 5.950.151.300 lei stabilită prin expertiza dispusă de instanţă.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâtele C.L.O. şi SC E. SRL Oneşti, ambele criticând-o pentru greşita interpretare de către Curtea de apel a art. 4 alin. (1) din OUG nr. 78/2003 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 643/2002, în sensul că pentru a fi obligate pârâtele la plată se cerea condiţia achiziţionării combustibilului anterior datei de 31 mai 2005 şi unităţile nou înfiinţate.
Prin Decizia nr. 3362 din 2 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 10389/2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile pentru motivele invocate şi modificând Decizia nr. 168 din 28 iulie 2004 a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 2729 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Bacău.
Împotriva acestei ultime hotărâri (irevocabile) a formulat contestaţie în anulare reclamanta intimată SC T. SA Bucureşti, sucursala E.B., contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 318 (11) teza I-a C. proc. civ., susţinând că instanţa a comis o eroare materială cu prilejul soluţionării recursului.
În motivarea contestaţiei contestatoarea invocă greşita interpretare de către instanţa de recurs a prevederilor art. 4 alin. (1) din OUG nr. 78/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 643/2002 pe de o parte. Pe de altă parte se invocă greşita interpretare a probelor ceea ce a dus la reţinerea unei situaţii de fapt alta decât cea care rezultă din înscrisurile de la dosar.
Aşa cum uşor se poate constata din formularea celor două critici, (reţinute în esenţă supra) ambele dacă ar fi reale ar constitui erori de judecată şi nu erori materiale care să facă admisibilă calea de atac la care a recurs contestatoarea.
Nefiind întrunit cazul prevăzut de temeiul de drept invocat prin contestaţie, aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T. SA Bucureşti, sucursala E.B., împotriva deciziei nr. 3362 din 2 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 10389/2004.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 235/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 23/2006. Comercial → |
|---|
