ICCJ. Decizia nr. 243/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.243/2006
Dosar nou nr. 11178/1/2005
Dosar vechi nr. 2699/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 993, pronunţată la data de 21 mai 2004 în dosarul nr. 977/2003, Tribunalul Tulcea a admis acţiunea formulată de reclamanta, SC P.M. SA împotriva pârâtei SC A. SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.394.961.425 lei, cu titlu de obligaţii contractuale la data de 31 decembrie 2003, din care 589.976.478 lei, reprezintă obligaţie de plată şi 804.984.947 lei, reprezintă penalităţi de întârziere, conform contractului de asociere în participaţiune şi suma de 38.944.228 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a dispus rezilierea menţionatului contract.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta datorează reclamantei sumele solicitate cu titlu de pretenţii, deoarece aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii principalelor obligaţii care-i reveneau conform menţionatului contract, respectiv de a folosi şi exploata bunurile aportate în scopul obţinerii unui profit şi achitării către celălalt asociat a cotei de participaţiune şi celorlalte obligaţii de plată convenite de comun acord şi, astfel, datorează şi penalităţi conform art. 7, înlăturând apărarea pârâtei referitoare la faptul că neexecutarea obligaţiilor sale contractuale s-ar datora culpei exclusive a reclamantei care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a aporta folosinţa luciului de apă din amenajările piscicole H. I şi H. II cu motivarea că asupra acestora reclamanta nu deţinea decât dreptul de administrare.
În ce priveşte rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 21 august 2000, încheiat între părţi, s-a reţinut că la data de 11 februarie 2003, C.J.T. a emis titlul executoriu împotriva debitoarei SC P.M. SA, fiind scoase la licitaţie publică, printre altele şi bunurile din amenajările piscicole H. I şi II iar în cursul anului 2003 a fost înstrăinată cea mai mare parte a acestora, aşa încât menţionatul contract a rămas fără obiect.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 127, pronunţată la data de 9 mai 2005, în dosarul nr. 741/COM/2004.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut, raportând sentinţa atacată criticilor apelantei referitoare la: neefectuarea procedurii prealabile a concilierii prejudiciare; greşita interpretare a probelor cu referire la îndeplinirea obligaţiilor reclamantei de a aporta folosinţa luciului de apă şi neîndeplinirea obligaţiilor pârâtei de a efectua investiţiile convenite, concretizată în reţinerea unor împrejurări neesenţiale şi neconcludente şi omiterea celor esenţiale în stabilirea culpei exclusive a reclamantei în nerealizarea obiectului contractului cum ar fi concilierea din 10 noiembrie 2001, că, în speţă, au fost respectate dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., că reclamanta nu a adus ca aport la asociere luciul de apă, situaţie în care invocarea excepţiei de neexecutare a unei obligaţii contractuale inexistente este neîntemeiată, că instanţa de fond a reţinut concluziile necontestate ale raportului de expertiză în ce priveşte valoarea lucrărilor de investiţii realizate de SC A. SA şi că, prin nerealizarea de către pârâtă a proiectelor şi programelor de investiţie aprobate anual, conform art. 9.2 din contract, se poate dispune, în temeiul art. 1020 şi art. 1021, rezilierea acestuia, astfel cum a procedat instanţa de fond prin sentinţa atacată.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta pârâtă SC A. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 8, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat, greşit, contractul de asociere în participaţiune cu referire la obiect şi cauză, a încălcat prevederile art. 7201 C. proc. civ., art. 948 pct. 3, 962 şi următoarele, 966, 969, 970, 977, 982, 983, 1020-1021 C. civ. şi nu s-a pronunţat asupra dovezii că reclamanta nu şi-a îndeplinit, în totalitate, obligaţia contractuală asumată, referitoare la aportarea luciului de apă, conform recunoaşterii acesteia cuprinsă în procesul verbal de conciliere din data de 10 noiembrie 2001.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind legală şi temeinică Decizia atacată.
Este de observat că instanţa de apel a dat o corectă soluţionare criticii apelantei pârâte referitoare la neefectuarea procedurii concilierii prejudiciare, având în vedere că la dosarul cauzei există dovezi ce atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., aşa încât susţinerea încălcării acestui text legal nu poate fi primită.
Reţinând însă, pe fondul cauzei, că asociatul pasiv (participant), SC P.M. SA nu avea obligaţia să aducă ca aport la asociere şi luciul de apă din amenajările piscicole H. I şi H. II asupra căruia avea drept de administrare, se constată că instanţa de control judiciar a dat o greşită interpretare art. 5.3 din contractul de asociere în participaţiune, încheiat între părţi la data de 21 august 2000, nesocotind prevederile cuprinse în capitolele III şi IX din evocatul contract şi, în consecinţă, principiul înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante ca şi cele privitoare la interpretarea contractelor, statornicite de art. 977, 982 şi 983 C. civ., aspecte ce justifică, criticile ce vizează incidenţa art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. şi impune reanalizarea apărării bazată pe excepţia de neexecutare din perspectiva voinţei părţilor cu privire la obiectul şi cauza actului juridic în litigiu şi administrarea de noi probe care să stabilească în ce măsură neîndeplinirea obligaţiei contractuale a reclamantei de a aduce ca aport la asociere şi folosinţa luciului de apă din amenajările piscicole H. I şi H. II, asupra căruia deţinea dreptul de administrare a afectat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale ale pârâtei şi consecinţele acestui fapt asupra pretenţiilor deduse judecăţii.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, art. 313 alin. (3) şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel pe care, pentru considerentele arătate, o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA Tulcea, împotriva deciziei nr. 127 din 9 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 244/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 242/2006. Comercial → |
|---|
