ICCJ. Decizia nr. 2302/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2302/2006
Dosar nr. 247/1/2006
Şedinţa publică din 21 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomiţa, sub nr. 847/2004, reclamanta SC E.S. Călăraşi, prin reprezentanţii săi legali L.M. şi L.L. i-a chemat în judecată pe pârâţii SC A.R.A. SA, sucursala Ialomiţa şi SC R.A. SA Craiova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa în cauză, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041 din 9 august 1996 şi a celor trei contracte de asigurări accesorii ale contractului de vânzare-cumpărare, iar ca urmare a restabilirii situaţiei anterioare, pârâtele SC R.A. SA Craiova şi SC A.R.A. SA să fie obligate la plata către reclamantă a sumei de 14.256 dolari S.U.A., reprezentând valoarea ilicită a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 şi respectiv 23.193 dolari S.U.A., reprezentând valoarea asigurată prin contractul de asigurare facultativă încheiat la data de 9 august 1996, să se constate investirea în fals cu formulă executorie a înscrisului nul absolut şi neautentic constând în contractul de asigurare facultativă de garanţie nr. 0001728 din 9 august 1996, să se procedeze la desfiinţarea sentinţei civile nr. 682 din 8 noiembrie 1999 a Tribunalului Ialomiţa, pronunţată în dosarul nr. 1938/1999, având în vedere Decizia civilă nr. 6210/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, în dosarul nr. 7770/2000 şi să se constate că în baza acestei decizii, prin care s-a desfiinţat însăşi executarea silită, se impune întoarcerea executării silite ilegal, sub forma obligării la plata către reclamantă a pârâtei SC A.R.A. SA a sumei de 24,193 dolari S.U.A., reprezentând valoarea asigurată a bunului conform contractului de asigurare facultativă încheiat între părţi la data de 9 august 1996.
Prin sentinţa comercială nr. 60/ F din 4 martie 2005, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a respins excepţia invocată de pârâta SC A.R.A. SA, sucursala Ialomiţa, privind lipsa calităţii de reprezentanţi legali a numiţilor L.M. şi L.L., pentru reclamanta SC E.S. SRL Călăraşi.
Prin aceeaşi sentinţă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de aceeaşi pârâtă şi pe fond, a respins cererea reclamantei SC E.S. SRL Călăraşi, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că numiţii L.M. şi L.L. au calitatea de reprezentanţi ai reclamantei, nu le-a fost ridicat dreptul de administrare asupra bunurilor societăţii şi prin urmare, în calitate de reprezentanţi legali puteau introduce cererea de chemare în judecată.
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat a constatat că între cererea soluţionată prin sentinţa comercială nr. 146/F/2003, rămasă irevocabilă şi cererea ce formează obiectul dosarului nr. 847/2004, există triplă identitate de părţi, obiectul şi cauza. Astfel, prin sentinţa comercială nr. 146/2003, pronunţată, în dosarul nr. 80/2003, au fost respinse, ca nefondate, capetele de cerere privind anularea contractului de asigurare facultativă nr. 0001728/1996, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 şi întoarcerea executării silite, cereri formulate de reclamanta SC E.S. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC A.R.A. SA, sucursala Ialomiţa şi SC R.A. SA Craiova.
În raport de aceste date, a constatat că în ambele dosare există identitate de părţi, în ambele dosare s-a solicitat constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 şi contractului de asigurare facultativă de garanţie nr. 0001728/1996, precum şi întoarcerea executării, existând identitate de obiect.
În ce priveşte identitatea de cauză, instanţa a reţinut că în ambele dosare cererile au fost motivate pe încălcarea ordinii publice şi bunelor moravuri.
Prin sentinţa comercială nr. 749 din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, ca nefondat.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că întâmpinarea formulată de intimata SC R.A. SA Craiova în dosarul nr. 4528/2003 al Judecătoriei Slobozia nu are legătură cu excepţia autorităţii de lucru judecat privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 şi a contractelor de garanţie şi a apreciat că instanţa de fond în mod corect a reţinut că între cererea soluţionată prin sentinţa comercială nr. 146/2003, pronunţată în dosarul nr. 80/2003 şi cererea ce a format obiectul dosarului nr. 847/2004 există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, existând autoritate de lucru judecat.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., Legea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, art. 2 din Decretul nr. 167/1958 şi solicitând următoarele:
- admiterea recursului său, modificarea deciziei curţii de apel, admiterea apelului pe care l-a formulat împotriva sentinţei tribunalului, casarea acestuia şi trimiterea cauzei la tribunal, pentru rejudecarea fondului;
- constatarea nelegalităţii atât a deciziei comerciale nr. 749 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cât şi a sentinţei comerciale nr. 60/ F din 4 martie 2005 a Tribunalului Ialomiţa, prin care s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, în ce priveşte cererile formulate de reclamantă;
- punerea în aplicare a deciziei irevocabile nr. 6210 din 2 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, căreia instanţele de judecată, care s-au pronunţat în cauză refuză să i se conformeze.
În motivarea recursului, fără o sistematizare a criticilor formulate şi reiterând motivele exprimate şi în apel, reclamanta arată, în esenţă, următoarele:
- greşit instanţele nu au avut în vedere că acţiunea reclamantei în dosarul nr. 847/2004 a avut la bază un înscris nou, respectiv întâmpinarea nr. A 3/383 din 19 noiembrie 2003, emisă de SC R.A. SA Craiova, înscris despre care Tribunalul Ialomiţa nu a avut cunoştinţă la soluţionarea dosarului nr. 80/2003 şi care era hotărâtoare pentru dezlegarea legală, în tot a cauzei; eronat nu s-a observat că în dosarul nr. 847/2004 au fost invocate temeiurile de drept diferite faţă de dosarul nr. 80/2003, iar în acest dosar nu s-a soluţionat cererea privind nulitatea absolută a contractului de asigurare facultativă de garanţie nr. A 0001728/1996 şi cererea de constatare a investirii nelegale a acelui înscris cu formulă executorie la Judecătoria Călăraşi;
- mai arată că, în dispozitivul sentinţei comerciale nr. 146/2003, instanţa a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de asigurare nr. 0001728/19996, însă în raport de faptul că actul nu este autentic etc., şi nu de faptul că, neautentic fiind, a fost investit în fals, cu formulă executorie la Judecătoria Călăraşi;
- de asemenea, în dosarul nr. 847/2004, investirea nelegală cu formula executorie, la Judecătoria Călăraşi, a contractului de asigurare facultativă de garanţie nr. 0001728/1996 este cerută şi ca urmare a faptului că este un înscris accesoriu al contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996, nul absolut prin încălcarea dispoziţiilor OG nr. 3/1992, OG nr. 406/1992, Legea nr. 82/1992, art. 3 din Decretul nr. 311/1954 şi art. 1303 C. civ.
În concluzie, susţine că în mod greşit a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, atât timp cât nu există identitate de obiect şi cauză între cererile ce au făcut obiectul dosarului nr. 847/2004 şi dosarul nr. 80/2003, aşa cum eronat au reţinut instanţele care s-au pronunţat în cauză.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În ce priveşte motivul de recurs în conformitate cu care se susţine că în mod greşit nu s-a luat în considerare întâmpinarea nr. A3/383 din 19 noiembrie 2003 formulată de SC R.A. SA Craiova, ca înscris nou, care nu a fost cunoscut de Tribunalul Ialomiţa, când a fost soluţionat dosarul nr. 80/2003, se constată că nu este fondat, instanţa de apel reţinând corect că prin întâmpinarea respectivă au fost invocate excepţii şi s-a răspuns la capetele de cerere ce au făcut obiectul dosarului nr. 4528/2003 al Judecătoriei Slobozia şi, prin urmare, acest act nu era în măsură să înlăture efectele autorităţii de lucru judecat.
Referitor la susţinerea potrivit căruia eronat nu s-a observat că în dosarul nr. 847/2004 au fost invocate temeiuri de drept diferite faţă de dosarul nr. 80/2003, se reţine că este de asemenea nefondată, întrucât, indiferent de temeiurile de drept invocate, s-a reţinut corect că există identitate de cauză între cele două dosare, în sensul că ambele cereri au fost motivate prin aceea că actele a cărei nulitate absolută s-a solicitat au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale şi conţin cauze care contravin ordinii publice şi bunelor moravuri.
Astfel fiind, în mod corect s-a apreciat că există şi identitate de obiect între cele două dosare, deoarece în ambele dosare s-a cerut ca instanţa să constate, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 şi, pe cale de consecinţă, şi a celor trei contracte de asigurare, întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare; cererile accesorii pe care reclamanta le-a formulat fiind de fapt efectele de drept ce s-ar fi produs ca urmare a admiterii cererii principale privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 şi a contractelor de asigurări încheiate în baza actului principal, aşa cum corect s-a reţinut de instanţa de apel.
Există şi identitate de părţi, întrucât în ambele dosare, nr. 80/2003 şi nr. 847/2004, calitatea de reclamant o are SC E. SRL Călăraşi, iar pe cea de pârâţi SC A.R.A. SA, sucursala Ialomiţa şi SC R.A. SA Craiova.
În ce priveşte solicitarea de a fi pusă în aplicare Decizia nr. 6210 din 2 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, susţinându-se că instanţele refuză să i se conformeze, este de menţionat că această decizie este o hotărâre de casare şi trimitere a cauzei spre rejudecare, aşa cum s-a dispus.
În consecinţă, se reţine că în mod corect s-a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinite cerinţele art. 1201 C. civ., şi a fost respinsă ca atare cererea reclamantei, formulată în dosarul nr. 847/COM/2004 şi, constatându-se că recurenta-reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care să justifice desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută şi se va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursul declarat de reclamanta SC E.S. SRL CĂLĂRAŞI prin administrator judiciar H.N. împotriva sentinţei nr. 749 din 2 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2300/2006. Comercial → |
|---|
