ICCJ. Decizia nr. 2340/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2340/2006
Dosar nr. 17420/1/2005
Şedinţa publică din 22 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.P.C.A.O. Bucureşti prin cererea înregistrată la 23 iunie 2003, a chemat în judecată pe pârâţii SC M.FI. SA Bucureşti şi I.C.P.M.F. Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună 1. constatarea nulităţii absolute a art. 3 pct. 8 din protocolul încheiat la data de 31 octombrie 1991, cu fraudarea Legii nr. 114/1995, privind atribuirea în proprietatea exclusivă a pârâtei SC M.F. SA Bucureşti, a subsolului tehnic al blocului turn şi a staţiei de pompare, părţi ce revin de drept în proprietate coindiviză tuturor deţinătorilor de spaţii din acest imobil; 2. obligarea pârâtei SC M.F. SA Bucureşti să respecte servituţile legale de trecere ale membrilor subscrisei prevăzute în documentaţia tehnică a blocului şi stabilite prin protocolul încheiat la 2 iulie 1994 între SC M.F. SA Bucureşti şi antecesorul reclamantei, pârâta I.C.P.M.F. Bucureşti; 3. obligarea pârâtei SC M.F. SA Bucureşti să respecte dreptul reclamantei de coproprietate indiviză forţată, perpetuu şi continuă, asupra suprafeţei de teren de 545 mp aferentă blocului turn (reclamanta având o cotă de 75,81 % adică 413,16 mp); 4. obligarea pârâtei SC M.F. SA Bucureşti să desfiinţeze toate construcţiile de dezafectare a servituţii de trecere la etajele 2-8, prin parterul blocului Turn (aşa cum s-a obligat prin protocolul amintit mai sus) efectuate de aceasta cu încălcarea dispoziţiilor art. 634 C. civ., a dispoziţiilor art. 18 pct. d, art. 30, pct. 2, 4 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 144/1995; 5. obligarea pârâtei SC M.F. SA să desfiinţeze toate construcţiile edificate de aceasta fără autorizaţie de construcţie şi fără acordul celorlalţi coproprietari, pe terenul coproprietate indiviză, forţată, continuă şi perpetuă; 6. să fie obligată pârâta să asigure reclamantei în mod necondiţionat utilităţile, aşa cum s-a obligat prin protocolul încheiat la 10 ianuarie 1992, respectiv energia electrică, apă potabilă şi energie termică; 7. să fie obligată pârâta în temeiul art. 172 C. proc. civ., să depună la dosarul cauzei cartea tehnică de construcţie a blocului turn şi întreaga documentaţie tehnică a acestuia (planul de arhitectură, calculul de rezistenţă, proiectul construcţiei, calculul electric şi proiectul electric, calculul termic şi proiectul punctului termic, calculul hidraulic şi proiectul de instalaţii şi canalizări pentru apă potabilă, pluvială şi incendii); 8. pe baza unei expertize de specialitate să se determine în concret întinderea şi individualizarea dreptului de proprietate exclusivă a pârâtei SC M.F. SA Bucureşti atât a spaţiului, cât şi a terenului aferent blocului turn, precum şi a părţilor indivize forţate şi perpetue cu reclamanta, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta, prin cererea precizatoare depusă la 23 septembrie 2003, şi-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând ca în temeiul art. 961 şi art. 968 C. civ., să se constate nulitatea convenţiei încheiate, la data de 8 noiembrie 2002, între părţi ca fiind încheiată pe o cauză falsă, prin dol şi violenţă morală.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 11549 din 8 octombrie 2004, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei. A respins ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă capetele de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a art. 3 pct. 8 din protocolul încheiat la data de 31 octombrie 1991. A obligat pârâta SC M.F. SA Bucureşti să respecte servituţile legale de trecere ale membrilor reclamantei prevăzute în documentaţia tehnică a blocului şi stabilite prin protocolul încheiat la 2 iulie 1994 între SC M.F. SA Bucureşti şi antecesorul reclamantei, pârâta I.C.P.M.F. BUCUREŞTI; să respecte dreptul reclamantei de coproprietate indiviză forţată, perpetuă şi continuă, asupra suprafeţei de teren de 545 mp aferentă blocului turn: să desfiinţeze toate construcţiile de dezafectare a servituţii de trecere la etajele 2-8, prin parterul blocului turn; să desfiinţeze toate construcţiile edificate de aceasta fără autorizaţie de construcţie şi fără acordul celorlalţi coproprietari, pe terenul coproprietate indiviză, forţată, continuă şi perpetuă şi să se determine întinderea şi individualizarea dreptului de proprietate exclusivă a pârâtei SC M.F. SA Bucureşti, atât a spaţiului, cât şi a terenului aferent blocului turn, precum şi a părţilor indivize forţate şi perpetue, din acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia de proprietari C.A.O. A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să asigure reclamantei în mod necondiţionat utilităţile, aşa cum s-a obligat prin protocolul încheiat la 10 ianuarie 1992 şi constatarea nulităţii convenţiei încheiate la 8 noiembrie 2002 între reclamantă şi pârâtă, obligând reclamanta la 20.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC M.F. SA Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active este întemeiată pentru capetele de cerere 1, 2, 4, 5 şi 8, apreciind că dreptul ce urmăreşte a fi realizat prin promovarea cererii este fie dreptul de proprietate indiviză asupra părţilor comune din imobil, fie dreptul de servitute, de trecere al membrilor reclamantei, fără însă ca reclamanta să fie titulara drepturilor afirmate.
Atribuţiile asociaţiei de proprietaeri sunt legate exclusiv de administrarea şi funcţionarea clădirii şi de întreţinerea, repararea, renovarea şi înlocuirea părţilor comune. În patrimoniul asociaţiei de proprietari nu este inclus nici un drept de proprietate comună pe cote părţi asupra părţilor comune din imobil, dreptul de coproprietate asupra părţilor comune aparţinând proprietarilor din condominiu, respectiv societăţilor comerciale ce fac parte din Asociaţia de Proprietari C.A.O.
Cât priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la asigurarea în mod necondiţionat a utilităţilor (energie electrică, apă potabilă şi energie termică), obligaţie care pretinde reclamanta că s-a născut din protocolul încheiat la 10 ianuarie 1992 între I.C.P.M.F. BUCUREŞTI şi pârâta SC M.F. SA, este apreciată de către instanţă ca fiind neîntemeiată, în condiţiile în care, în baza acestui protocol, pârâta şi-a asumat obligaţia de furnizare a utilităţilor exclusiv faţă de I.C.P.M.F. Bucureşti, fără a se face dovada transmiterii acestor drepturi către reclamantă, neexistând nici o obligaţie contractuală asumată de pârâtă în acest sens. Reclamanta ar fi fost îndreptăţită să pretindă pârâtei furnizarea de utilităţi doar în baza convenţiei privind asigurarea şi plata unor utilităţi şi servicii încheiată la 8 noiembrie 2002, prin care pârâta şi-a asumat această obligaţie faţă de reclamantă, convenţie care a fost contestată în privinţa validităţii sale prin cererea precizatoare depusă de reclamantă. În ceea ce priveşte cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a convenţiei privind asigurarea şi plata unor utilităţi şi servicii în imobilul Bloc turn încheiat între SC M.F. SA şi reclamantă la 8 noiembrie 2002, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei, convenţia nefiind afectată de nici unul dintre motivele de nulitate invocate de către reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 431 din 20 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta Asociaţia de Proprietari C.A.O., împotriva hotărârii instanţei de fond şi a obligat reclamanta la 23.800.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin încheierea din 11 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 204/2005, a admis cererea petentei SC M.F. SA Bucureşti, de îndreptare a erorii materiale strecurate în Decizia civilă nr. 431 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
A dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul acesteia, în sensul că a obligat reclamanta la 59.557.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC M.F. SA Bucureşti şi nu la 23.800.000 lei, cum din eroare s-a menţionat.
Împotriva încheierii din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 204/2005, reclamanta a declarat recurs, solicitând în concluzie admiterea acesteia, desfiinţarea încheierii şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei din apel.
În criticile formulate, recurenta reclamantă a susţinut că pârâta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre vechiul şi noul contract de asistenţă juridică, încheiat cu cele două societăţi de avocatură şi dacă diferenţa de onorariu era datorată sau nu.
Recursul reclamantei este nul.
Conform dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Deşi recurenta reclamantă formulează critici, se constată că acestea nu sunt din cele expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate.
În considerarea celor ce preced, cum în cauză nu există nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, instanţa conform art. 306 C. proc. civ., urmează că constatare nul recursul reclamantei.
Pârâta SC M.F. SA Bucureşti, a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 431 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în temeiul art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului său, modificarea deciziei din apel în sensul obligării reclamantei Asociaţia de Proprietari C.A.O. la plata sumei de 59.557.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
Recursul pârâtei a rămas fără obiect.
Cum prin încheierea din 11 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 204/2005, a admis cererea petentei SC M.F. SA Bucureşti şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 431 din 20 mai 2005 a aceleaşi instanţe, obligând reclamanta Asociaţia de Proprietari C.A.O. la 59.557.000 lei cheltuieli de judecată către petentă, Înalta Curte urmează să respingă ca rămas fără obiect recursul pârâtei.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art.312 C. proc. civ., urmează să constate nul recursul reclamantei şi să respingă ca rămas fără obiect recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI C.A.O. BUCUREŞTI declarat împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 204/2005.
Respinge ca rămas fără obiect recursul declarat de pârâta SC M.F. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 431 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pronunţată în acelaşi dosar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2207/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2334/2006. Comercial → |
|---|
