ICCJ. Decizia nr. 2338/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2338/2006
Dosar nou nr. 16651/1/2005
(nr. vechi 4083/2005)
Şedinţa publică din 22 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 224 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei SC P.G. Bucureşti, iar pârâta SC A. SA Buzău a fost obligată la plata sumei de 1.220 Euro şi 19.789.000 lei cheltuieli de judecată efectuate în alt litigiu ce s-a derulat între aceleaşi părţi (dosar 1910/2003 al Tribunalului Buzău), plus 7.647.540 lei cheltuieli de judecată în prezentul litigiu.
Instanţa a acordat sumele menţionate şi nu în întregime cele solicitate (1.183.805.570 lei), ţinând cont că parte din ele s-au acordat prin hotărârile date în căile de atac promovate împotriva sentinţei de fond, iar o parte dintre cheltuieli s-au efectuat anterior promovării acţiunii ce a format obiectul dosarului nr. 1910/2003, şi deci, nu au nici o legătură cu cauza.
Împotriva acestei sentinţe ambele părţi au declarat apel, reclamanta criticând-o pentru neacordarea diferenţei de 882.123.122 ROL iar pârâta pentru acordarea sumelor pretinse susţinând că respectivele cheltuieli n-au avut legătură cu cauza (bilete de avion pe ruta Munchen - Bucureşti, deplasare nejustificată în condiţiile în care reclamanta avea sediul ales la Bucureşti).
Prin Decizia nr. 261 din 13 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri.
Instanţa de apel a apreciat că nimic nu împiedică partea să-şi recupereze cheltuielile de judecată efectuate într-un litigiu, de la partea care a pierdut, pe calea unei acţiuni separate, caz în speţă.
S-a apreciat că instanţa de fond corect a acordat numai cheltuielile în legătură cu derularea procesului ce a format obiectul dosarului nr. 1910/2003 al Tribunalului Buzău (taxe timbru, traduceri, onorariu avocat şi contravaloarea a două bilete avion pentru deplasarea reprezentantului reclamantei care are sediul în Germania) nu şi celelalte cheltuieli care nu au legătură nemijlocită cu procesul purtat pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărârii arbitrale străine în România.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru motivele prevăzute în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta invederează că Decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină; că greşit s-au acordat respectivele cheltuieli deoarece, iniţial, procesul a fost pornit la Bucureşti, apoi declinat la Buzău, declinare ce a fost recurată de reclamantă, ocazie cu care Curtea de Apel Bucureşti i-a respins cererea de cheltuieli de judecată, ca nedovedită. Fiind irevocabilă această decizie, reclamanta nu mai poate promova o nouă acţiune.
Cum cheltuielile pretinse nu s-au efectuat în dosarul nr. 1910/2003 al Tribunalului Buzău ci atunci când dosarul era pe rolul instanţelor din Bucureşti, iar Curtea de Apel Bucureşti a stabilit irevocabil că nu au fost dovedite, solicită respingerea acţiunii de faţă.
Mai mult, prin hotărârea dată de Tribunalul Buzău, i s-a respins cererea reclamantei, iar Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul şi a obligat-o prin Decizia nr. 3260 din 12 noiembrie 2003 la 679.990.933 lei cheltuieli de judecată, pe care le-a şi executat.
În dezvoltarea criticii întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta consideră că Decizia este lipsită de temei legal, deoarece delegaţia avocatului R.R. cuprinde adăugiri şi modificări neconforme cu realitatea, câtă vreme dosarul 1910/2003 s-a aflat pe rolul Tribunalului Buzău începând cu 19 mai 2003, în timp ce delegaţia, pe care s-a adăugat numărul acestui dosar, era din 4 februarie 2003, dată la care dosarul nici nu fusese înregistrat.
Prin cererea înregistrată la 3 martie 2006, reclamanta formulează întâmpinare prin care aderă la recursul pârâtei, invocând dispoziţiile art. 293, art. 296 şi art. 315 al.4 C. proc. civ.
La termenul de astăzi aderarea la recurs formulată de intimata reclamantă a fost respinsă ca inadmisibilă.
Recursul pârâtei este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
La termenul de astăzi curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 306 al.2 C. proc. civ., a pus în discuţia părţilor, din oficiu, natura juridică a litigiului de faţă, excepţie în raport de care urmează a se stabili şi competenţa instanţelor.
Obiectul litigiului de faţă îl constituie plata unor cheltuieli de judecată efectuate într-un alt litigiu, valoarea acestora fiind, conform precizării acţiunii la instanţa de fond, 1.183.805.570 lei.
Acţiunea a fost soluţionată în primă instanţă de tribunal, instanţă căreia i-ar fi revenit competenţa în primă instanţă, ţinând cont de valoarea litigiului, doar în materie comercială.
Ori, în speţă, sumele solicitate nu rezultă dintr-un act sau fapt de comerţ, ci din executarea unui mandat civil, cum este contractul de asistenţă juridică, coroborat cu art. 274 C. proc. civ.
În consecinţă, reţinând natura civilă a cauzei şi având în vedere valoarea litigiului şi dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., curtea apreciază că tribunalul a judecat cauza în primă instanţă cu încălcarea normelor competenţei materiale, competenţa soluţionării cauzei revenind judecătoriei în primă instanţă, ca instanţă civilă.
În aceste condiţii şi apelul a fost soluţionat de o instanţă necompetentă.
Aşadar, recursul urmează a fi admis în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 313 C. proc. civ., iar Decizia din apel şi sentinţa de fond casate, fiind date de instanţe cu încălcarea normelor de competenţă, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare în primă instanţă Judecătoriei Buzău, ca instanţă civilă.
Cu ocazia rejudecării fondului urmează a se avea în vedere şi criticile şi apărările părţilor, invocate în recurs, cererile acestora nemaiputând fi analizate având în vedere motivul casării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA Buzău împotriva deciziei nr. 261 din 13 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ.
Desfiinţează Decizia din apel şi sentinţa nr. 224 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Buzău şi trimite cauza spre rejudecare în fond Judecătoriei Buzău ca instanţă civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2417/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2071/2006. Comercial → |
|---|
