ICCJ. Decizia nr. 1946/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1946/2006
Dosar nr. 237/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13475 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţia de prematuritate şi excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC B.T.T. SA în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SA BAIA MARE şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 74.540 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând valoarea investiţiilor executate de SC E.E. SRL în baza contractului de asociere în participaţiune nr. 31 din 29 iulie 1994; a fost obligată pârâta la plata sumei de 52.987.654 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 4464 din 29 octombrie 1999 ca urmare a adjudecării licitaţiei publice deschise cu strigare.
A.B.A. Suior care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare era la momentul organizării licitaţiei obiectul contractului de asociere în participaţiune încheiat între reclamantă şi SC E.E. SRL. Pentru acest motiv vânzarea activului a fost condiţionată de preluarea de către cumpărător a drepturilor şi obligaţiilor ce-i incumbau reclamantei în calitatea sa de parte în contractul de asociere în participaţiune.
Ca urmare a operat o subrogaţie convenţională în drepturile şi obligaţiile reclamantei ce incumbau acestea în virtutea contractului de asociere în participaţiune, în persoana pârâtei, astfel că investiţiile efectuate de asociatul SC E.E. SRL profitau cumpărătorului, respectiv pârâtei, care la încetarea asocierii era obligată să despăgubească asociatul cu valoarea investiţiilor realizate de acesta.
Ca urmare a intrării SC E.E. SRL în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 republicată reclamanta a fost acţionată în judecată pentru recuperarea sumelor de bani reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate în temeiul contractului de asociere în participaţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 1318 din 19 mai 2003 a Tribunalului Maramureş rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2132 din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj reclamanta a fost obligată la plata sumei de 74.540 dolari S.U.A. sumă pe care aceasta a şi achitat-o prin O.P. nr. 715 din 10 decembrie 2003.
Ca succesoare în drepturi a reclamantei, plata contravalorii investiţiilor efectuate la Baza de Agrement S. de către SC E.E. SRL revine în prezent pârâtei SC E.E. SRL.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 677 din 18 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC E.E. SRL Baia Mare solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii reclamantei.
Recurenta şi-a întemeiat recursul în drept pe prevederile art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ., pe care le-a indicat la începutul recursului şi fără a trimite corespunzător la fiecare motiv invocat.
În primul rând recurenta susţine că „soluţia instanţei de apel este criticabilă, în condiţiile în care nu sunt evidenţiate motivele pe care se sprijină hotărârea decât într-un mod lacunar şi disparat, interpretându-se în mod eronat actul juridic dedus judecăţii…"
Acest motiv, care ar putea fi încadrat în pct. 7 şi 8 ale art. 304 C. proc. civ., este extrem de vag exprimat, fără a se indica ce aspecte nu au fost motivate de instanţa de apel şi care este actul juridic dedus judecăţii interpretat eronat şi în ce constă eroarea de interpretare a instanţei de apel, împrejurări care fac dificilă examinarea lui.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată din punctul de vedere al motivării soluţiei pronunţate cât şi din cel al interpretării actului juridic dedus judecăţii, constată că instanţa de apel a procedat legal şi corect şi deci motivul de recurs arătat este nefondat.
Recurenta mai critică Decizia pentru faptul că, în urma unei analize superficiale, nu a constatat neîndeplinirea condiţiilor de formă şi de fond ale procedurii concilierii directe prealabile respectiv că intimata nu a emis adrese de conciliere şi nu a întocmit în condiţiile legale procesul verbal de constatare a rezultatului consilierii, motiv ce ar putea fi încadrat în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat întrucât, în mod corect, instanţele au apreciat că procedura prealabilă a concilierii a fost realizată în conformitate cu dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Astfel, din înscrisurile de la dosar rezultă că invitaţia la conciliere adresată de reclamantă pârâtei îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege, că această invitaţie a fost primită de pârâtă care, prin adresa nr. 1227 din 23 martie 2004 şi-a exprimat punctul de vedere fără a mai da curs invitaţiei adresate, situaţie în care nu se mai impunea încheierea unui proces verbal de conciliere.
Ca atare corect a fost respinsă de către instanţe excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neefectuarea concilierii directe.
Ultimul motiv de recurs invocat vizează netemeinicia hotărârii atacate, după cum o spune în mod expres şi recurenta, respectiv „soluţia instanţei de apel este netemeinică raportat la lipsirea de conţinut juridic a sentinţei civile nr. 58 din 14 ianuarie 2002 pronunţată în dosarul nr. 4576/2001 al Tribunalului Maramureş" şi ca atare nu poate fi examinat în calea extraordinară a recursului, în care nu pot fi analizate decât motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.P. SA BAIA MARE împotriva deciziei nr. 667 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2275/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1613/2006. Comercial → |
|---|
