ICCJ. Decizia nr. 2071/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2071/2006
Dosar nr. 182/2/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială sub nr. 4492 din 25 august 2005, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta Asociaţia M.P., solicitând obligarea acesteia să-i transmită documentele din care să rezulte modul de îndeplinire a clauzei 7.3. lit. b) din contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni nr. 592/06 decembrie 1994 la SC M. SA, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 RON pe zi, până la executarea obligaţiei.
Prin sentinţa comercială nr. 4491 din 03 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată, şi pe fond a admis în parte acţiunea obligând pârâta să transmită documentele din care să rezulte modul de îndeplinire a clauzei 7.3. lit. b) din contractul nr. 592/1994 şi a respins cererea de daune cominatorii, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că la data de 06 decembrie 1994 între F.P.S. în calitate de vânzător şi Asociaţia M.P. s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare acţiuni nr. 592/1994 având ca obiect un număr de 103.097 acţiuni reprezentând 26 % din capitalul social al SC M. SA.
Preţul convenit de 1.651.000.000 lei urma a se plăti în modalitatea prevăzută de art. 4 din contract. Totodată, cumpărătorul s-a obligat, ca în A.G.A., să nu aprobe vânzarea într-o perioadă de 7 ani de la data semnării contractului a vreunuia din bunurile prevăzute în Anexa la contract, sens în care se obliga să prevadă această atribuţie a A.G.A. în statutul societăţii.
În art. 7.3. lit. b) din contract s-a prevăzut că, în cazul în care nu se respectă obligaţia de mai sus, cumpărătorul va plăti la F.P.S. suma reprezentând diferenţa între preţul obţinut din vânzarea bunului şi valoarea contabilă a acestuia. Or, pârâta nu a produs dovada îndeplinirii acestei obligaţii, deşi prin adresele nr. DPP272618/2001 şi DPP2/527/2003 au fost solicitate cumpărătoarei documentele privind modul de respectare a clauzelor contractuale şi faţă de natura juridică a obligaţiei, obligaţie reală, cererea a fost formulată întemeiat, în termenul legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.V.A.S., susţinând că singurul mijloc de constrângere a debitorului pentru executarea obligaţiei este obligarea la plata daunelor cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei de transmitere a documentelor de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi până la îndeplinirea acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 28 din 24 ianuarie 2006, a respins apelul, ca nefondat, reţinând că sistemul daunelor cominatorii nu se sprijină pe nici o prevedere a Codului Civil, ci doar pe practica jurisdicţională, fiind o creaţie a acesteia şi că până la apariţia art. 5803 C. proc. civ., daunele cominatorii reprezentau un mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-şi executa în natură obligaţia şi nu un mijloc de despăgubire a creditorului, încasarea lor de către creditor fiind provizorie.
Reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că dispoziţiile art. 5803 şi urm. C. proc. civ., nu sunt aplicabile în speţă, deoarece acestea se regăsesc în dreptul execuţional, creditorul recurgând la aplicarea lor în cazul în care a declanşat procedura executării silite.
Recursul este fondat.
Acordarea daunelor cominatorii constituie un mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-şi executa în natură obligaţia, aceasta nefiind condiţionată de existenţa vreunui prejudiciu.
Prin art. 5803 alin. (1) C. proc. civ., s-a prevăzut că, „dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns în îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile" menţionându-se în continuare că „instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu".
Or, reglementarea unui atare mijloc de constrângere pentru a înfrânge rezistenţa manifestată de debitor la executarea obligaţiei de a face sau de a nu face, cuprinsă în titlu executoriu, nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziţie a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate.
În consecinţă, se impune a se constata că prin reglementarea dată în cuprinsul art. 5803 C. proc. civ., nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituţia daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligaţia de a face sau de a nu face, ci, dimpotrivă, pe lângă menţinerea acestui instrument de constrângere, s-a instituit şi amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să îşi îndeplinească obligaţia asumată.
În concluzie în speţă obligarea la daune cominatorii va asigura o constrângere imediată şi eficientă a debitorului pentru a-şi îndeplini obligaţia de a face pe care şi-a asumat-o conform clauzei 7.3 lit. b) din contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni nr. 592 din 06 decembrie 1994.
Pentru aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, modificând Decizia recurată, în sensul admiterii apelului prin schimbarea în parte a sentinţei, admiţând în tot acţiunea cu obligarea la plata de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 28 din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică. Admite apelul declarat de reclamantă şi în consecinţă schimbă în parte sentinţa comercială nr. 4491 din 3 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că admite în tot acţiunea şi obligă pârâta Asociaţia Salariaţilor M.P. Bucureşti la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2338/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2861/2006. Comercial → |
|---|
