ICCJ. Decizia nr. 2365/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2365/2006
Dosar nr. 16393/1/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 11778 din 19 octombrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 6137 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.C. împotriva SC E.M.S. SA Bucureşti şi în consecinţă s-a dispus anularea taxelor de radio TV cuprinse în cele 3 facturi emise în cursul anului 2003.
Totodată, s-au respins capetele de cerere privind anularea facturilor emise în anul 2002 precum şi cele privind obligarea pârâtei la furnizarea curentului electric şi scutirea de plata penalităţilor de întârziere.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, reclamantul în considerarea calităţii sale de veteran de război este scutit, conform art. 15 din Legea nr. 244/1994 de la plata taxelor de radioteleviziune motiv pentru care pârâta nu a facturat contravaloarea acestor servicii până în anul 2003.
Prin urmare, facturile emise în anul 2003 de pârâtă pentru încasarea taxei radio TV au fost nelegal întocmite urmând a fi anulate.
Referitor însă la anularea facturilor emise în anul 2002 pentru încasarea contravalorii energiei electrice, tribunalul a reţinut că la data de 27 mai 2002, pârâta, conform obligaţiilor sale contractuale a înlocuit contorul electric, a menţionat pe actul întocmit în acest sens consumul înregistrat până la acea dată. Acest înscris a fost semnat de reclamant, fără obiecţiuni, astfel încât susţinerea reclamantului, în sensul că acest aparat a fost defect, este nefondată.
De asemenea, au fost respinse ca nefondate şi cererea reclamantului de obligare a pârâtei la furnizarea energiei electrice în condiţiile în care reclamantul nu a mai achitat contravaloarea energiei electrice din anul 2002.
În privinţa cererii reclamantului de scutire de la plata penalităţilor de întârziere, instanţa de fond a reţinut că aceasta este lipsită de obiect întrucât nu rezultă din facturile în litigiu că pârâta a facturat şi penalităţi.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 689 din 20 septembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 383/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, instanţa de control judiciar însuşindu-şi motivarea tribunalului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală şi pronunţată de instanţă prin interpretarea greşită a probelor administrate.
Astfel, după expunerea stării de fapt, recurentul invocă faptul că, contrar celor reţinute de instanţă, nu datorează contravaloarea energiei electrice facturate de pârâtă. Dat fiind faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia înlocuirii contorului la împlinirea perioadei de 10 ani de utilizare, acesta a indicat un consum exagerat. Dovada în acest sens o constituie faptul că pârâta a procedat la anularea facturii nr. 989987345, tocmai în considerarea faptului că aceasta cuprinde date nereale. Cu toate acestea facturile întocmite în anul 2002, pe baza consumului înregistrat de vechiul contor conţin date eronate impunându-se anularea lor.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, probelor administrate, Curtea constată că acesta este nefondat, respingându-l ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Criticile formulate de recurent în privinţa consumului nereal rezultat din facturile emise de pârâtă, sunt neîntemeiate, astfel cum au reţinut ambele instanţe, deoarece odată cu înlocuirea vechiului contor electric, a fost întocmit bonul de mişcare nr. 0398127, care consemna şi consumul înregistrat. Acest act a fost semnat şi de recurent, situaţie în care susţinerile recurentului în sensul că aparatul de înregistrare a consumului de energie electrică a fost defect, nu poate fi primită.
Pe cale de consecinţă, reţinând că recursul este nefondat, acesta a fost respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.C., împotriva deciziei comerciale nr. 689 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2377/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2354/2006. Comercial → |
|---|
