ICCJ. Decizia nr. 2390/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2390/2006
Dosar nou nr. 16809/1/2005
(dosar vechi nr. 4134/2005)
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată, Tribunalului Teleorman, la data de 5 aprilie 2004, înregistrată la data de 24 mai 2004, reclamanta SC S.P. SRL, în faliment, prin lichidator judiciar SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.E.G. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de multiplicare nr. 3010, încheiat între părţi la data de 12 octombrie 2001 şi obligarea pârâtei să-i plătească suma de 800.000.000 lei, cu titlu de daune.
Secţia civilă a Tribunalului Teleorman, prin sentinţa comercială nr. 802, pronunţată la data de 1 noiembrie 2004, în dosarul nr. 1110/2004, a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind rezoluţiunea contractului şi, ca inadmisibil, capătul de cerere privind daunele.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, referitor la cererea privind rezoluţiunea contractului, că probele administrate atestă că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale iar, cu privire la cererea pretenţiilor băneşti reprezentând daune, că nu s-a realizat procedura concilierii directe, prevăzută de art. 7201 alin. (1) C. proc. civ.
Apelul formulat de reclamantă, prin lichidator judiciar, împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 673, pronunţată la data de 20 septembrie 2005, în dosarul nr. 99/2005.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut, raportând criticile apelantei sentinţei atacate din perspectiva probelor administrate, că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1020 – art. 1021 C. civ., întrucât intimata-pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia de a livra apelantei reclamante sămânţa de grâu, conform obiectului contractului, certificată calitativ, astfel cum prevede art. 8 din contract şi că dispoziţiile imperative ale art. 7201 impun efectuarea concilierii directe pentru cererea evaluabilă în bani, fiind irelevant caracterul său accesoriu.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă prin lichidator judiciar, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 s-a arătat că Decizia atacată a fost pronunţată fără administrarea probei testimoniale respinsă de instanţa de apel; în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că instanţa de apel a apreciat, greşit, probele administrate, reţinând că intimata-pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că aceasta a considerat, greşit, ca fiind aplicabile prevederile art. 7201 C. proc. civ., cererii accesorii privind daunele, recurenta neprecizând relevanţa pe care o au afirmaţiile vizând fondul cauzei faţă de Decizia criticată, conform cerinţelor precitatului art. 304, raportat la art. 299 C. proc. civ.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Este de observat că examinarea actelor şi lucrărilor dosarului relevă că, în speţă, apelanta nu a solicitat probe în apel şi chiar dacă ar fi făcut-o, împrejurarea respingerii cererii sale de probatorii de către instanţa de control judiciar constituie o chestiune de apreciere a mijloacelor de probă de care aceasta poate uza în mod suveran, ce excede controlului acestei instanţe şi nu poate determina modificarea deciziei atacate în condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentă, întrucât acesta vizează lipsa motivării, motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Cum în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a evocat greşita interpretare a probelor de către instanţa de control judiciar şi cum interpretarea probelor constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea acestui motiv de recurs şi nu mai poate face obiectul analizei acestei instanţe după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, se constată că nici această critică nu poate fi primită.
Întrucât cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de daune este „evaluabilă în bani" iar art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., consacră o procedură prealabilă de conciliere directă obligatorie pentru „procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani", rezultă că, în mod corect, instanţa de apel a menţinut soluţia de respingere a menţionatei cereri, în lipsa evocatei proceduri prealabile pentru aceasta, prevăzută imperativ a fi îndeplinită de precitatul text legal, aspect ce înlătură critica ce vizează incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată pe care aceasta le-a efectuat în recurs, reprezentând plata onorariului de avocat, astfel cum a solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.P. SRL prin lichidator SC A. SRL Alexandria împotriva deciziei nr. 673 din 20 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC I.E.G. SRL Piteşti suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2423/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2539/2006. Comercial.. Strămutare → |
|---|
