ICCJ. Decizia nr. 2377/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2377/2006
Dosar nr. 18968/2/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1749 din 18 aprilie 2005, a admis în parte acţiunea modificată, formulată de reclamantul, C.G.M.B. – A.F.I.B. în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Bucureşti şi în consecinţă a dispus rezilierea contractelor de încheiere nr. 79733/1978 şi nr. 79734/1978 şi evacuarea pârâtei din spaţiile ocupate în Bucureşti B-dul N. Golescu.
Au fost respinse pretenţiile pentru plata majorărilor de întârziere şi TVA în perioada august 1998 – februarie 2002.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că pârâta este culpabilă pentru plata cu întârziere a chiriei, în valoare de 162.104.387 lei, pentru perioada august 1998 – 29 noiembrie 2004.
S-a mai reţinut că, raporturile contractuale fiind expirate, cererea de reziliere şi de evacuare este întemeiată.
În ce privesc majorările de 0,15 %, calculate la suma de 1.341.604.355 lei, instanţa a reţinut că nu-şi au temei, întrucât în contract nu există clauză penală şi nici o referire la majorări de întârziere.
Împotriva sentinţei primei instanţe, ambele părţi au declarat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, prin Decizia nr. 816 din 7 decembrie 2005, a respins apelurile ca nefondate.
Criticile recurentei reclamante privitoare la greşita neacordare a majorărilor de întârziere de 0,5 % pe zi, au fost respinse faţă de lipsa unei clauze contractuale în acest sens.
Au fost respinse şi susţinerile recurentei pârâte privind rezilierea şi evacuarea, întrucât este necontestat că plata chiriei s-a făcut cu întârziere, astfel că faţă de prevederile art. 1439 – art. 1453 C. civ., soluţia de reziliere a contractelor este întemeiată.
Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
Contractele de închiriere, încheiate în 1978 erau guvernate de Legea nr. 5/1973 şi H.C.M. nr. 860/1973. În art. 11 din normele de aplicare a legii se dispune că întârzierea în plata chiriei este sancţionată cu majorări de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi, care sunt aplicabile chiar şi în lipsa unei clauze penale.
- pârâta a achitat cu întârziere chiria şi TVA, astfel că, în temeiul Legii nr. 345/2002 şi a actelor normative privind majorări de întârziere pentru neachitarea lunară a TVA – HG nr. 564/2000, HG nr. 1043/2001, HG nr. 874/2002, HG nr. 1513/2002, OG nr. 61/2002, OG nr. 39/2003 şi OG nr. 92/2003, datorează majorări de întârziere.
Recursul este nefondat.
Criticile recurentei privesc neacordarea majorărilor de întârziere pentru întârzierea în plata chiriei de către pârâta locatară.
Temeiul pretenţiilor reclamantei sunt contractele de închiriere intervenite între părţi în 1978, contracte expirate, a căror reînnoire nu a fost acceptată de proprietar, privitor la care instanţele de fond şi apel au reţinut ca întemeiată cererea de reziliere şi evacuare.
În ce priveşte cererea pentru plata majorărilor de întârziere, pretenţiile nu-şi au temei, dat fiind faptul că părţile nu au prevăzut în contracte o clauză penală.
Nu sunt aplicabile majorările invocate de recurentă, prevăzute prin HG, menţionate, întrucât pretenţiile reclamantei nu sunt creanţe bugetare, ci aşa cum s-a arătat, îşi au temei în raporturi contractuale, or, părţile nu au înţeles să prevadă în contractele iniţiale sau în acte adiţionale ulterioare, sancţiuni pentru întârzierea în plata chiriei.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.F.I. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 816 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2564/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2365/2006. Comercial → |
|---|
