ICCJ. Decizia nr. 2379/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2379/2006
Dosar nr. 11050/1/2005
(nr. vechi 2667/2005)
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2771 din 8 decembrie 2003, Tribunalul Teleorman a admis în parte acţiunea reclamantei SC A.I. SRL Bucureşti şi a obligat pe pârâtul F.A. să-i predea actele de proprietate în original pentru suprafaţa de 113,7104 ha teren proprietate a reclamantei, situat în extravilanul comunelor Conţeşti şi Bragadiru şi înscrise în C.F., să prezinte situaţia globală la zi a operaţiunilor de cadastru şi carte funciară a terenurilor achiziţionate pentru reclamantă, să prezinte borderoul cu identificarea vânzărilor de teren cumpărat pentru reclamantă, să prezinte şi să predea situaţia comasărilor terenurilor cumpărate până la concurenţa suprafeţei de 113,7104 ha, să predea reclamantei actele de proprietate în original înscrise la C.F. pentru suprafaţa de 54.3534 ha situat în comunele Conţeşti – Bragadiru, Teleorman.
Totodată, a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata de despăgubiri în sumă de 180.000.000 lei. De asemenea, a fost respinsă şi cererea reconvenţională formulată de pârât pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.525.000 lei.
Curtea de apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 89 din 17 martie 2004, a admis apelul pârâtului F.A., a anulat în parte sentinţa civilă de mai sus, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului-reclamant şi pe fond a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 3456 din 7 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul pârâtului F.A., a modificat Decizia civilă de mai sus, în sensul că a fost admisă cererea reconvenţională a acestuia şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 182.161.611 lei reprezentând comision şi 8.122.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta SC A.I. SRL Bucureşti a formulat o cerere de revizuire, invocând ca temei legal art. 322 pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, modificarea acestei soluţii şi respingerea cererii reconvenţionale a pârâtului prin care greşit a fost obligată la plata sumei de 182.161.611 lei comision, care nu s-a aflat niciodată în fiinţă, dată-fiind suprafaţa de teren intermediată, hotărârea întemeindu-se pe o expertiză care este în totalitate falsă şi nereală.
În legătură cu cererea de revizuire de faţă, se reţin următoarele:
Potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel, sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere potrivit punctului 1: dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; potrivit punctului 2: dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; potrivit punctului 3: dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă; şi potrivit punctului 4: dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii, ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitării funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, se constată că în speţă nu sunt întrunite nici una dintre situaţiile prevăzute mai sus pentru a se putea solicita revizuirea hotărârii atacate pronunţate în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care aevocat fondul cauzei.
De altfel, chiar revizuienta nu mai stăruie în susţinerile orale asupra motivelor prevăzute de punctele 1, 2, 3 ale art. 322 C. proc. civ., invocate în scris, solicitând în mod expres examinarea motivului indicat la punctul 4 al dispoziţiei legale privind revizuirea.
În acest caz, trebuie reţinut că nici acest motiv nu poate fi primit, deşi revizuienta considerăcă hotărârea atacată s-a fundamentat pe o expertiză apreciată ca fiind falsă şi pe tabelul borderou pe care le-a atacat făcând numeroase plângeri penale.
Cum în cauză, nici în această situaţie nu s-au făcut dovezi concludente privind îndeplinirea condiţiilor legale privind declararea înscrisurilor ca fiind false, revizuirea hotărârii atacate nu poate fi cerută nici pentru această situaţie.
În consecinţă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ., se priveşte ca nefondată şi va fi respinsă ca atare.
Având în vedere această situaţie, potrivit art. 274 C. proc. civ., revizuienta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC A.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 345 din 7 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă pe revizuientă la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului F.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2421/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2367/2006. Comercial → |
|---|
