ICCJ. Decizia nr. 2525/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2525/2006
Dosar nr. 17084/1/2005
(nr. vechi 4226/2005)
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin Decizia nr. 227 din 11 iulie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în dosarul75/COM/2005, s-a admis apelul declarat de pârâta SC R. SRL Slatina împotriva sentinţei nr. 796 din 17 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 2802/2004, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC E.U. şi intimata - intervenientă SC E.P. SRL Târgu Mureş. Sentinţa apelată a fost schimbată în sensul că s-a respins acţiunea, iar intimata-reclamantă a fost obligată la 132.115.500 lei cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul nr. 3210 din 10 august 2003 având ca obiect proiectarea, execuţia, livrarea, asistenţa tehnică, montajul şi punerea în funcţiune a liniei tehnologice de pregătire chimică a suprafeţelor de vopsire în câmp electrostatic cu vopsele de tip pulberi pentru profile de aluminiu şi din oţel. Acest contract era unul cu execuţie succesivă, conţinând drepturi şi obligaţii corelative pentru fiecare dintre părţi, plata urmând a se face în tranşe, pe faze de lucrări.
Apelanta a invocat excepţia de neexecutare a contractului, ceea ce constituie mijlocul de apărare pe care îl are la îndemână partea căreia i se cere executarea obligaţiei ce îi revine, fără ca partea cealaltă să îşi fi executat propria obligaţie. Instanţa de apel, în raport de probele administrate, a reţinut că intimata nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile asumate prin contract, în sensul că a furnizat o instalaţie de un alt tip decât cel prevăzut în contract, care nu corespunde parametrilor cantitativi şi calitativi şi care, la punerea în funcţiune nu realiza parametrii înscrişi în anexa 3 pct. 3 paragraf C/c1 şi c2 din contract. Instanţa de apel a reţinut că nu numai la punerea în funcţiune, dar nici ulterior, după schimbarea unui filtru şi nici în prezent instalaţia de preparare a apei demineralizate nu realizează o conductivitatea proiectată. În plus, şi lipsa instalaţiei de cernere, fluidizare şi recirculare a pulberilor, cu care trebuia dotată cabina de vopsire conduce la o funcţionare neconformă a întregului sistem şi implicit la pierderi financiare. Totodată, capacitatea rezervorului de pulbere este subdimensionată. Cu ocazia efectuării expertizei tehnice s-a mai constatat că nu toate echipamentele, instalaţiile şi utilajele descrise în documentaţia tehnică sunt asamblate la sediul apelantei, că instalaţia, aşa cum a fost preluată de beneficiar prin procesul verbal de punere în funcţiune din 24 ianuarie 2004 funcţiona, însă nu conform parametrilor impuşi prin clauzele contractuale.
Pentru aceste motive, precum şi pentru faptul că lipseşte şi documentaţia tehnică, ce nu a fost predată de către furnizor beneficiarului, instanţa de apel a reţinut că intimata-reclamantă nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile contractule asumate, fapt ce a îndreptăţit refuzul la plată a unor facturi emise de intimata reclamantă.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a formulat recurs SC. Ea a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond menţinerea sentinţei nr. 796 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Slatina, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susţinut că Decizia instanţei de apel este netemeinică şi nelegală deoarece s-a reţinut în mod greşit că s-ar fi furnizat un alt tip de instalaţie decât cea prevăzută în contract şi că nu ar fi asigurat un senzor de nivel al pulberilor la recipientul de alimentare al pistoanelor, pentru ca instalaţia să funcţioneze în regim continuu. Recurenta susţine că tot în mod greşit s-a reţinut şi că apa demineralizată avea caracteristici care afectau calitatea producţiei şi că aceasta ar fi culpa recurentei deşi apelanta a modificat softwear-ul instalaţiei.
Recurenta consideră că nu este vorba despre excepţia de neexecutare a contractului şi de refuzul de plată a facturilor, atât timp cât facturile au fost acceptate şi chiar achitate parţial, ceea ce echivalează cu o recunoaştere a pretenţiilor. Recurenta consideră că apelanta îi datorează suma de 46.000 EURO, sumă restantă din ultimele două facturi acceptate.
Recurenta a mai arătat că din februarie 2004 nu a mai avut acces în incinta SC R. SRL Slatina, motiv pentru care nu a mai avut posibilitatea să monteze senzorul de pulberi la instalaţia de vopsire.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea sau greşita aplicare a legii se referă la situaţiile în care instanţa recurge la texte de lege aplicabile speţei dar pe care le încalcă, în litera sau în spiritul lor, sau le aplică greşit, în sensul că interpretarea pe care le-o dă este prea extinsă ori prea restrânsă ori cu totul eronată.
În cauza de faţă, nu rezultă că instanţa de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speţei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. De altfel, recurenta nici nu indică textele de lege ce ar putea să cadă sub incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci doar reiterează susţinerile din faţa instanţelor de fond şi de apel, criticile acesteia fiind, mai curând, unele de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
Analizând hotărârea atacată se constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii în raport de situaţia de fapt temeinic stabilită în baza probelor administrate în cauză şi, în special, a expertizei întocmită de expertul chimist la dosarul nr. 75/COM/2005 al Curţii de Apel Craiova, secţia comercială. Faptul că, din punct de vedere electric, linia este funcţională, conform expertizei întocmită de expertul din această specialitate, nu are nici o relevanţă, atât timp cât partea electrică este numai un element al ansamblului contractat şi care trebuie, în întregul lui, să respecte parametrii tehnici şi să răspundă scopului pentru care a fost achiziţionat. Este nerelevant că instalaţia funcţionează din punct de vedere electric, atâta vreme cât linia tehnologică de pregătire chimică a suprafeţelor de vopsire în câmp electrostatic cu vopsele de tip pulberi pentru profile de aluminiu şi din oţel nu produce ceea ce trebuie să producă, la parametrii contractuali, aşa cum constată expertul din domeniul chimie industrială.
Cât priveşte plata parţială şi nu integrală a facturilor, acest fapt face tocmai dovada că intimata a înţeles să uzeze de excepţia de neexecutare a contractului.
Rezultă deci că în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă excepţiei de neexecutare a contractului şi a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, în deplin acord cu probele administrate în cauză.
Văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la 7.000 RON cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, se va respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă SC E. UNGARIA împotriva deciziei nr. 227 din 11 iulie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în dosarul 75/COM/2005, ca nefondat şi va fi obligată recurenta la 7.000 RON cheltuieli de judecată către intimata – pârâtă SC R. SRL Slatina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. UNGARIA împotriva deciziei nr. 227 din 11 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 7.000 RON cheltuieli de judecată către intimata – pârâtă SC R. SRL SLATINA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică azi 20 septembrie 2006
| ← ICCJ. Decizia nr. 2535/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2421/2006. Comercial → |
|---|
