ICCJ. Decizia nr. 2730/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2730/2006
Dosar nou nr. 6808/1/2005
(dosar vechi nr. 1603/2005)
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 311/2005, contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti a formulat contestaţie la executarea silită pornită în cadrul dosarului de executare nr. 478/2004 al Biroului Executorului judecătoresc B.E., solicitând ca în contradictoriu cu intimaţii SC N. SRL, P.C.D., SC R. SA, S.Q. SRL şi SC T.D. SRL, să se dispună anularea proceselor – verbale prin care s-au eliberat şi distribuit sumele rezultate din executarea silită, precum şi anularea tuturor formelor de executare silită a debitorului SC N. SRL.
Motivând cererea, contestatoarea arată că a preluat o creanţă împotriva debitoarei de la C.N.A.S., conform OUG nr. 95/2003, creanţă ce reprezintă obligaţii ale debitoarei la fondul unic de asigurări sociale de sănătate şi că a pornit procedura de executare silită pentru recuperarea acesteia.
Mai arată că, prin OUG nr. 51/1998 s-a stabilit un regim special, derogator de la dreptul comun şi că, creanţa sa este prioritară oricărei alte creanţe ori executări pornite de alte persoane fizice sau juridice.
Prin sentinţa nr. 38 din 4 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei şi s-a declinat soluţionarea acesteia, în favoarea Judecătoriei Moineşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în cauză creanţele ce fac obiectul executării nu reprezintă creanţe neperformante în sensul obligaţiei consacrate prin art. 3 lit. b) din OUG nr. 51/1998 modificată prin OUG nr. 23/2004, ci reprezintă creanţe fiscale, contribuţii la fondul asigurărilor de sănătate.
Instanţa de fond a mai considerat că regulile speciale privind soluţionarea litigiilor conform OUG nr. 51/1998 se referă numai la creanţele neperformante, iar tuturor celorlalte creanţe şi active enumerate în art. 2 le sunt aplicabile regulile din dreptul comun.
De asemenea, raportat la obiectul cauzei, contestarea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc, în cadrul procedurii prevăzută de partea V-a C. proc. civ., soluţionarea contestaţiei la executare se soluţionează conform regulilor de drept comun, fiind aplicabile dispoziţiile art. 400 C. proc. civ.
Cum executarea silită se realizează în circumscripţia Judecătoriei Moineşti, în raport de dispoziţiile art. 373 alin. C. proc. civ., s-a considerat că soluţionarea contestaţiei la executare aparţine Judecătoriei Moineşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, recurenta arată că, prin art. 13 pct. 3 din OUG nr. 23/2004 s-a modificat art. 2 din OUG nr. 51/1998 în sensul că sintagma „active bancare" s-a schimbat în cea de „active ale statului", iar potrivit alin. (2) lit. d), printre activele statului supuse valorificării, în condiţiile ordonanţei menţionate, figurează şi creanţele fiscale preluate în temeiul unor acte normative.
De asemenea, dispoziţiile art. 45 din acelaşi act normativ, reglementează competenţa de soluţionare a litigiilor în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică internă a statului, în sensul că, cererile de orice natură ce privesc drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului, dispoziţii care au fost aplicate greşit de instanţa fondului.
Cu privire la regimul juridic al creanţelor bugetare preluate de la C.N.A.S., prin OUG nr. 95/2003 care reglementează cesiunea creanţelor bugetare restante şi pentru care creditorul deţine titluri de creanţă sau titluri executorii legal constituite, către A.V.A.S., în art. 1 se prevede că preluarea se face în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/1998 cu modificările ulterioare.
Recurenta consideră că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a textelor de lege menţionate anterior.
Analizând Decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 2 din OUG nr. 51/1998 astfel cum a fost modificat prin art. 13 pct. 3 din OUG nr. 23/2004, aprobată prin Legea nr. 360/2004 sintagma „active bancare" s-a modificat în aceea de „active ale statului".
Astfel, conform prevederilor articolului menţionat, activele statului supuse valorificării potrivit ordonanţei de urgenţă cuprind şi creanţele fiscale preluate în temeiul unor acte normative.
Creanţa ce face obiectul executării silite în cauza de faţă a fost preluată de la A.V.A.S. Bucureşti de la C.N.A.S. în baza OUG nr. 95/2003.
Conform art. 1 din OUG nr. 95/2003, acest act normativ reglementează cesiunea creanţelor bugetare restante, existente în evidenţele contabile ale C.N.A.S. la 30 iunie 2003, pentru care creditorul deţine titluri de creanţă sau titluri executorii legal constituite, către A.V.A.S. în vederea recuperării acestora, în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/1998 cu modificările ulterioare.
Coroborând prevederile menţionate cu cele ale art. 45 din OUG nr. 51/1998, în sensul cărora, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât cele definite la art. 38, sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul său, după caz, domiciliul pârâtului, rezultă că sunt de competenţa Curţilor de apel cererile de orice natură în legătură cu acţiunile bancare preluate de A.V.A.S., fie că acestea se referă la drepturi şi obligaţii rezultate din creanţe ce au fost cesionate, fie că se referă la proceduri de executare a activelor preluate sau de constatare a legalităţii actelor de executare.
În consecinţă, Înalta Curte urmează a primi ca fondate criticile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., şi a constatat că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală motiv pentru care va admite recursul şi în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa sentinţa şi va trimite cauza pentru a fi soluţionată pe fond instanţei competente, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti împotriva Sentinţei Civile nr. 38 din 4 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza pentru judecare pe fond la instanţa competentă, Curtea de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2746/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3734/2006. Comercial → |
|---|
