ICCJ. Decizia nr. 3744/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3744/2006
Dosar nr. 9284/2/2005
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 iunie 2003, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 108876/2003, reclamanta A.D.S. a chemat în judecată pe pârâta A.A.A.P.C., solicitând instanţei, să dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 3.190.635.615 lei (2.277.052.471 lei reprezentând redevenţă neachitată la scadenţă, 689.832.577 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi 223.750.597 lei TVA) şi plata penalităţilor până la stingerea debitului şi să constate rezilierea contractului de concesiune încheiat de părţi cu nr. 98/22 decembrie 2000, conform pactului comisoriu de gradul III inclus în contract.
În fapt, reclamanta A.D.S. a arătat că la 22 decembrie 2000 între părţi s-a încheiat contractul de concesiune cu nr. 98, pentru exploatarea suprafeţei de 952 ha teren din care: 15,94 ha arabil; 150,9 ha păşuni; 7,36 ha livezi, 779,17 vii şi 107,77 teren neagricol, urmând ca A.D.S. să primească de la concesionara pârâtă o redevenţă echivalentă contravalorii cantităţii de 450 kg grâu STAS/ha. Se arată că, în conformitate cu contractul nr. 98/2000, scadenţa redevenţei este trimestrială pentru tranşe procentuale, valoarea rămasă a redevenţei fiind stabilită după cotaţia grâului la bursa din Londra; întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală, conform art. 5.5 din contract, partea care şi-a executat obligaţia este de drept a cere rezilierea contractului, solicitând prin activarea pactului comisoriu de gradul III, constatarea desfiinţării contractului.
Astfel, pârâta este restantă la plata redevenţelor pentru anii 2000-2003, penalităţi pentru neplata datoriei la scandenţă şi TVA.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969, 1066 C. civ., Legea nr. 268/2001, HG nr. 626/2001.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii cu motivarea că suma pretinsă de reclamantă nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, arătând că nu se poate determina cuantumul redevenţei, iar modul în care A.D.S. înţelege să prezinte calculul datoriei reprezintă o modalitate abuzivă de modificare unilaterală a contractului. S-a mai arătat că suprafaţa concedată s-a diminuat faţă de suprafaţa prevăzută în contract prin retrocedări de terenuri în baza Legii nr. 1/2000, astfel că se impunea recalcularea redevenţei.
În şedinţa publică din 26 noiembrie 2003, în raport cu dispoziţiile art. 164 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de conexitate a cererii ce formează obiectul dosarului nr. 12798/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cerere prin care Asociaţia Agricolă A., în calitate de reclamantă a solicitat instanţei să constate că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 5.5 din contractul de concesiune pentru a opera rezilierea contractului, să oblige pârâta A.D.S. la încheierea unui act adiţional la contract în sensul diminuării suprafeţei atribuite în regim de concesiune la 875,68 ha şi să stabilească modalitatea de determinare a redevenţei datorate de reclamantă pârâtei A.D.S., prin înlocuirea modului de calcul stabilit în art. 4.1 alin. (2) din contract, cu criterii concrete de determinare a redevenţei.
Prin cererea conexă formulată de Asociaţia Agricolă A. la 17 iulie 2003 în contradictoriu cu A.D.S., aceasta a motivat că, sesizând că A.D.S. solicită plata redevenţei după cotaţia grâului la bursa din Londra, a solicitat concedentului negocierea unei alte modalităţi de plată a preţului. De asemenea, s-a arătat că suprafaţa concedată a fost diminuată de la 952 ha la 875,68 ha, solicitând A.D.S., încheierea unor acte adiţionale, cereri la care A.D.S. nu a răspuns, deşi în numeroasele adrese înaintate de reclamantă se invedera că b.r.m. tranzacţionează grâu. A.D.S. a avut o atitudinea duplicitară în şedinţele de conciliere cu Asociaţia, invederând prin adresa nr. 91153 din 7 aprilie 2003 că urmează a se încheia un act adiţional la contract, pentru ca la numai două zile A.D.S. să anunţe Asociaţiei rezilierea contractului nr. 98/2000. Astfel, Asociaţia apreciază că nu poate fi considerată în culpă în neplata redevenţelor, de vreme ce acestea nu erau creanţe lichide, certe şi exigibile şi erau percepute pentru o suprafaţă mai mare decât cea exploatată în realitate.
În dosarul nr. 12798/2003 A.D.S. a formulat, anterior conexării, întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, cu motivarea că actul nr. 98/2000 reprezintă voinţa părţilor şi are forţă obligatorie pentru aceasta, interpretarea clauzelor făcându-se după regulile art. 969 şi art. 982 C. civ., iar pentru neplata redevenţei la scadenţă Asociaţia Agricolă A. creează un dezechilibru contractual, fiind în culpă, astfel încât sunt deplin aplicabile dispoziţiile art. 5.5 din contract, cuprinzând pactul comisoriu de grad III.
În şedinţa publică din 7 ianuarie 2004 reclamanta a formulat precizări la cererea introductivă în sensul cuantificării penalităţilor la suma de 689.832.577 lei, ataşând un calcul al acestora. La termenul de judecată din 7 ianuarie 2004 pârâta a invocat în cauză excepţia prematurităţii, soluţionată de tribunal la 28 ianuarie 2004, în sensul respingerii. Cu privire la capetele 1 şi 2 ale cererii conexe, instanţa a pus în discuţie inadmisibilitatea cererii, pe cale de excepţie, admiţând-o în şedinţa publică din 28 ianuarie 2004, pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă. Prin serviciul registratură, la 3 martie 2004, pârâta-reclamantă a formulat cerere de renunţare la capătul 4 al cererii conexe, având ca obiect stabilirea modalităţii de determinare a contravalorii redevenţei prin înlocuirea modului de calcul stabilit în art. 4.1, alin. (2) din contractul nr. 98/2000, încheiat de părţi.
În şedinţa publică din 22 septembrie 2004 reclamanta a formulat la dosar precizări, în raport de dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., cuantificând pretenţia la 4.214.531.153 lei.
După respingerea ca inadmisibile a capetelor de cerere din acţiunea conexă, având ca obiect constatarea neincidenţei dispoziţiilor art. 5.5 din contractul de concesiune nr. 98/2000 (cu privire la rezilierea contractului) şi constatarea inopozabilităţii rezilierii prin notificarea adresată de A.D.S. cu nr. 21774 din 9 aprilie 2004 şi după ce a luat act că pârâta reclamantă a renunţat la soluţionarea capătului de cerere conexă, privind stabilirea modalităţii de determinare a contravalorii redevenţei, Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a rămas investită cu cererea principală precizată de reclamanta A.D.S., în contradictoriu cu pârâta A.A.A., având ca obiect pretenţii în cuantum de 4.219.531.153 lei reprezentând redevenţe datorate şi neachitate de pârâtă pentru anii 2000-2003 şi penalităţi calculate până la 18 iunie 2004, cu obligarea Asociaţiei la plata penalităţilor până la stingerea debitului şi constatarea rezilierii contractului de concesiune în conformitate cu pactul comisoriu de gradul III inclus în contractul părţilor şi cu cererea conexă având ca obiect obligarea A.D.S. la încheierea unui act adiţional pentru o suprafaţă diminuată de teren şi recalcularea redevenţei.
Prin sentinţa comercială nr. 802 din 16 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 10887/2003, au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere 1 şi 2 din cererea conexă formulată de pârâta reclamantă, având ca obiect constatarea inoperării pactului comisoriu prevăzut de art. 5.5 din contractul de concesiune nr. 98 din 22 decembrie 2000 şi inopozabilitatea notificării rezilierii contractului; s-a luat act în temeiul art. 246 C. proc. civ., că pârâta reclamantă a renunţat la soluţionarea capătului 4 din cererea conexă, având ca obiect stabilirea judiciară a modalităţii de determinare a redevenţei; a fost respinsă, ca nefondată, cererea principală promovată de reclamanta pârâtă, având ca obiect pretenţii băneşti (redevenţe şi penalităţi) şi constatarea rezilierii contractului de concesiune nr. 98/22 decembrie 2000, aşa cum a fost precizată; a fost respinsă ca nefondată, excepţia lipsei de obiect a capătului 3 din cererea conexă, având ca obiect obligarea reclamantei pârâte la încheierea unui act adiţional, excepţia invocată de reclamanta pârâtă; a fost admisă cererea conexă formulată de pârâta reclamantă; a fost obligată reclamanta pârâtă să încheie cu pârâta-reclamantă un act adiţional la contractul de concesiune nr. 98 din 22 decembrie 2000 pentru diminuarea cuantumului redevenţei proporţional cu diminuarea suprafeţei concesionate; a fost respinsă, ca nefondată cererea reclamantei pârâte de obligare a pârâtei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, pe de o parte faptul că din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat neplata redevenţei, aspect necontestat de pârâtă, dar, pe de altă parte, întrucât suprafaţa efectiv concesionată nu corespunde cotei prevăzute în contract (952 ha), fiind diminuată la 875,68 ha datorită retrocedărilor efectuate în baza Legii nr. 1/2000, redevenţa calculată de A.D.S. nu poate fi raportată la suprafaţa din contract.
În ce priveşte capătul de cerere având ca obiect rezilierea contractului prin incidenţa dispoziţiilor art. 5.5 din contract, instanţa a apreciat că beneficiul invocării pactului comisoriu de grad III de către reclamantă este incident în măsura în care A.D.S. şi-a executat sau se declară gata să execute contractul. Din probele dosarului instanţa a reţinut că A.D.S. a încălcat prin propria culpă disciplina contractului, refuzând sistematic solicitările pârâtei pentru soluţionarea problemei şi a avut atitudini duplicitare, mai întâi arătându-şi disponibilitatea renegocierii şi modificării obiectului contractului, ulterior, revenind şi notificând rezilierea.
Cu privire la cererea conexă, instanţa a respins excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere privind obligarea A.D.S. la încheierea unui act adiţional pentru modificarea obiectului contractului nr. 98/2000 invocată de A.D.S., iar pe fondul cauzei a dispus obligarea reclamantei pârâte la încheierea actului adiţional la contract, pentru diminuarea cuantumului redevenţei, proporţional cu diminuarea suprafeţei concesionate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, A.D.S., înregistrat pe rolul secţiei a V-a comercială sub nr. 1076/2005, motivul invocat fiind acela că sentinţa atacată este nefondată, întrucât instanţa a reţinut în mod greşit reaua credinţă a apelantei în încălcarea disciplinei contractuale, câtă vreme, intimata este cea care nu a achitat redevenţa datorată şi penalităţile de întârziere aferente, deşi a primit numeroase oferte din partea A.D.S. Mai precizează apelanta că justificat a pus în aplicare clauza prevăzută la art. 5.5 din contractul încheiat cu intimata şi a notificat rezilierea contractului, astfel încât solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii şi obligarea intimatei la plata sumei de 2.656.856.998 lei, reprezentând redevenţa neachitată pentru exploatarea suprafeţei de 875,68 ha, ce s-a aflat în administrarea SC V. SA AEGYSSUS, jud. Tulcea, penalităţile aferente în sumă de 1.338.923.527 lei şi 223.750.597 lei contravaloare TVA, precum şi constatarea rezilierii contractului de concesiune nr. 98/22 decembrie 2000.
Prin Decizia nr. 791 din 2 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta A.D.S. solicitând admiterea lui şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Instanţa, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului prin prisma prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi, după ce a pus-o în discuţia părţilor, a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate şi a cerinţelor impuse prin art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte găseşte întemeiată excepţia invocată şi, drept urmare, va constata nul acest recurs, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor legale sus evocate, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului, iar în cazul în care nu a fost motivat, cu excepţia situaţiilor când se invocă motive de ordine publică, sancţiunea este nulitatea.
Prin motivarea recursului trebuie să se înţeleagă expunerea criticilor de nelegalitate aduse hotărârii atacate şi a argumentelor care susţin aceste critici, care să se încadreze în motivele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi casată sau modificată.
Analizând recursul declarat de reclamantă se constată că deşi sunt invocate prevederile art. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu se indică în ce constă eventuala lipsă de temei legal sau în ce constă încălcarea sau aplicarea greşită a legii, respectiv care texte legale au fost încălcate sau aplicate greşit.
De fapt, reclamanta-recurentă reia motivele de apel şi aduce critici deciziei atacate doar prin raportare la netemeinicia acestei hotărâri, critici care se constituie într-o succesiune de fapte şi afirmaţii nestructurate juridic potrivit cerinţelor unei căi de atac extraordinare cum este recursul. Aceste critici vizează în principal stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probelor de către instanţa de apel şi cea de fond: calculul debitelor pârâtei raportat la suprafaţa reală aflată în administrarea pârâtei, îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamantă, aprecierea raportului de expertiză întocmit de expertul G.M., refuzul pârâtei de a da curs invitaţiei reclamantei pentru încheierea unui act adiţional, dând dovadă de rea-credinţă şi deci de a stabili o altă modalitate de plată a redevenţei.
Prin urmare, constatând că dezvoltarea motivelor de recurs aşa cum a fost făcută de recurentă nu permite analizarea hotărârii atacate, prin aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în cadrul nici unui motiv de casare sau modificare din cele prevăzute limitativ prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea legală şi va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 791 din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3746/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2395/2006. Comercial → |
|---|
