ICCJ. Decizia nr. 252/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.252/2006
Dosar nou nr. 5335/1/2005
Dosar vechi nr. 1231/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.T.C.T., SC A.I. SA şi SC H. SA, ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună anularea hotărârilor A.G.E.A. şi A.G.O.A. din 26 februarie 2001 şi suspendarea acestora până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa nr. 1725 din 22 septembrie 2004 a admis excepţiile tardivităţii formulării acţiunii şi a autorităţii de lucru judecat ridicate de pârâte şi a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a luat în examinare în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., excepţiile de procedură precum şi excepţiile de fond care au fost ridicate de pârâte şi a constatat că la data de 26 februarie 2001, la SC H. SA a avut loc adunarea generală ordinară a acţionarilor cât şi adunarea generală ordinară a acţionarilor cât şi adunarea generală extraordinară a aceloraşi acţionari şi că cele două hotărâri care au fost luate în acea zi au mai făcut obiectul unui litigiu care s-a soluţionat de Tribunalul Caraş Severin prin sentinţa nr. 1316 din 5 noiembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 1031/2001. Litigiul respectiv a mai reţinut prima instanţă, avea acelaşi obiect, anularea hotărârilor ordinare şi extraordinare din 26 februarie 2001, aceleaşi părţi şi aceeaşi cauză aşa încât s-a constatat, în conformitate cu art. 1201 C. proc. civ., existenţa autorităţii de lucru judecat.
Sub aspectul părţilor implicate în procesul de faţă instanţa de fond a reţinut că reclamantul a chemat doi acţionari ai SC H. SA, iar calitatea lor procesuală poate fi discutată numai sub aspectul opozabilităţii. Această concluzie a instanţei s-a bazat pe economia art. 131 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 31/1990 republicată, din dispoziţiile cărora se conturează calitatea procesuală a societăţii comerciale ale cărei hotărâri se atacă. Asupra tardivităţii formulării acţiunii, excepţie invocată de pârâte, tribunalul a reţinut că în raport de prevederile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, acţiunea introdusă la 3 septembrie 2003 este tardivă.
Sentinţa a fost apelată de reclamantul L.I. care a formulat critici în legătură cu admiterea excepţiei tardivităţii introducerii cererii prin care a solicitat anularea hotărârii adunării generale ordinare şi extraordinare din 26 februarie 2001. Acesta a invocat în sprijinul susţinerilor sale prevederile art. 131 alin. (21) din Legea nr. 31/1990, prin care se stipulează că atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil.
Curtea de apel a luat în examinare în prealabil un motiv de nulitate pe care l-a încadrat în prevederile art. 105 C. proc. civ. şi a reţinut că tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 132 pct. 9 din Legea nr. 31/1990, prin care se dispune că cererea în anularea hotărârii A.G.A. se judecă în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică. Ca urmare, în conformitate cu art. 297 alin. (2) C. proc. civ. sentinţa tribunalului a fost anulată şi s-a procedat la rejudecarea fondului.
În rejudecare, Curtea a reţinut că apelantul reclamant a invocat încălcarea unor dispoziţii imperative ale legii, respectiv motive de nulitate absolută şi că potrivit art. 2 din decretul nr. 167/1958 acţiunea prin care se cere nulitatea actului încheiat cu încălcarea legii este imprescriptibilă.
S-a mai stabilit că este întemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale invocată de M.T.C.T. şi în consecinţă, a respins acţiunea faţă de această pârâtă.
În fine, instanţa de apel a luat în examinare şi excepţia autorităţii lucrului judecat stabilind că sunt aplicabile prevederile art. 1201 C. proc. civ., sub toate cele trei condiţii întrucât un alt litigiu soluţionat irevocabil a avut acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi cu precizarea că într-o astfel de acţiune prin care se cere anularea hotărârilor A.G.A. calitatea de pârât o are societatea comercială a cărei hotărâre urmează să se anuleze.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs, reclamantul L.I., prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., fără să le argumenteze în fapt şi în drept în conformitate cu art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a considerat că instanţa de judecată a interpretat greşit actul dedus judecăţii schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi pe cale de consecinţă a considerat că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii. Autorul recursului a considerat că instanţa a ignorat dispozitivul deciziei civile nr. 1340 din 12 iulie 2000, prin care au fost validate hotărârile A.G.A. din 12 ianuarie 2000, care a devenit definitivă şi irevocabilă. Această hotărâre, a mai susţinut recurentul, trebuia să fie pusă în executare şi nu ignorată. A mai arătat că urmare unei hotărâri A.G.A. din 17 martie 2000, dată de un consiliu de administraţie revocat, s-a contribuit la privatizarea frauduloasă a SC H. SA de către forţe politice influente care au adus astfel atingere drepturilor acţionarilor.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi în fond admiterea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Potrivit titlului V intitulat „Căile extraordinare de atac", recursul în actuala reglementare este o cale extraordinară de atac prin care se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1-9) C. proc. civ.
Din expunerea motivelor de recurs rezultă că au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., fără ca recurentul să invoce dispoziţiile legale şi argumentele care să fundamenteze criticile pe care le-a formulat. Recurentul a expus o situaţie de fapt prin care îşi exprimă nemulţumirea în raport de soluţiile pronunţate, fără să arate normele de drept greşit aplicate.
Prin art. 304 alin. (8) C. proc. civ., se admite că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura sau înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Acest motiv de recurs vizează netemeinicia hotărârii dar nu orice netemeinicie, ci numai situaţia în care, deşi rezultă fără dubii natura juridică a actului dedus judecăţii, ori înţelesul acestuia, instanţa de apel a reţinut un alt act juridic sau un alt conţinut. Susţinerile recurentului în legătură cu hotărârile A.G.A. anterioare celor din 26 februarie 2001 nu fac obiectul litigiului. După cum se poate vedea din petitul acţiunii, reclamantul a solicitat anularea hotărârilor A.G.E.A. şi A.G.O.A. din 26 februarie 2001 şi suspendarea acestora până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii. Nici referirea la o hotărâre irevocabilă pronunţată în iulie 2000 nu este de natură să ducă la vreo concluzie în legătură cu motivul de nelegalitate pe care a înţeles să-l invoce recurentul.
Al doilea motiv invocat (art. 304 pct. 9), se referă la situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Nici această critică nu a fost argumentată, referirea la o hotărâre a tribunalului de care nu s-a ţinut seama fiind străină speţei de faţă care, în adevăr, a fost soluţionată prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Din acest punct de vedere, instanţa a constatat în conformitate cu art. 1201 C. civ. existenţa triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi, toate raportate la hotărârile din 26 februarie 2001, a căror legalitate se discută şi în acest litigiu stabilindu-se corect că acestea au format obiectul dosarului nr. 1031/2001.
În consecinţă şi această critică este nefondată întrucât aşa cum s-a mai arătat nu s-a indicat care normă a fost încălcată atunci când a fost soluţionat litigiul pe fond.
Aşa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L.I., împotriva deciziei nr. 13 din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ.
Obligă recurentul la plata sumei de 740 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC A.I. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 253/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 250/2006. Comercial → |
|---|
