ICCJ. Decizia nr. 251/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.251/2006
Dosar nr. 233/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa civilă nr. 4219 din 19 aprilie 2004 Judecătoria Constanţa, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea formulată de reclamanta C.C.M.C. SA Constanţa, împotriva pârâtului C.C.C.I. Constanţa.
A fost admisă cererea de chemare în judecată şi cererea de chemare în garanţie a C.L.C. şi M.C. prin P.
A fost obligat pârâtul C.C.C.I. Constanţa la plata sumei de 843.654.492 lei contra-valoare lucrări de investiţii efectuate de reclamantă şi au fost obligate chematele în garanţie la plata către pârâtă a sumei cuvenite reclamantei.
S-a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Legea nr. 215/2001, primarul este ordonator principal de credite astfel că sumele pentru achitarea facturilor ar fi trebuit virate de la bugetul local, cu aprobarea P. şi prin urmare lucrările realizate în baza contractului nu au fost achitate din culpa C.L.C. şi P.
Excepţia prescripţiei a fost respinsă considerându-se că dreptul la acţiune s-a născut la data îndeplinirii procedurii prealabile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel chemaţii în garanţie iar Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 334 din 18 noiembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul.
S-a apreciat că dreptul la acţiune se naşte la data când a devenit exigibilă suma datorată de pârât dar prescripţia nu este îndeplinită întrucât termenul a fost întrerupt prin recunoaşterea de către pârât conform art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958.
Pe fond s-a reţinut că lucrările se încadrează în cele de investiţii, reclamanta a executat lucrările dar pârâtul nu a plătit ca urmare a nealocării de către chematele în garanţie a sumelor necesare pentru finalizarea investiţiei aşa încât corect a fost antrenată răspunderea acestora.
Decizia a fost atacată cu recurs de către chematele în garanţie invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că, în mod greşit s-a soluţionat excepţia prescripţiei deoarece dreptul la acţiune curge de la data scadenţei, iar data concilierii este irelevantă ca moment de început al prescripţiei.
Şi excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea cerinţelor art. 7201 C. proc. civ. este invocată de recurentă.
Pe fond, se susţine că sumele din litigiu exced bugetului angajat iar pârâta spera să fie rectificat bugetul.
Se mai arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 9, 10 şi 21 din contract angajându-se lucrări suplimentare.
Recursul chemaţilor în garanţie este nul pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 3021 lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii semnătura celui care declară recurs.
Recursul chemaţilor în garanţie este semnat de avocatul care nu a depus şi un mandat de reprezentare la dosar.
La termenul de 18 mai 2005 s-a dispus complinirea cerinţei prevăzute de art. 3021 lit. d) C. proc. civ., chemaţii în garanţie fiind citaţi cu această menţiune.
S-a reiterat pe citaţiile pentru termenele din 12 octombrie 2005 şi 25 ianuarie 2006 obligaţia semnării recursului însă recurenţii nu s-au conformat astfel încât urmează a se aplica sancţiunea declarării nul a recursului acestora, observând şi dispoziţiile art. 1331 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declară nul recursul declarat de C.L.C. şi M.C., împotriva deciziei nr. 334/ Com din 18 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 384/2006. Comercial → |
|---|
