ICCJ. Decizia nr. 2452/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2452/2006
Dosar nr. 30117/1/2005
Şedinţa publică din 30 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. l-a chemat în judecată pe B.G. şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligat la efectuarea investiţiei în cuantum de 200.000.000 lei sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, cu motivarea că obligaţia asumată prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni stipulată prin clauza nr. 7 pct. 7 alin. (2) nu a fost respectată.
În susţinerea acţiunii au fost invocate prevederile art. 969, 970, 1073 C. civ., Legea nr. 506/2002, OG nr. 40/2003 şi HG nr. 489/2003.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa nr. 85/2005, după examinarea probelor dosarului în raport de actele normative invocate, a reţinut că prin anexa 4 la contractul de vânzare-cumpărare s-a stabilit că protecţia mediului trebuia să aibă în vedere reducerea noxelor proprii din atmosferă degajate cu sistemele de încălzire, redarea în circuit a apelor rezultate dinprocesele tehnologice, reciclarea deşeurilor rezultate din activitatea comercială, toate aceste investiţii fiind stabilite la o valoare de 200.000.000 lei.
A mai reţinut instanţa de fond că au fost achiziţionate din import agregate frigorifice în valoare de 418.680.000 lei pe care reclamanta nu le-a considerat că fac parte din programul de investiţii. Faţă de această situaţie, pârâtul a depus în numerar suma de 216.300.000 lei conform chitanţelor şi evidenţelor din registrul de casă al societăţii, plăţi confirmate de comisia de cenzori.
Prima instanţă a avut în vedere şi adresa nr. 2261/2005 emisă de Agenţia Protecţiei Mediului Mehedinţi, Ordinul nr. 876/2004 al Ministerului Mediului din care rezultă că activităţile desfăşurate de SC G.T. SA ORŞOVA nu se mai autorizează din punctul de vedere al protecţiei mediului. De asemenea, pentru concluzia că solicitarea reclamantei este nefondată instanţa de fond a avut în vedere bilanţul de mediu la nivel zero emis pentru procesul de privatizare precum şi neidentificarea unor activităţi cu impact de mediu.
Sentinţa nr. 85/ C din 27 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care prin Decizia nr. 269 pronunţată la data de 3 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Din analiza criticilor aduse sentinţei, Curtea a reţinut că probele dosarului au dus la concluzia că în activitatea concretă a societăţii nu sunt obiective cu impact în mediu fapt confirmat şi de A.P.M. Mehedinţi la care se adaugă bilanţul de mediu la nivel zero pentru procesul de privatizare, chitanţele şi procesul verbal întocmit de comisia de cenzori, prin care se atestă că s-a depus în numerar suma de 216.300.000 lei în contul obligaţiei din contract.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs, reclamanta A.V.A.S., prin care a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susţinut că s-au încălcat prevederile OG nr. 25/2002 şi ale HG nr. 489/2003 întrucât proba investiţiilor nu a fost făcută conform cerinţelor acestor acte normative. Lipsa certificatului care să ateste realizarea investiţiilor şi a documentelor însoţitoare o îndreptăţesc să solicite în temeiul art. 969 şi 970 C. civ. obligarea intimatului la executarea investiţiilor cu plata daunelor cominatorii.
Intimatul, prin întâmpinare, a susţinut că investiţiile au fost executate, în cursul anului 2000 – 2001, prin achiziţionarea de agregate frigorifice fără gaz de răcire, dar pentru că acestea nu au fost recunoscute de vânzător a depus în lichidităţi valoarea investiţiilor de mediu la care s-a obligat. Prin urmare consideră nedreaptă o soluţie prin care ar fi obligat pentru a treia oară la realizarea investiţiei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 alin. (9) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Din perspectiva motivului de nelegalitate citat, se constată că recurenta nu a criticat soluţia instanţei de apel cu referire la dispoziţiile legale încălcate ci a înţeles să invoce peste ceea ce s-a reţinut de instanţa de apel, nesocotirea prevederilor Ordonanţei nr. 25/2002, pentru un contract în care obligaţia de realizare a investiţiei de mediu era anterioară intrării sale în vigoare. Prin urmare, nu se poate cere îndeplinirea unor condiţii formale în legătură cu proba investiţiilor de mediu decât în condiţiile şi cerinţele existente la încheierea contractului.
Al doilea motiv care ar viza nelegalitatea în opinia recurentei este încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ., motivat de faptul că o clauză a contractului nu a fost realizată deşi aceasta constituia obligaţie asumată de cumpărătoare.
Nici din acest punct de vedere critica nu poate fi reţinută întrucât prin convenţie nu s-a stabilitîn concret, conform unui plan de investiţii, care este procedura de urmat pentru realizarea acestuia. În lipsa unor clauze, însuşite de părţi, cu privire la proba realizării investiţiilor instanţele, de fond şi apel, au examinat dovezile prezentate de intimate, aşa încât afirmaţia privind încălcarea art. 969 C. civ., nu poate fi reţinută.
Şi dacă s-ar admite că la data introducerii acţiunii erau aplicabile dispoziţiile ordonanţei, condiţia prezentării unui certificat constatator al investiţiei la care se referă recurenta, presupune confirmarea eliberată de autoritatea de mediu privind respectarea de societate a prevederilor legale referitoare la protecţia mediului ori din adresa emisă de A.M.M. rezultă că autorizaţiile de mediu pe care le deţine societatea nu au fost emise cu program de investiţii. Mai mult, pentru procesul de privatizare bilanţul de mediu confirmă nivelul zero.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 11 alin. (1) din ordonanţa invocată de recurentă, investiţia se consideră realizată în cazul în care cumpărătorul prezintă un certificat emis de cenzorii societăţii, dacă prin contract nu se prevede altfel. Din acest punct de vedere procesul verbal al cenzorilor certifică realizarea investiţiei, probă care nu a fost înlăturată de recurentă prin trimiterea la o prevedere contractuală care să dispună contrariul.
În plus, nu rezultă din conţinutul articolelor citate de recurentă că în lipsa unui plan concret pentru investiţiile de mediu autorizat, valoarea asumată a investiţiei nu poate fi acoperită în numerar.
Contestarea probelor care vizează realizarea investiţiei nu impune o analiză în această cale de atac întrucât criticile vizează aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate. Or, din actele aflate la dosarul de fond, reanalizate în apel, rezultă că a fost prezentat bilanţul de mediu „nivel zero" pentru procesul de privatizare atestat de autoritatea de mediu iar prin nota de constatare a D.G.F.P.C.F.S. Mehedinţi întocmită în urma controlului privind respectarea obligaţiilor din contractul de privatizare nr. 227/1998, se confirmă realizarea clauzei 7.7 din contract, astfel că buna credinţă în realizarea valorică a investiţiilor nu poate fi pusă la îndoială.
Mai trebuie reţinut că pe lângă achiziţiile de agregate frigorifice performante, comisia de cenzori a atestat că în contul aceloraşi investiţii au fost depuse sume de bani care se regăsesc în balanţa analitică a societăţii pe anii 2000, 2001 şi 2004. Aşadar, faţă de autorizaţia de mediu şi comunicarea A.P.M. care confirmă şi împrejurarea că activităţile pe care le desfăşoară societatea nu se autorizează din punct de vedere al protecţiei mediului şi de sumele depuse în numerar pentru reabilitarea societăţii, soluţiile pronunţate sunt legale şi temeinice.
Aşa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 269 din 3 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2456/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2436/2006. Comercial → |
|---|
