ICCJ. Decizia nr. 2456/2006. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2456/2006
Dosar nr. 3719/1/2006
Şedinţa publică din 30 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 ianuarie 2005 reclamanta SC L.G.C. SRL cu sediul în Piteşti a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor SC S.P. SRL şi C.I. să înceteze actele de concurenţă neloială faţă de aceasta, să plătească 500.000.000 lei reprezentând prejudiciu material şi de imagine suferit şi să-i restituie baza de date a clienţilor săi ce a stat la baza acţiunilor concurenţei neloiale.
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa nr. 409 /C din 31 mai 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâtul C.I. a fost prepusul comercial al reclamantei în baza contractului de mandat nr. 362 din 15 februarie 2003 care a încetat la 8 aprilie 2004, contract în care nu este cuprinsă o clauză penală care să prevadă care sunt sancţiunile materiale pe care acesta le va suporta în situaţia nerespectării clauzelor de confidenţialitate.
Această clauză trebuie să fie formulată în termeni precişi, iar reglementarea ei generică duce la normele de drept comun, respectiv prevederile Legii nr. 11/1991 sau cele ale art. 998 – art. 999 C. civ.
S-a apreciat că numai faptul că în cursul anului 2004 un număr de 35 de asiguraţi au ieşit din portofoliul reclamantei şi au trecut în cel al pârâtei, nu face dovada existenţei unei practici neloiale a societăţii pârâte, în sensul dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Legea nr. 11/1991.
Instanţa a stabilit că drepturile referitoare la clientelă nu conferă titularului puterea de a dispune de ele şi nici un agent economic nu poate obliga o persoană fizică sau juridică să menţină pe viitor relaţii constante cu un anumit comerciant. Că nu poate fi angajată răspunderea pentru săvârşirea faptelor de concurenţă neloială cât timp nu s-a dovedit o acaparare agresivă a clientului.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 129 din 12 octombrie 2005, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să înceteze actele de concurenţă neloială faţă de reclamantă, să plătească în solidar acesteia suma de 48.794.162 lei (4.879,4 RON) cu titlu de prejudiciu material şi suma de 500 RON prejudiciu moral, să restituie acesteia baza de date a celor 35 clienţi preluate, precum şi plata sumei de 3.500,50 RON cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
S-a reţinut în considerentele deciziei că, în mod greşit instanţa de fond a schimbat temeiul legal al acţiunii şi l-a transferat din domeniul actelor concurenţiale neloiale reglementate de Legea nr. 11/1991 în cel al răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 – art. 999 C. civ. şi a analizat răspunderea pârâţilor sub acest aspect.
Fapta intimatului pârât C.I. care în virtutea funcţiei sale de mandatar deţinută la societatea reclamantă până la data de 14 aprilie 2004 când a solicitat încetarea contractului de mandat şi având acces la baza de date, de a transfera un număr de 35 de clienţi la societatea nou înfiinţată SC S.P.C. SRL al cărei unic asociat şi administrator este, constituie fapta de concurenţă neloială în sensul dispoziţiilor art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991.
Pentru transferul acestor clienţi pârâţii au încasat în anul 2004 un comision în sumă de 48.794.162 lei vechi din primele aferente poliţelor de asigurare, sumă ce constituie prejudiciul suferit de reclamantă, conform expertizei contabile efectuate în cauză.
Instanţa a apreciat că pentru prejudiciul de imagine cauzat reclamantei prin această activitate, pârâţii datorează suma de 5.000.000 lei vechi cu acest titlu.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâta SC S.P.C. SRL cu sediul în Piteşti a declarat recurs în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat casarea acesteia şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
Prin întâmpinare intimata reclamantă SC L.G.C. SRL Piteşti a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil întrucât criticile invocate se referă la interpretarea greşită a legii de către instanţa de apel şi nu la aplicarea acesteia, iar în subsidiar respingerea ca nefondat a recursului.
În primul motiv de recurs s-a susţinut că în mod corect instanţa de fond a reţinut în cuprinsul sentinţei că fiind reglementată general şi neînsoţită de o contraprestaţie, clauza de concurenţă cuprinsă în contractul de mandat nu îşi produce efectele şi a făcut trimitere la normele de drept comun în materie, respectiv la dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ.
A arătat recurenta că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 4 lit. b) şi art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991 aşa cum s-a reţinut în considerentele deciziei întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cerute, respectiv datele deţinute de SC S.P.C. SRL despre clienţi ce s-au aflat în portofoliul intimatei nu pot constitui „secret comercial" în înţelesul acestei legi, ele fiind accesibile oricăror persoane.
Instanţa de apel a reţinut din eroare prevederile art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991, deoarece textul de lege nu mai este în vigoare după modificarea prin Legea nr. 298/2001, aşa încât nu s-a dovedit săvârşirea de către pârâta recurentă a unei manifestări de concurenţă neloială.
În mod greşit s-au reţinut în motivarea deciziei prevederile art. 392 şi 397 C. com., deoarece intimatul pârât C.I. nu mai era prepusul reclamantei SC L.G.C. SRL încă din 14 aprilie 2004.
Criticile nu sunt întemeiate.
Pârâtul C.I. a fost mandatarul intimatei-reclamante SC L.G.C. SRL Piteşti în baza contractului nr. 562 din 15 februarie 2003 şi printre alte obligaţii era şi respectarea principiilor concurenţei loiale şi a confidenţialităţii.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a reţinut aplicarea în cauză a prevederilor art. 392 şi 397 C. com., prepusului i se interzice (ca şi mandatarului C.I.) concurenţa neloială faţă de patron, deci nu ne aflăm în prezenţa unui contract de muncă.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 298/2001, constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială.
Legea nu arată în mod direct ce se înţelege prin uzanţe cinstite, dar precizează actele şi faptele considerate manifestări ale concurenţei neloiale la art. 4 şi 5 din lege.
Fapta pârâtului C.I., care a profitat de calitatea sa de mandatar al societăţii reclamante şi având acces la baza de date, a transferat un număr de 35 de clienţi, la societatea nou înfiinţată, respectiv pârâta SC S.P.C. SRL al cărei asociat unic şi administrator este, constituie concurenţă neloială în sensul dispoziţiilor art. 4 lit. g) din Legea nr. 11/1991 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 298/2001.
Susţinerea recurentei că în domeniul asigurărilor, fiecare client este liber să îşi aleagă asigurătorul în raport de interesele fiecăruia, este o simplă apărare care este contrazisă şi de expertiza contabilă efectuată în cauză, care a reţinut că pentru transferul acestor clienţi, pârâţii au încasat un comision în anul 2004 în sumă de 48.794.162 lei vechi din primele aferente poliţelor de asigurare şi care reprezintă prejudiciul cauzat reclamantei.
Este adevărat că instanţa de apel a reţinut că fapta pârâtului C.I. de concurenţă neloială este prevăzută de art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991, care a fost abrogat prin Legea nr. 298/2001, dar care îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 4 lit. g) din acest act normativ.
Astfel, potrivit acestui text de lege constituie concurenţă neloială deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant.
Nu poate fi reţinută afirmaţia recurentei că datele deţinute de SC S.P.C. SRL despre clienţii ce s-au aflat în portofoliul „intimatei nu pot constitui „secret comercial" în înţelesul Legii nr. 11/1991, cât timp baza de date cu care pârâtul C.I. a plecat din societate, constituie secret profesional.
Atitudinea manifestată de pârâtul C.I., care la 8 aprilie 2004 a înregistrat societatea recurentă al cărui asociat unic şi administrator este (având acelaşi obiect de activitate cu cel al reclamantei) deşi era mandatarul reclamantei şi la câteva zile, respectiv la 14 aprilie 2004, a solicitat încetarea contractului de mandat nr. 562 din 15 februarie 2003, constituie fapta tipică de concurenţă neloială prevăzută de art. 4 lit. g) din Legea nr. 11/1991.
Aşa fiind, în mod corect s-a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ.
A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că tribunalul a transpus în mod arbitrar regulile contractuale de mandat comercial în cele ale contractului de muncă şi că pe o simplă prezumţie necoroborată cu alte probe a apreciat că preluarea celor 35 de clienţi din portofoliul reclamantei de către C.I. constituie concurenţă neloială. Că plata făcută de SC Q.M. SRL nu dovedeşte că SC S.P.C. SRL a utilizat manopere concurenţiale neloiale.
Criticile nu se impun a fi analizate întrucât vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul pârâtei.
Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 900 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC L.G.C. SRL Piteşti reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.P.C. SRL Piteşti împotriva deciziei nr. 129/ A-C din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta la plata sumei de 900 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC L.G.C. SRL Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 2464/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2452/2006. Comercial → |
---|