ICCJ. Decizia nr. 2500/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2500/2006
Dosar nou nr. 38967/2/2005
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 11261/2004, reclamanta A.N.A.F. – D.G.F.P.M.B. – A.F.P.S. 3, în contradictoriu cu pârâta SC J.I.T. SRL, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea de drept a menţiunii de radiere din registrul comerţului a SC J.I.T. SRL.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta figurează cu debite la bugetul de stat, astfel că devin incidente prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 428/2002, potrivit căruia radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 4001 din 3 octombrie 2005, a respins cererea, ca neîntemeiată, instanţa reţinând, în esenţă, că radierea s-a produs prin menţiunea nr. 7776 din 19 noiembrie 2001, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 428/2002, şi că o lege nu se poate interpreta în sensul aplicării ei retroactive.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 97 din 21 februarie 2006, a respins apelul reclamantei A.F.P.S. 3 Bucureşti.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă, ca şi instanţa de fond că potrivit art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă, radierea societăţii pârâte fiind anterioară apariţiei Legii nr. 428/2000 pe care reclamanta şi-a întemeiat în drept acţiunea.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A.F.P.S. 3 Bucureşti a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., arătând că, în pronunţarea hotărârii recurate instanţa de control judiciar a dat o interpretare greşită principiului consacrat constituţional, privind neretroactivitatea legii, arătând că Legea nr. 428/2002 îşi produce efectele şi asupra societăţilor radiate anterior apariţiei evocatei legi, dacă aceste societăţi figurează ca debitoare la bugetul de stat.
Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, societăţile comerciale care, în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a legii nu îşi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi care sunt dizolvate de drept, intrând în lichidare pe această dată.
Art. 2 şi 3 din evocatul act normativ, reglementează procedura dizolvării de drept a societăţii în culpă şi calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii judecătorului delegat.
La data lichidării, societăţile comerciale vizate de Legea nr. 314/2004 se radiază din oficiu din registrul comerţului iar potrivit art. 5 alin. (4) (introdus urmare a modificării intervenite prin Legea 428/2002) radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat la datoria publică internă precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Cum legea nu reglementează procedura de operare a nulităţii radierii sunt aplicabile normele care constituie dreptul comun în această materie, respectiv dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului care în art. 25 reglementează procedura de soluţionare a cererii de radiere a unei înregistrări păgubitoare.
Potrivit alin. (2) al textului legal mai sus invocat, cererea de constatare a nulităţii radierii se depune şi se menţionează în registrul comerţului la care s-a făcut înmatricularea societăţii pe care o înaintează tribunalului competent care se va pronunţa asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerţului, iar dacă e cazul, a lichidatorilor societăţii radiate iar hotărârea ce o va pronunţa va fi supusă recursului în condiţiile art. 25 alin. (4) din aceeaşi lege.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia recurată şi sentinţa apelată şi va trimite cauza tribunalului Bucureşti, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicată privind registrul comerţului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.F.P.S. 3 Bucureşti împotriva deciziei nr. 97 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 4001 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti secţia a VI-a comercială şi trimite cauza Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2513/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2434/2006. Comercial → |
|---|
