ICCJ. Decizia nr. 2563/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2563/2006
Dosar nou nr. 9203/1/2005
(dosar vechi nr. 2204/2005)
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 265 din 18 ianuarie 2005 pronunţată în dosar nr. 11617/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A.F.P. sector 3 Bucureşti împotriva pârâtei S.C. S. SRL Bucureşti pentru constatarea nulităţii de drept a menţiunii radierii acestei societăţi din registrul comerţului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unor creanţe bugetare, nu a emis un titlu executoriu împotriva pârâtei, nu a demarat formele de executare silită şi nici nu a dovedit radierea societăţii din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 428/2002 şi art. 1169 C. civ., acţiunea a fost respinsă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia comercială nr. 347 din 21 aprilie 2005 pronunţată în dosar nr. 631/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Instanţa de control judiciar constatând că societatea a fost dizolvată de drept şi radiată din registrul comerţului în baza unei încheieri irevocabile, că nu mai are capacitate de folosinţă, condiţie esenţială pentru a dobândi calitatea de parte în procesul civil, a admis această excepţie, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta invocă faptul că concluzia instanţei de apel conform căreia societatea pârâtă nu are capacitate de folosinţă şi în consecinţă nici calitate procesuală este greşită, deoarece Legea nr. 428/2002 a prevăzut cazurile de nulitate a radierii din registrul comerţului pentru ipoteza existenţei unor datorii bugetare. SC S. SRL, se află în această situaţie, contrar celor reţinute de prima instanţă, astfel încât soluţia corectă era aceea de admitere a apelului şi respectiv a acţiunii în sensul constatării nulităţii radierii.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 428/2002, Curtea constată că acesta este întemeiat, admiţându-l ca atare, conform art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (4), modificat prin Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea OUG nr. 181/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 314/2001 „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti".
Prin urmare, întrucât legea prevede în mod expres că pentru oricare din ipotezele anterioare, radierea este „nulă de drept", iar efectele nulităţii sunt retroactive, instanţa de apel trebuia să procedeze la analizarea cauzei în baza criticilor formulate de reclamantă pe fond.
Admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei întemeiată pe lipsa capacităţii de folosinţă a societăţii comerciale radiate din registrul comerţului este rezultatul interpretării greşite a textului legal anterior citat, critica formulată de recurentă fiind întemeiată sub acest aspect.
În consecinţă, fiind incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel „a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului", soluţia ce se impune este aceea de admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru soluţionarea criticilor de fond formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.F.P. Sector 3 Bucureşti împotriva deciziei nr. 347 din 21 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2573/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2559/2006. Comercial → |
|---|
