ICCJ. Decizia nr. 2513/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2513/2006
Dosar nou nr. 7413/1/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare introdusă la Tribunalul Gorj la 16 august 2005 contestatoarea SC A.R.C. SA Târgu Cărbuneşti, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să anuleze formele de executare realizate de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti în baza înştiinţării de plată nr. 131 din 9 ianuarie 2004, ce reprezintă titlu executoriu, pentru creanţa în valoare de 273.925,20 RON pe care A.V.A.S. o avea de recuperat.
Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 152 din 17 august 2005, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, instanţa reţinând, în esenţă, că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.
Recursul declarat de intimata A.V.A.S. împotriva hotărârii de declinare a fost respins, ca tardiv declarat, prin Decizia nr. 4437 din 10 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Contestaţia la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu formulându-se cauza cu nr. 247/2006.
Judecătoria Târgu Jiu, Judeţul Gorj, prin sentinţa nr. 663 din 9 februarie 2006, în baza art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000, raportat la art. 159 pct. 2 C. proc. civ., declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, constatată intervenit conflictul negativ de competenţă şi trimite dosarul Curţii de Apel Craiova în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Regulatorul de competenţă a fost pronunţat de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială care, prin sentinţa nr. 19 din 8 martie 2006, a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Tribunalului Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa apreciind că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora tribunalele sunt instanţele competente să soluţioneze în primă instanţă contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimata A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., arătând că instanţa, pronunţând regulatorul de competenţă, a dat o greşită interpretare dispoziţiilor legale în materia competenţei speciale prevăzută de Legea nr. 19/2000 în raport de obiectul contestaţiei la executare.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În speţă, contestaţia la executare poartă asupra înştiinţării de plată nr. 131 din 9 ianuarie 2004 cu referire la convenţia privind acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor restante către F.A.S.S., convenţie încheiată cu C.N.A.S.
Potrivit art. 1 şi 6 din OUG nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003 care reglementează cesiunea creanţelor bugetare restante existente în evidenţele C.N.A.S., recuperarea acestor creanţe se va face în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
Potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 şi modificată prin OUG nr. 23/2004 cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele statului preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau, după caz, pârâtul se judecă de urgenţă şi cu precădere".
Dispoziţiile legale mai sus citate, aplicabile în speţă, au un evident caracter imperativ şi se constituie în norme speciale de competenţă derogatorii de la dispoziţiile de drept comun care reglementează competenţa.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentinţa nr. 19 din 8 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în sensul că va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul. Modifică sentinţa nr. 19 din 8 martie 2006 astfel:
Stabileşte competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2559/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2500/2006. Comercial → |
|---|
