ICCJ. Decizia nr. 2559/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2559/2006
Dosar nou nr. 1353/1/2005
(dosar vechi nr. 259/2005)
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 860 din 24 septembrie 2004 pronunţată în dosar nr. 3625/2003 al Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.C. SA Bucureşti împotriva pârâtei SC C. SA Buzău, cu consecinţa obligării acesteia la plata echivalentului în lei la data efectuării plăţii a sumei de 310.000 dolari S.U.A., reprezentând penalităţi contractuale, 681.981.452 lei cu titlu de dobândă legală precum şi dobânda legală calculată de la data introducerii acţiunii şi până la efectuarea plăţii, cu 149.026.915 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între părţi s-a încheiat un contract de administrare în temeiul căruia reclamanta a devenit administratorul pârâtei pentru o perioadă de 4 ani, în schimbul unei indemnizaţii lunare de 10.000 dolari S.U.A.
Conform clauzelor contractuale în situaţia revocării administratorului din motive neimputabile sau în ipoteza schimbării acţionarului majoritar iar noul acţionar nu mai doreşte continuarea contractului de administrare, reclamanta are dreptul la plata indemnizaţiei pe durata cuprinsă între momentul revocării mandatului şi expirarea contractului de administrare. Dat fiind faptul că prin hotărârea A.G.A. din 28 iunie 2002 reclamantei i-a fost revocat mandatul acesta este îndreptăţit la plata despăgubirilor în sumă de 310.000 dolari S.U.A. aferente celor 31 luni care ar mai fi rămas până la expirarea contractului, la data de 11 februarie 2006.
În consecinţă, apărările pârâtei, în sensul că reclamanta prin contractul de administrare şi-a asumat o obligaţie de rezultat şi nu una de mijloace, că nu a îndeplinit criteriile de performanţă stabilite prin anexa la contract sunt neîntemeiate, în condiţiile în care reclamanta avea obligaţia de a depune diligenţe pentru asigurarea bunului mers al activităţii societăţii, asumându-şi prin urmare o obligaţie de mijloace.
De asemenea, anexa la contract care include criteriile de performanţă nu este semnată de părţi şi datată şi prin urmare nu face parte din contract.
Apelul declarat de pârâta SC C. SA Buzău a fost admis prin Decizia nr. 838 din 13 decembrie 2004 pronunţată în dosar nr. 9914/2004 al Curţii de Apel Ploieşti, cu consecinţa modificării sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii.
Instanţa de control judiciar a reţinut că tribunalul interpretând greşit natura contractului de administrare a ajuns la concluzia că reclamanta şi-a asumat o obligaţie de mijloace, de diligenţă şi nu una de rezultat, constând în îndeplinirea obiectivelor şi criteriilor de performanţă, conform art. 5 alin. (1) din contract. Aceste criterii au fost prevăzute în anexa la contract, dar nu au fost îndeplinite, motiv pentru care prin hotărârea adunării generale a acţionarilor din 28 iunie 2003 s-a dispus revocarea consiliului de administraţie şi a mandatului administratorilor. De altfel, faptul că toţi indicatorii economici ai societăţii au fost negativi pe durata existenţei contractului de administrare, este dovedit şi prin expertiza contabilă efectuată în cauză, ale cărei concluzii în mod greşit au fost însă înlăturate de instanţa de fond.
Prin urmare, întrucât anexa la contract, doar detaliază criteriile de performanţă din art. 5 alin. (1) al contractului, nu prezintă relevanţă lipsa semnăturii şi a datei, reclamanta fiind obligată la executarea acestor obligaţii pe care însă nu le-a îndeplinit. De asemenea, contrar concluziilor primei instanţe, revocarea mandatului administratorului s-a produs din motive imputabile acestuia devenind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1), situaţie în care plata indemnizaţiei lunare nu se poate solicita.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2004, criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta critică Decizia instanţei de apel sub două aspecte:
1. Greşit şi contrar clauzelor contractuale a reţinut instanţa că obligaţia asumată de SC T.C. SA ar fi o obligaţie de rezultat şi nu una de mijloace.
Prin urmare, dată fiind existenţa unui contract, în speţă erau aplicabile dispoziţiile art. 969 – art. 970 C. civ. şi nu dispoziţiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, reţinute de instanţa de apel, ca temei pentru soluţia pronunţată.
2. Interpretând eronat dispoziţiile art. 5 alin. (1) din contractul în litigiu, apreciind că obligaţia asumată de recurentă este de rezultat în raport de cei nouă indicatori din anexă curtea de apel a ignorat faptul că înscrisul numit „anexă", nu este însuşit de părţi, nu face parte din contract, şi prin urmare a pronunţat o hotărâre nelegală şi sub acest aspect.
În acest context, nici concluziile raportului de expertiză contabilă nu trebuiau luate în considerare deoarece analizează activitatea societăţii pe baza unor criterii care nu au fost stabilite de părţi, de comun acord, prin contract, ci doar printr-o anexă, care nu face parte din convenţia lor.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, art. 969 – art. 970 C. civ., art. 304 pct. 9, art. 312 C. proc. civ., Curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare.
1. Astfel, primul motiv de recurs referitor la greşita calificare a obligaţiei asumate ca fiind de rezultat şi nu de diligenţă este nefondat. În mod justificat şi corect argumentat a reţinut instanţa de apel că potrivit art. 5 al.1 din contract, obligaţia administratorului, de a „aduce la îndeplinire obiectivele şi criteriile de performanţă ale societăţii comerciale, care fac parte integrantă din prezentul contract", are caracterul unei obligaţii de rezultat şi nu a unei obligaţii de mijloace, de diligenţă. Faptul că pentru atingerea acestui scop, administratorul este obligat, conform art. 8 din contract, să-şi folosească întreaga capacitate de muncă în interesul societăţii, nu poate determina schimbarea naturii obligaţiei asumate.
2. De asemenea, critica formulată cu privire la aprecierea greşită a faptului că anexa prin care s-au stabilit criteriile de performanţă nu este întemeiată.
Potrivit art. 5 din contract, administratorul este dator să aducă la îndeplinire obiectivele şi criteriile de performanţă ale societăţii, în conformitate cu indicatorii de referinţă care sunt stabiliţi conform anexei, după cum rezultă din clauza stabilită la art. 7 din convenţia părţilor.
Prin urmare, în mod corect a apreciat şi instanţa de apel, că aceste criterii fiind stabilite, prin anexa, care face parte din contract, nu prezintă relevanţă faptul că acest înscris nu este semnat de părţi, nefiind un act distinct, ci făcând parte integrantă din contract.
Din această perspectivă, curtea de apel, stabilind că obligaţiile asumate de reclamantă sunt de rezultat, că acestea nu au fost îndeplinite, astfel cum a reieşit şi din expertiza contabilă a pronunţat o hotărâre legală, ce urmează a fi menţinută, ca efect al respingerii recursului declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 838 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2563/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2513/2006. Comercial → |
|---|
