ICCJ. Decizia nr. 2573/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2573/2006
Dosar nr. 30278/1/2005
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanta S. A.I. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul R.G.D., pentru a fi obligat să-i restituie din preţul de vânzare al imobilului situat în Călimăneşti Căciulata, contravaloarea remedierii stricăciunilor ivite la acesta, în cuantum de un miliard lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a cumpărat de la pârât conform contractului de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. G.D. sub nr. 1148/2001, imobilul compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 673 mp., la preţul de 4 miliarde lei şi că în cursul anului 2002, au apărut o serie de degradări, datorate viciilor ascunse.
La 26 februarie 2004, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată, majorându-şi pretenţiile la suma de 1.100.000.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 138/28 februarie 2004, Judecătoria Brezoi, jud. Vâlcea a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Tribunalul Vâlcea, prin încheierea de şedinţă din 6 iulie 2004, a statuat că litigiul în cauză este de natură comercială.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 860/ C din 8 septembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei, în raport de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., care nu au fost îndeplinite.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 278/ A-C din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, care a anulat hotărârea şi a acordat termen pentru judecata fondului la 12 ianuarie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că operaţiunea de vânzare cumpărare a imobilului are caracter comercial întrucât vizează un fond de comerţ, fapt care atrăgea competenţa instanţei de fond care a pronunţat sentinţa civilă nr. 860/2004, dar aceasta a greşit când a apreciat că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită la data sesizării instanţei competente.
S-a reţinut că instanţa comercială a fost investită la 19 aprilie 2004, iar notificarea în vederea convocării la conciliere a fost făcută la 30 ianuarie 2004, pe care pârâtul a primit-o la 4 februarie 2004.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, rejudecând apelul, prin Decizia civilă nr. 121/ A-C din 5 octombrie 2005, a admis în parte acţiunea reclamantei SC A.I. SRL Bucureşti şi l-a obligat pe pârâtul R.G.D. să-i restituie acesteia suma de 912.273.370 ROL, reprezentând parte din preţul de vânzare cumpărare al imobilului Vila S.
A fost obligat pârâtul şi la 30.000.000 ROL cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 5/ A-CC din 7 aprilie 2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea petentei reclamante SC A.I. SRL Bucureşti şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele deciziei nr. 121/ AC din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că la pag. 5, paragraf penultim, alin. final, se va trece 912.273.370 ROL (parte din preţul vânzării), în loc de 212.273.370 ROL, cum din greşealăs-a redactat.
Împotriva menţionatei decizii, pârâtul a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea hotărârii şi respingerea acţiunii reclamantei.
În criticile formulate, recurentul pârât susţine în esenţă următoarele:
- că instanţa de apel a pus în discuţia părţilor numai primul motiv de apel, pe cale de consecinţă încălcându-se dreptul său la apărare, principiul contradictorialităţii şi al publicităţii procesului civil;
- că în evocarea fondului a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al d-lui. F., care a semnat singur acţiunea de chemare în judecată, în condiţiile în care imobilul a fost achiziţionat de ambii asociaţi ai societăţii comerciale şi că aceasta nu a fost pusă în discuţie;
- că reclamanta a introdus acţiunea pe rolul instanţei, în condiţiile în care nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.;
- că raportul de expertiză, dispus de curtea de apel pentru stabilirea stricăciunilor imobilului, este nul, întrucât a doua convocare a expertului, nu a respectat prevederile art. 208 C. proc. civ., în sensul citării părţilor cu 5 zile înainte de termenul stabilit;
- că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 204 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că nu a judecat cererea sa de recuzare a expertului cu citarea părţilor şi a expertului;
- că evaluarea stricăciunilor imobilului nu putea fi făcută decât de către un expert autorizat M.L.P.A.T., încălcându-se dispoziţiile Legii nr. 10/1995.
- că greşit curtea de apel evocând fondul, a admis acţiunea reclamantului, în raport de dispoziţiile art. 1352 C. civ., în condiţiile în care anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare nu s-a făcut o expertiză tehnică a imobilului în cauză şi fără să se ia în consideraţie materialul probator din dosar;
- că între considerentele şi dispozitivul hotărârii atacate există neconcordanţe, cu privire la suma ce a făcut obiectul acţiunii reclamantei, respectiv de 212.273.370 lei în considerente şi 912.273.370 lei în dispozitiv.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, examinând susţinerile ce se fac în recurs, în raport de probatoriile administrate în cauză şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speţă nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, se constată că instanţa a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că prin contractul autentificat sub nr. 1148 din 15 decembrie 2001, pârâtul R.G.D. a vândut reclamantei SC A.I. SRL Bucureşti, reprezentată de asociaţii-administratori F.A. şi B.M., un imobil compus din 673 mp. teren, construcţii, situat în intravilanul oraşului Călimăneşti Căciulata, jud. Vâlcea, împreună cu vila situată pe acest teren, respectiv Vila S., construcţie formată din demisol, parter şi etaj pentru preţul de 4.000.000.000 lei, din care la data autentificării contractului s-a achitat suma de 3.000.000.000 lei, diferenţa urmând să fie plătită până la 15 ianuarie 2002.
În cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, părţile au prevăzut că în cazul în care până la 15 decembrie 2002 apar vicii ascunse referitoare la imobil în ceea ce priveşte structura de rezistenţă şi lucrările de modernizare executate de vânzător asupra imobilului, acestea să fie remediate de părţi pe cale amiabilă.
La 28 decembrie 2001, cumpărătorul a achitat integral preţul imobilului.
Prin actul adiţional autentificat sub nr. 973 din 24 februarie 2002, s-a stabilit că Vila S. a fost predată la cheie ca fiind modernizată de vânzător înainte de încheierea contractului de vânzare cumpărare, lucrările de modernizare fiind constatate prin lucrarea înregistrată sub nr. 5611 din 8 august 2002, că autorizaţia de construcţie a fost obţinută ulterior acestora şi s-a convenit asupra prelungirii valabilităţii clauzei de garanţie acordată de vânzător pentru vicii ascunse cu încă un an, respectiv până la 15 decembrie 2003.
Analizând prima critică din recurs, invocată de pârât, prin care susţine că instanţa de apel a pus în discuţia părţilor numai primul motiv de apel, se constată că aceasta este nefondată, având în vedere că pârâtul şi-a exprimat opinia atât prin întâmpinarea depusă la dosar, cât şi oral în faţa instanţei, aspect ce rezultă de altfel şi din considerentele deciziei nr. 278/ A-C din 15 decembrie 2004.
Şi al doilea motiv de recurs este nefondat, în sensul că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii de reprezentant al intimatei, raportat la încheierea de şedinţă din 9 februarie 2005 şi la înscrisurile de la registrul comerţului depuse la dosar, acţiunea fiind promovată de administratorul societăţii comerciale cumpărătoare a imobilului.
Nefondată este şi susţinerea recurentului în sensul că greşit instanţa de apel a apreciat ca realizată procedura prealabilă, în condiţiile în care pârâtul a fost notificat în mai multe rânduri de reclamantă, care a încercat o rezolvare pe cale amiabilă a divergenţelor, atât anterior investirii Judecătoriei Brezoi, cât şi Tribunalului Vâlcea.
Nici critica prin care se susţine că instanţa s-a bazat pe un raport de expertiză nul, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ. şi că neîntemeiat i-a fost respinsă cererea de recuzare a expertului nu poate fi reţinută, în condiţiile în care în faţa instanţei pârâtul a confirmat că a fost convocat telefonic de expert şi că a cunoscut data şi ora efectuării completării raportului de expertiză dispus de instanţă, încheierea din 29 iunie 2005.
Este nefondată şi susţinerea în privinţa refuzului instanţei de a numi un expert autorizat M.L.P.A.T., având în vedere că pârâtul la termenul de încuviinţarea probei cu expertiza şi numirea expertului specialist în construcţii civile l-a acceptat pe expertul desemnat şi că un expert tehnic M.L.P.A.T. nu ar fi putut să constate decât o parte din viciile existente, raportat la natura profesiei sale şi la obiectivele stabilite de instanţa de judecată.
Nu poate fi primită nici susţinerea recurentului pârât ce vizează fondul cauzei, în sensul că incorect i-a admis instanţa pretenţiile reclamantei în temeiul art. 1352 C. civ., în condiţiile în care anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare nu s-a făcut o expertiză tehnică a imobilului respectiv care să constate starea acestuia.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă clar că instanţa de apel nu a aplicat arbitrar dispoziţiile art. 1352 C. civ., ci a verificat condiţiile impuse, dacă au existat vicii ascunse, dacă ele au existat la momentul încheierii contractului încheiat de părţi, gravitatea lor, fapt dovedit prin expertiza tehnică dispusă în cauză, cu respectarea obiectivelor impuse.
Cum prin concluziile sale, expertul tehnic a arătat că s-au identificat o serie de vicii ascunse datorate executării necorespunzătoare a lucrărilor de modernizare şi extindere efectuate de pârât, cu nerespectarea normelor tehnice şi standardelor în vigoare, care au existat în momentul vânzării imobilului şi că valoarea lucrărilor necesare pentru remedierea lor era de 912.273.370 lei, soluţia instanţei de apel este corectă.
De altfel, părţile au convenit încă de la perfectarea contractului de vânzare cumpărare şi prin actul adiţional încheiat ulterior, că eventualele deficienţe ivite la structura de rezistenţă şi la lucrările de modernizare efectuate de pârât să fie remediate prin bună înţelegere.
Apariţia degradărilor la imobil a fost rezultatul execuţiei necorespunzătoare a lucrărilor, expertul arătând punctual în ce constau viciile ascunse ale construcţiei, că ele au caracter ascuns şi grav şi că pentru remedierea lor pârâtul urmează să restituie o parte din preţul vânzării.
S-a demonstrat caracterul de viciu ascuns impus de art. 1352 şi urm. C. civ., pentru antrenarea răspunderii vânzătorului.
Referitor la critica ce vizează neconcordanţa dintre considerentele şi dispozitivul deciziei din apel, cu privire la suma ce a făcut obiectul acţiunii reclamantei, respectiv 212.273.370 lei în considerente şi 912.273.370 lei în dispozitiv, corect a reţinut instanţa că a fost o greşeală de dactilografiat, care a făcut obiectul încheierii nr. 5/ A-CC din 7 aprilie 2006 prin care s-a îndreptat eroarea materială strecurată în considerentele deciziei.
Cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. urmează să respingă recursul pârâtului ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., se va respinge şi cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul R.G.D. împotriva deciziei civile nr. 121/ A-C din 5 octombrie 2005 şi a încheierii nr. 5/ A-CC din 7 aprilie 2006 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei reclamante SC A.I. SRL Bucureşti ca nedovedită, pentru cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2576/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2563/2006. Comercial → |
|---|
