ICCJ. Decizia nr. 2622/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2622/2006
Dosar nr. 5877/1/2006
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9628/2002 al Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul D.C.M. a acţionat în judecată pe pârâta SC R.A.B. SRL Fieni, pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată să îi plătească suma de 18.000 dolari S.U.A. cu titlu de îndemnizaţie.
Reclamantul a invocat în susţinerea pretenţiilor sale obligaţia pe care şi-a asumat-o pârâta prin actul adiţional la contractul de muncă nr. 88839 din 24 iulie 2000 încheiat de părţi şi acceptat şi de A.G. a societăţii din data de 29 august 2002.
Tribunalul Dâmboviţa investit cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa nr. 1436 din 23 septembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului, reţinând că în hotărârea adunării asociaţilor din data de 2 decembrie 2002 nu s-au făcut menţiuni legate de îndemnizaţia pe care societatea este obligată să o plătească reclamantului.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, reclamantul a declarat recurs susţinând că este netemeinică şi nelegală întrucât probele administrate în cauză au fost greşit interpretate de instanţă.
Prin Decizia nr. 17 din 7 februarie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis recursul reclamantului, a schimbat în tot sentinţa tribunalului şi, admiţând acţiunea reclamantului a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 18.000 dolari S.U.A. cu 48.107.000 lei cheltuieli de judecată la fond şi apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că actul adiţional încheiat de reclamant cu societatea, înregistrat de altfel la Inspectoratul Teritorial de Muncă, nu trebuie supus vreunei alte aprobări din partea organelor de conducere ale societăţii pârâte.
Nemulţumită de această soluţie, pârâta a declarat recurs întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel în sensul respingerii apelului reclamantului, cu menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca legală şi temeinică.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din analiza actelor prezentate în recurs precum şi în faţa instanţelor anterioare, rezultă că între societatea pârâtă şi reclamant s-a încheiat un contract de muncă pe perioadă nedeterminată înregistrat sub nr. 88836 din 24 iulie 2000 la Inspectoratul teritorial de muncă Dâmboviţa.
Contractul de muncă de mai sus a fost completat ulterior cu actul adiţional din 1 noiembrie 2001 în care s-a înscris menţiunea că la încetarea contractului individual de muncă titularului contractului i se vor acorda 18 salarii de bază nete realizate în ultima lună de activitate.
La data de 30 septembrie 2002 contractul individual de muncă al reclamantului a încetat, aşa cum rezultă din menţiunea făcută pe carnetul de muncă al reclamantului ce se află la dosarul de apel nr. 10016/2005.
În aceste împrejurări, corect instanţa de apel a reţinut că actul adiţional la contractul de muncă al reclamantului nu mai trebuia supus nici unei alte aprobări ale organelor de conducere a societăţii şi prin Decizia recurată a admis apelul reclamantului a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond şi admiţând acţiunea reclamantului cu obligarea pârâtei la plata îndemnizaţiei convenite contractual de părţi.
În baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 17 din 7 februarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2628/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2620/2006. Comercial → |
|---|
