ICCJ. Decizia nr. 263/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.263/2006
Dosar nr. 3162/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta A.F.P. Bucureşti a solicitat constatarea nulităţii de drept a menţiunii radierii pârâtei SC K.S.M.I. SRL din registrul comerţului.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că, potrivit Legii nr. 428/2002 radierea este nulă de drept dacă societatea figurează cu debite la bugetul statului.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 12220 din 5 noiembrie 2004 a respins acţiunea reclamantei reţinând că în cauză nu este aplicabilă Legea nr. 428/2002 nefăcându-se dovada existenţei creanţelor bugetare, iar aceste creanţe pot fi colectate prin executare silită.
De altfel instanţa de fond a considerat că nu s-a făcut proba nici măcar a faptului că societatea a fost radiată.
În plus, înscrisul prezentat nu reprezintă un titlu de creanţă în înţelesul art. 4 din OG nr. 11/1996 neemanând de la pârâtă.
De altfel dreptul de a cere executarea silită a creanţei era prescris la data formulării acţiunii în constatarea nulităţii radierii nefăcându-se nici dovada întreruperii sau suspendării prescripţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că, în mod greşit s-a reţinut că nu s-au dovedit creanţele deoarece împotriva pârâtei s-a demarat executarea silită prin emiterea somaţiei şi a titlului executoriu din 6 iulie 2001, care au fost comunicate conform procesului verbal de afişare din 13 iulie 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 541 din 7 iunie 2005 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei apreciind că în cauză nu s-a dovedit nici măcar faptul că societatea pârâtă a fost radiată nedepunându-se lista anexă pentru a se verifica dacă era inclusă societatea pârâtă printre cele dizolvate şi radiate.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că exista atât încheierea nr. 5346 din 8 mai 2002 cât şi lista anexă care de altfel nici nu a fost solicitată.
Recurenta consideră că a făcut şi proba existenţei creanţelor depunând documente de evidenţă de la societate depuse la A.F.P.
Se mai arată şi că datoriile societăţii sunt purtătoare de dobânzi şi penalităţi.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Aşa cum au reţinut instanţele de fond şi de apel reclamanta pretinde aplicarea Legii nr. 428/2002 respectiv constatarea nulităţii de drept a radierii fără a face dovada primei condiţii necesare pentru admiterea unei astfel de acţiuni aceea a radierii societăţii pârâte.
Deşi susţine că nu i s-a cerut lista anexă din care să rezulte că societatea pârâtă a fost radiată, totuşi nici în apel şi nici în recurs reclamanta nu a depus acte din care să rezulte îndeplinirea acestei prime condiţii pentru a formula o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 428/2002, respectiv faptul că societatea a fost radiată.
Nefăcându-se această dovadă, corect instanţele au considerat că nu se aplică Legea nr. 428/2002.
Prin urmare soluţia de respingere este legală şi recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.F.P. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 541 din 7 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 260/2006. Comercial → |
|---|
