ICCJ. Decizia nr. 343/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.343/2006
Dosar nr. 2175/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T.R.Z. SA Brad Hunedoara a chemat în judecată pe pârâta SC V.B. SA Oradea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la vânzarea cu plata eşalonată, conform Legii nr. 346/2004 a activului disponibil utilizat pe baza contractului de asociere în participaţie şi a actului adiţional din 1 iulie 2002 situat în Oradea, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 5.000.000 lei pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 50 din 27 ianuarie 2005, Tribunalul Oradea a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă la vânzarea în favoarea reclamantei, cu plata în rate eşalonate pe 5 ani, cu avans de 5 % din preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare, după deducerea investiţiilor efectuate de reclamantă, a activului disponibil utilizat de reclamantă în baza contractului de asociere în participaţie din 31 decembrie 2001 şi a actului adiţional din 1 iulie 2002, înscris în C.F., edificiu de cărămidă cu suprafaţa de 7136 mp. având destinaţia de spaţiu producţie confecţii textile, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 5.000.000 lei pe zi de întârziere.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 57 din 26 aprilie 2005, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Împotriva acestei soluţii, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei, întrucât vânzarea spaţiului era o opţiune, instanţa dispunând greşit obligarea sa de a vinde spaţiul de producţie respectiv.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de asociere în participaţie, în baza căruia reclamanta utiliza activul a cărui vânzare se află în litigiu.
Este adevărat că potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţie, încheiate cu regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, precum şi cu societăţile cu capital majoritar de stat vor fi vândute la solicitarea locatorului sau asociatului la preţul negociat.
Rezultă fără putinţă de tăgadă, că textul legal menţionat nu instituie o opţiune de vânzare, aşa cum eronat susţine recurenta pârâtă, ci stabileşte o obligaţie legală imperativă în sarcina deţinătorului activului disponibil pe care l-a închiriat, în favoarea locatarului sau asociatului, cu respectarea condiţiilor exprese prevăzute în lege.
Întrucât criticile pârâtei recurente se referă exclusiv la opţiunea sa de vânzare şi nu la caracterul său obligatoriu, se constată că aceste apărări au fost corect înlăturate prin hotărârea ce se atacă.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC V.B. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 57 din 26 aprilie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 352/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 295/2006. Comercial → |
|---|
